Pot fi cei care dau cu sapa de dimineata pana seara. Cei care duc si aduc vaca la si de la cireada. Sau cei care dau oile in strunga. Poate fi baiatul care matura pe holurile universitatii si in care tinerii carora parintii le platesc cursurile arunca zi de zi cotoare de mar. Pot fi cei care au luat vreodata atitudine impotriva unui burtos care isi spune sef si care e atat de barbat incat isi pune secretarele sa se dezbrace la comanda.
Ce ne spune istoria
Ne spune ca liderii autentici ne oftica. Si singurul raspuns pe care l-a dat tara asta de-a lungul timpului a fost tortura. Raspundem cu brutalitate unui scrutin electoral cu adevarat democratic. Oamenii pe care ii credem “subordonati” isi aleg adevaratul conducator. Colegul pe care il considera cu adevarat capabil sa ii coordoneze si sa ii duca inainte. Persoana care sa ii duca in spate in momentele dificile ale drumului, dar si omul pentru care si-ar pune oricand gatul in primejdie. Asta e adevarata relatie de incredere.
Se intampla asta in inchisori. Se intampla in scoli. Se intampla la locul de munca. Si se intampla cam in orice proiect in care sunt implicati oameni. Sunt momentele in care instrumentele de tortura pe care iti placea sa le tii la indemana si sa le folosesti nu mai au niciun efect. De aceasta data, te vei confrunta cu una dintre cele mai dure legi nescrise ale umanitatii. Oamenii dintr-un colectiv isi aleg capitanul de echipa.
De ce se intampla asta? Pentru ca, in timp, ai facut greseala dupa greseala si nici macar nu ai vrut sa iei in calcul aceasta posibilitate. Ai ironizat opiniile celor de langa tine si le-ai incuiat in beci. Ai pus cheia deasupra usii si te-ai prefacut in fiecare zi ca totul e sub control. In acest timp, usa de la beci este izbita cu tot mai multa forta. Oamenii vor sa iasa de acolo. Sunt furiosi.Si te cauta! Pur si simplu nu mai au chef sa iti accepte aerul arogant si atotstiutor.
Uitati-va la antrenorii curatati de catre jucatorii lor. Oamenii joaca in sila pentru a determina plecarea antrenorului. Priviti imaginile cu discursul disperat al lui Ceausescu. “Elementele huliganice” nu mai acceptau mizeria care li se tot livra. Si priviti-l pe chinezul asezat in fata tancului, imagine care a ramas in constiinta omenirii.
Cartile ii numesc lideri pe oamenii astia. S-au creat in ultimii ani adevarate lectii despre cum sa devii o asemenea persoana. Ce nu s-a spus este insa faptul ca aici nu poti ajunge prin manipulare. Cu asta poti ajunge cel mult in cotetul porcilor. Oamenii astia care astazi te-au adus in pragul disperarii au facut si fac un efort tacut dar constant, care in timp a devenit mai important decat oricare alt pilon pe care e asezata constructia.
Asa ca, atunci cand ai impresia ca nu poti face nimic, ca esti legat de maini si de picioare, tine minte ca mereu exista cineva care are cheia lantului. E cel care detine cu adevarat puterea.
4 răspunsuri
Bravo, Ovi ! Tare…
Cum naiba de nu prea auzim de lideri reali ? Noi avem puterea de a-i pune in frunte, dar nu stiu cum se face ca ii alegem mereu aiurea…
Este foarte fain articolul tau! Si sunt de acord cu multe aspecte ce le surprinzi aici si asta ma duce imediat cu gandul la cei doi lideri ai mei…da: doi! un sef mai mare si un „sefulet” mai mic…Seful cel mare e un om modest si tare de treaba, ce vine cu sfaturi atunci cand ai nevoie de ele; are tact si mai are si o inteligenta brici…mi-e dor sincer de el cand trec chiar si intamplator pe langa biroul lui si stiu ca-i plecat in vreo deplasare. Celalalt „sefulet” vrea sa evolueze; s-a angajat la o luna dupa mine si se numeste „project leader”; e ahtiat sa avanseze, cauta sa faca tot felul de aliante (evident, mai putin cu seful cel „bun”, de la care ar avea tare multe de invatat btw, mai ales la capitolul „tactica”); o adevarata enciclopedie ambulanta, plina de aroganta, detine foarte multe cunostinte din varii domenii, doar ca trebuie sa le imparta cu tine, daca esti dispus sa fii facut presul lui, sa recunosti cat de tamaie esti tu si ce mare-i el si atoatestiutor…de fiecare data cand trec pe langa biroul lui si vad lumina stinsa ma bucur in sufletul meu ca voi avea o zi linistita…parca nici nu-ti vine sa-l intrebi vreo ceva, preferi sa mergi la literatura de specialitate si sa te luminezi singur…
Astia ne sunt liderii si daca vrem sa ajungem undeva trebuie sa luam cate ceva bun de la fiecare…Ei ne reprezinta mai departe interesele si sunt „bine intentionati” de fiecare data; uneori cred ca trebuie sa mai stim sa citim si printre randuri…Poate macar asa vom intrezari unde le sunt „bunele intentii” si mai ales unde se intersecteaza ele cu ale noastre bune intentii/scopuri.
Intr-adevar „cartile ii numesc lideri pe oamenii astia!” Ca bine le mai spui!
Eu cred ca unii dintre noi aud de lideri reali, Marius.
Problema unui scrutin electoral, de exemplu, este aceea ca voteaza foarte multi dintre cei care nu aud sau pe care nu ii intereseaza acest aspect.
Marii nostri actori sunt niste lideri reali. Chiar si unii dintre sportivi(nu neaparat fotbalisti) sunt lideri reali.
Se spune(si chiar asa e) ca daca lasi un grup de cativa oameni intr-o incapere timp de cateva zile, liderul se va distinge, va iesi la suprafata.
De multe ori, unii dintre membrii grupului nici macar nu realizeaza cine conduce cu adevarat acolo, cine influenteaza cel mai mult deciziile si actiunile pe care le fac.
Roxana, iti multumesc mult! :)
Glumind putin, stii cate tipuri de „boss” exista? E „little boss”, e „big boss” si mai e „scarbos” :) :) :) .
Problema unora precum „sefuletul” de la tine din firma e ca au acumulat frustrari puternice de-a lungul anilor. Si in momentul in care au pus mana pe ceva putere decizionala au inceput sa se dezvaluie in intreaga lor complexare(ma rog, „complexitate” sa zicem :D ).
Colegii tai ce parere au? Tocmai asta ziceam, cei care conduc cu adevarat nu sunt neaparat cei trecuti pe hartie cu acele functii.