Anul 2007. Vara, luna iunie. O zi de duminica. Dimineata. Amfiteatrul B1 din corpul B al Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi. Pentru cei care nu stiu Iasiul, zona Copou. Generatia mea are cursul festiv. Ia cuvantul unul dintre profesori, Adrian Monoranu. Sare repede peste obisnuitele formulari de carton.
Arunca o privire circulara asupra salii si apoi rosteste apasat in microfon:
Secretul in viata e sa va bucurati de ceea ce ati obtinut. Si sa va bucurati chiar in acele clipe. Fara amanari, fara niciun fel de retineri. Este esential sa stiti cum sa faceti mare sarbatoare dupa ce v-ati atins obiectivele. Nu va luati dupa cei care va tot indeamna la o viata de sacrificii in care sa va tot amanati exprimarea bucuriei. Viata trebuie traita la timpul ei. Si timpul ei e in fiecare clipa.
Miercuri dimineata am scris pe blogul meu ca Timisoara se va califica. Dincolo de nebunia unei astfel de afirmatii, dincolo de valoarea adversarului care cu doar 2 luni in urma castigase o cupa europeana, dincolo de logica rece si de multe ori pesimista, viata te lasa cu gura cascata, desi tu nu prea ii permiti asta mai des prin atitudinea ta.
Timisoara s-a calificat. Dupa meci au aparut tot felul de indivizi care ii indemnau pe jucatori “sa nu cheme lautarii, ci sa fie retinuti”. Daca nici acum, oare cand ar fi trebuit chemati lautarii? (Sau trupele rock, sau punk sau ce doresc jucatorii. :)) Cand echipa va fi eliminata? Cand vor trece 100 de zile de la eveniment? Cand anume?
Sufletul acestei lumi a fost sfasiat de ghearele unei pisici cu creierul plin de resentimente si frustrari. Si din acel mieunat a luat fiinta expresia “viata e grea”.
E grea pentru ca oamenii nu stiu sa se bucure de ceea ce au deja. E grea pentru ca nu sarbatoresti faptul ca esti sanatos, dar iti plangi de mila atunci cand nu mai esti.
E grea pentru ca iti pasa de ce spun cei din jur, desi tu stii bine ca telurile tale in viata sunt de alta natura. E grea pentru ca nu iti faci curaj sa le spui tuturor asta. E grea pentru ca ti-e rusine sa recunosti ca suferi. E grea pentru ca ti se pare de neconceput sa recunosti ca ai gresit. E grea pentru ca duminica dimineata nu iesi in parc sa asculti linistea.
O liniste cat o stare de bine cu care ai plecat in viata de la un curs festiv.
12 răspunsuri
:) ai avut parte de un profesor foarte intelept
succes :)
Dap. Are si un blog foarte interesant :) .
Multumesc, domnule „concediaza-ti seful”! :P
Ma bucur ca ai retinut acele cuvinte si sper ca mi-ai urmat sfatul. E acelasi sfat pe care l-am dat tuturor studentilor mei la cursurile festive si e cam invechit de-acum dar eu consider ca e bine sa fii fericit de fiecare data cand reusesti. Nu cred ca a-ti amana fericirea pentru un final adeseori mult prea indepartat e o solutie. Bineinteles, fericirea trebuie si ea traita cu moderatie, uneori. :)
Cu atat mai bine daca il dai in fiecare an, Mono :) .
Iata ca sunt lucruri si oameni care seamana cu vinul vechi :P .
Da, sfatul il urmez mereu.
E ca si cum ti-ai conditiona fericirea (sau alte sentimente/stari pozitive) de factori externi… Cum frate, sa-ti conditionezi starea pe care o poti accesa ORICAND de un factor extern, un obiectiv de exemplu…
Ma bucur, acum, de articolul tau. :)
Foarte bun articol.
Ideea am mai gasit-o si in alte materiale de gen.
Ce bine ar fi sa avem scris pe frunte acest lucru „sarbatoreste-ti viata”, ca de fiecare data cand ne uitam in oglinda dimineata sa vedem acest indemn.
Sau m-as bucura daca maine dimineata cand ma trezesc si deschid televizorul, in loc de reclame la detergent sa vad un indemn de genul „azi vei mai trai o zi din viata ta, sarbatoreste-o asa cum se cuvine, motivul? orice: ca esti sanatos, ca ai vazut soarele, ca ai auzit vantul sau cocosul cantand, ca in casa ai o familia a ta, ca baiatul a castigat o medalie, ca azi te intalnesti cu prieteni….”
Sunt infinit de motive pentru care sa sarbatoresti, sa te bucuri, sa fii fericit.
Multam, Ovidiu.
Bine scris, intens simtit. Chiar articolul tau mi-a dat prilej de bucurie. Multumesc si o sa sarbatoresc :). Cu drag.
Ce articol frumos venit fix de ziua mea, cand am sarbatorit viata din plin, alaturi de colegii mei! N-am apucat sa-ti transmit ieri aprecierea si gandurile mele bune, dar zilele astea chiar pe asta ma centram (mai ales dupa ce citisem articolele lui Marius Stan, focusandu-ma pe A FI si bucuria de a fi, decat de A FACE/produce/achizitiona). Sunt enorm de fericita si-i multumesc lui Dumnezeu pentru toate binecuvantarile din viata mea (vb lui Wayne Dyer „cause they’re all blessings!!!”) chiar daca noi, orbiti de orgoliul nostru nu le percepem mereu ca pe binecuvantari. Ma bucur de toti oamenii de-i intalnesc de la care caut sa invat cat pot si-mi propun sa le vad si sa le apreciez calitatile. E mare multmire sufleteasca atunci cand te bucuri de VIATA TRAITA, cand dansezi, cand respiri, cand iubesti, cand traiesti cand contaminezi pe altii cu bucuria ta! Pacea in suflet ce ti-o aduce valoreaza enorm! Viata inseamna miscare si viata nu trebuie amanata; nu de maine incepe viata ta, nici de luni, ci ACUM!
Multumesc inca odata de articol, e fantastic!Scrii de milioane!
Sunteti minunati, iar empower e site-ul meu preferat de dezvoltare personala!
Ioan, in esenta ai dreptate.
Totusi, eu cred ca macar din cand in cand trebuie sa ne atingem obiectivele :) . Si asta pentru a avea cateva rezultate care sa ne sustina in fata noastra mai ales in momentele mai putin placute.
Iar indeplinirea acestor obiective trebuie neaparat sarbatorita cu mare fast! :)
Asa e, Avram. Avem multe motive de a sarbatori. Avem motive de a fi multumiti de cum arata viata noastra.
Ionelia, asta e si scopul articolelor mele.
De a fi intens simtite :P .
Roxana, in primul rand iti spun La Multi Ani! :) Sa fii fericita, e tot ce conteaza.
Apoi, iti multumesc pentru frumosul tau comentariu si pentru aprecierile la adresa mea si a echipei Empower :P .