Continui astazi articolul despre schimbare aparut sambata.
Prezent = Adevar
Una dintre capcanele cele mai frecvente pe care ni le intindem noua insine sau poate ne sunt intinse de altii, chiar si de cei cara ne doresc binele, este aceea de a ne relationa la trecut sau viitor mai mult decat sa ne bucuram de prezent.
Daca odata in trecut am mancat un biscuite in timp ce savuram cafeaua de dimineata si mi s-a facut rau, inseamna ca o sa mi se faca rau de acum incolo pentru tot restul vietii.
Esti sigur(a)? Chiar suntem asa de siguri ca organismul nostru se comporta la fel in fiecare secunda din viata noastra? Chiar sa nu evolueze el deloc in conditiile in care atatea celule, molecule si alte micro-organisme apar si dispar? Si mai mult de atat, chiar si contextul extern in care ne aflam secunda de secunda ramane la fel, dar exact la fel cu cel de atunci pentru a ne genera aceeasi reactie? Si daca nu, totusi cum suntem asa de siguri ca daca s-a intamplat odata, se va intampla de fiecare data? As numi poate acest mic defect al nostru ca oameni „frica de trecut” sau „stiu eu”.
Sau sa spunem ca suntem in pasul in care ne gandim sa plecam fara mobile, nu-i asa ca deja stim cum arata viitorul chiar si fara sa ne fi mai lovit de el vreodata? Da, mai avem un mic defect numit de data asta „frica de viitor” sau tot „stiu eu”. Si totusi daca ne intreaba cineva de stim or nu a citi in viitor, vom spune ca ne-am dori sa avem asemenea puteri. In aceste cazuri insa „Stiu eu ca prietenii poate vor intelege, dar familia nu va intelege. Haideti sa stam in banca noastra. Pana la urma de ce am avea nevoie de liniste chiar asa de mult?”.
Si cum ramane atunci cu prezentul? Daca deja prin ceea ce am trait in trecut, deja stim tot ce se poate intampla in viitor (chiar daca am fost deacord ca nu avem aceasta putere), atunci pentru ce mai exista prezentul?
Oare ne putem imagina ca acum, chiar in momentul acesta, ne putem inchide mobilul? Ne putem imagina ca ne apucam sa recitim acest articol si sa ne raspundem la fiecare intrebare de aici, iar pana cand nu am facut asta sa nu ne mai lasam deranjati de nimic? Avem noi intr-adevar puterea a trai unic fiecare secunda? Avem puterea de a ne bucura zi de zi de aceleasi lucruri, chiar daca ele de fapt si de drept este imposibil sa fie exact la fel de la o zi la alta?
Si daca o avem, daca avem aceasta putere de a trai in prezent, atunci unde mai este Provocarea schimbarii? Oare atunci putem sa mai vorbim de schimbare de fapt?
Nu, atunci vorbim de Adevar. Vorbim despre faptul ca traim fiecare secunda unica, intr-un mod unic. Si facand asta, suntem in fiecare secunda asa cum simtim sa fim in acea secunda.
Un citat foarte frumos in aceasta directie l-am gasit intr-un desen animat, KungFu Panda „Trecutul este istorie. Viitorul este un mister. Iar prezentul este o surpriza, de aceea se numeste cadou.” (In engleza „prezent” = prezent cu „present” = cadou suna relativ la fel – deci este un joc de cuvinte care nu poate fi redat integral in limba romana).
Context = Adevar
De multe ori ne uitam in jur si ne dam seama cat de repede se schimba lumea in care traim. Masini din ce in ce mai multe si mai rapide. Calculatoare si mobile din ce in ce mai mici si mai performante. Internetul care este din ce in ce mai prezent in viata noastra. Toate aceste schimbari genereaza schimbari in lant la nivelul intregii societati. Si totusi, cand se ajunge la nivelul de individ uneori schimbarea nu mai pare atat de usoara.
Desi ne uitam in jur si totul se schimba, avem senzatia ca noi trebuie sa ramanem la fel. Da, pentru ca asa ne stiu prietenii si colegii, asa ne stie familia si oare „Ce o sa creada ei daca eu ma schimb?”. Dar oare nu ar trebui sa ne punem si intrebarea: „Eu insa ce o sa fac daca raman in urma si nu ma adaptez la toate aceste schimbari pe care le vad foarte clar ca se intampla in jurul meu?”
Da, trebuie sa facem foarte clar distinctie intre faptul ca anumiti oameni sunt foarte importanti in viata noastra, si da, ii iubim si ii respectam, dar viata noastra este a noastra. Contextul in care traim este singurul lucru care poate fi denumit Adevar in acel moment si daca noi in acel moment inloc sa ne raportam la acel context, ci la un context care se afla in alta dimensiune (spatiu si timp), avem sanse foarte mari sa nu ajungem la cele mai bune rezultate.
Toate bune si frumoase, dar in final cum raspundem la intrebarea: Adevar sau Provocare?
Contrar acestui articol destul de lung, o sa iti spun: „Foarte simplu: TU ALEGI!”
2 răspunsuri
Interesantul modul de abordare şi exemplele date. Cred că unul dintre cele mai complicate lucruri (probabil pentru mine şi nu numai, spun probabil că nu pot generaliza în niciun fel) este să trăim în prezent şi să fim conştienţi de el. Ori mă gândesc că ieri a fost o zi mai urâtă şi să nu să se mai întâmple (rămân cu frica că se va întâmpla la infinit) ori mă gândesc că totul evoluează aşa de rapid încât dacă nu mă gândesc la viitor am să rămân prins undeva la mijloc.
@leonid, ambele lucruri pe care le faci tu acum: constientizarea si frica sunt foarte bune. Ambele sunt lucruri care daca stim cum sa le folosim, ne ajuta sa facem tranzitia catre mai bine. Uita-te atent la frica si intreba-te „de ce?”…de atatea ori incat sa ajungi la raspunsul care sa iti dea apoi si solutia. Plus, observa unde (ca moment de timp – trecut/prezent/viitor) traiesti cele mai frumoase clipe.
Ganduri de bine :)