Stand in Poarta Soarelui privesc la verdele ierbii care imbratiseaza stancile si constructiile sofisticate din Orasul de Cristal. Pietre si cristale, in acest loc de putere, adanc pastrat in ceturile de pe Machu Picchu. Pe cer, vulturii se rotesc, aratandu-ne directia spre maretie, spre implinirea visului nostru.
Intru in starea de vis si ma arunc in el, visand lumea plina de frumusete. Cu fiecare fir de vis impletit, aceasta lume se trage tot mai aproape de noi, intrand in palpabil, in viata noastra de zi cu zi. Asa, ma alatur si eu miilor de inaintasi care, ca si mine, pe aceste tronuri de piatra sapate in stanca, au vegheat visele atator generatii, tinand bolta cerului si fata pamantului in inimile lor pline de iubire. Invat din nou sa visez.
Visul nu e doar o dorinta pe care o aducem la materalizare, e o lucrare facuta impreuna cu tot ce e in jur, cu Universul, si suntem partasi la asta, fie ca stim sau nu.
Unii oameni au realizat ceva ce pentru ei a fost enorm, si care pentru altii a fost firesc, privit chiar ca banal. Nasterea unui copil e oricum o minune. Dar pentru cei care au luptat cu limite fizice si psihice enorme pentru a realiza acest vis, ea e vazuta altfel decat o privesc cei daruiti usor cu bucuria asta.
Cum povestea si Ovidiu, in articolul sau recent Despre cei care inving boala, fiecare are un fel al sau de a isi implini visele. Unii se lasa pe mana altora, vrand sa ia de acolo, de la altii, seva cu care sa se hraneasca.
Nimic gresit, daca luam ca ghid, ca far, pe cel ce a reusit, dar asta nu ne scuteste de propriul efort. Si de intelepciunea de a ne folosi de ce avem imediat la indemana. Chiar daca pare ca nu e acolo. Atunci cand indraznesti, desi totul pare a fi impotriva ta, cu cat e mai tare lupta, cu atat e mai stralucitoare victoria. De multe ori castigul nu e doar pentru un om, ci pentru multi altii, care se inspira din visul implinit de unul.
A indrazni
A merge dincolo de limite, cu tot ce avem la indemana, trasand brazde si spargand fata realitatii limitative chiar cu ascutisul piedicilor noastre. Cu pietrele care ne taie drumul si pe impiedica sa mergem, sa zubram. Acesta e un proces alchimic prin care omul isi transforma rana in putere.
Si mie mi-au stralucit mai mult, in sirul de oameni-faruri, aceia care inving limite fizice. Poate pentru ca acestea sunt mai dureroase, le simtim mai usor, sunt mai pe inteles.
Trecand prin fata unui sir de figuri impresionante, printre care Demostene si Beethoven, privind si la Carol Davila “al nostru”, ma opresc totusi la un exemplu care acum cativa ani mi-a fost si mie far, si-mi este inca:
Wilma Rudolph
O negresa nascuta in Tenessee in 1940, al 20-lea din cei 22 copii ai familiei Rudolph, care in primii ani de viata supravietuieste pojarului, varsatului de vant, scarlatinei si dublei pneumonii. La patru ani, poliomielita o lasa cu un singur picior sanatos, iar medicul da verdictul: Wilma nu va putea merge niciodata.
Atunci, in fata zidului cazut zdrobitor peste trupul si sufletul acestui copil, incepe alchimia. Undeva, in sufletul ei si al mamei ei, se naste visul, care trece de granita lui „a merge”.
In fiecare noapte, mama i-a masat piciorul si au facut exercitii. Wilma a vrut intai sa stea in picioare. In doi ani, a reusit si s-a ridicat in carje. La 12 ani, le-a aruncat si a mers cu ambele picioare. Dar ea voia mai mult. A vrut sa alerge.
A intrat in echipa de baschet a scolii, unde a stat pe banca trei ani, dar a facut antrenamente. Era, in fine, un copil normal! Incepe sa alerge. In ’56 face parte din echipa SUA la Olimpiada din Melbourne si castiga bronzul la sprint.
In 1960, sparge toate tiparele, devenind prima femeie americana medaliata de trei ori cu aur la Jocurile Olmpice de la Roma, la 100m, 200m si 4x100m garduri.
Ea a mers, a alergat si a sarit peste toate ingradirile. A devenit apoi antrenor invatand si pe altii cum sa indrazneasca.
La fel ca Wilma, Ray (Raymond) Ewry, nascut in 1873 in Indiana, SUA, tot un copil cu traume polio, parea ca va fi inchis intre bratele scaunului cu rotile pentru toata viata. Si el a vrut nu doar sa mearga, ci sa zboare. A devenit cel mai bun saritor din lume, este al treilea dintre cei mai buni atleti laureati olimpici din toate vremurile, cu cel mai mare numar de medalii de aur individuale: opt!
Pentru multi limitele raman si se adancesc de-a lungul vietii. Pentru cativa, ele devin acea poarta prin care indraznetul si face trecerea in lumea posibilului, ajungand chiar dincolo de “normal” si atingand varfuri ale performantei.
Cum se face asta?
Indrazneala se desface in trei fire: intentie, motivatie si actiune.
Dintre ele, pentru Wilma, Ray si altii aidoma lor, motivatia a fost motorul cel mai tare. A impins racheta vietii lor mai inainte de a actiona si a starnit furtuna intentiei. I-a ridicat cand au cazut rapusi de durere si i-a adus langa ei pe sustinatorii lor.
Asa ca e esential sa ne intrebam mereu si sa rascolim jar cand ni se cam stinge flacara din piept: Ce ne motiveaza? Cu ce aer suflam in propriile panze?
Cand gasim cel mai puternic vartej, visul nostru cel mai aprins, glasul care striga cel mai tare in noi, atunci avem in sfarsit caii inaripati inhamati la carul cu care strabatem lumea.
Gasirea visului nostru cel mai stralucitor poate sa dureze ceva. Poate ani, poate mai putin. Toate celelealte vise sunt impletite pe acesta mare, care sta ca un catarg pe care tinem umflate panzele corabiei noastre. El poate tasni din cea mai adanca rana a noastra, dar din aceasta ne putem fauri cel mai puternic aliat.
Ce ne intareste motivatia? Bucuriile reusitei sunt puternice, dar trec repede. Oamenii inca invata arta de a se bucura. Ceva ne ce era firesc, demult… Caderile pot construi pe cei mai tari urcatori pe munte. Totul e sa ne ridicam si sa continuam drumul. Sa vedem in esec ce contine pretios pentru noi.
Sa castigi este grozav, desigur, dar daca chiar vrei sa faci ceva in viata, atunci secretul este sa inveti sa pierzi. Nimeni nu este de neinvins tot timpul. Daca poti sa te ridici dupa cel mai zdrobitor esec si sa mergi mai departe pentru a castiga iar, vei ajunge campion intr-o buna zi.
– Wilma Rudolph, „Wilma: Povestea Wilmei Rudolph”
Pana vom povesti de ceea ce ne face mai puternici, va invit sa priviti in propriile voastre rani sau pierderi. Veti gasi nu doar una care v-a daruit putere. In ce fel, poate ati descoperit sau nu. Dar va invit sa cautati. Si sa ne impartasiti, daca vreti, din alchimia facuta in voi, ca sa ne bucuram impreuna!
Va astept aici, pe stanca, sa impletim visele noastre de invingatori, cununa peste Orasul Curcubeu.
15 răspunsuri
Ce frumos scrii, Mikka :) ! Te felicit si iti doresc sa inspiri multi oameni :) .
Mihaela, felicitari pentru articol!
Off…cand ajungem si noi pe stanca (in Peru, adica ?)
Foarte frumos.
Mikka, dar in Uruguay ai fost? :) Imi doresc foarte mult sa merg acolo si cu siguranta voi merge! :)
Minunat, Mikka, asa cum este orice vine de la tine, artistic, stralucitor!!!
Ooooooo… dragii mei dragi… :) :)
Multumesc de impartasit bucuria.
Asta „me gusta muchisssimo”, cand gustam impreuna bucurii.
Multzam de felicitari, Ovidiu, Lavy, Marius. Nu sunt ale mele, eu sunt doar fluierul Cantaretului. Inca invat sa cant.
Eiiii… Nu am fost inca in Uruguay.
Da’ o sa merg.
Si o sa fim cu totii pe stanca, daca indraznim. In Peru, in Uruguay… :)
Dupa aventura asta, am aflat ca pot fi pe stanca mea oriunde. Adica pot sa-mi intorc ochii peste tot si sa-mi tes implinirea viselor. Mai am de lucru, ca ma mai incurc in itze, da’ si asta face parte din farmecul jocului.
Si, cine stie, poate facem drumurile impreuna. (Yo in Peru o sa mai merg! Claro que si!) Si la fel, claro, si in Uruguayyyyy! Siiiiiiiigur, Ovidiu!
Ma duc sa pun bocancii in rucsac. Asta face parte din „marea tehnica” de a trage visul spre realizare: pun o „samanta” care imi simbolizeaza mie „concretul”, cum il vad eu acum. Chit ca in timp se mai schimba. Acum, pun doar bocancii in sac. Poate, cine stie, mai intai trag o tura pe la muntii nostri. Dar e tot din drumul spre Peru – si Uruguay, acum, ca e o super-idee.
Spor si noroc la visat!
:) :) :) :) :) :)
Da’ ce e asa deosebit in Uruguay ? Din America de Sud, mi se pare ca doar Peru si Brazilia merita (pentru vestigii istorice, jungla, peisaje etc)…
Si Uruguay si Bolivia au vestigii, dar nu sunt stiute prea mult; Uruguay este un spatiu cu totul deosebit (portul lor popular are o amprenta esoterica uluitoare, dar necunoscuta europenilor, inca, mai e timp insa!!), nu am mai intalnit pe cineva in jurul meu care sa aduca vorba!
Eu sunt legata sufleteste de Argentina, desi Peru este tara in care ar fi trebuit sa emigrez la un moment dat. Cand spun ‘Argentina’ mi se lumineaza in fata ochilor!!! De Peru nu pot vorbi, este marea durere a vietii mele, de aceea nici nu prea comentez ce scrie Mikka. Dar am simtit azi ca trebuie sa-mi caut si pe aici un pui de echilibru…
…. :) :) si Cristiana, si Marius… ce bine o sa ne fie pe-acolo! Multzam de vizita, de ganduri bune si va invit la drum, dragilor!
Uruguay, bonitooo! Musica de musica! Tierra de alma.
Bolivia… Isla del Sol, pe Titicaca, legata in spirit si materie, prin ape si pamant, de Isla de la Luna din Peru. Temple si porti ale Soarelui si Lunii. Si, bineinteles, Tiahuanaco… cu fantastica poarta a Soarelui (templul Kalasasaya). Locuri de inima, de suflet, de vis…
Marius, in Bolivia era prietenul nostru comun, Henri Gouguad – Cele sapte pene ale Vulturului. Acolo, la Tiahuanaco (Tiwanaku) il astepta Omul cu pene de vulpe…
Iar Mexic! Mmmmmmm! Mie mi-a fost greu candva sa „cantaresc” intre Peru si Mexic (Castanedaa… Don Juan Matus, nu?). Da’ Peru m-a chemat mai tare. Inka. Si Machu Picchu. Plus ca… De unde sa fi stiut atunci ca voi intra azi intr-una din rotile medicinei stravechi, de traditie incasa? Ei, am stiut eu, cu Inima.
…Da’ si Mexiiiiic…..
Nu stim ce e si unde e. Merita sa ne aruncam in a explora. Oricum, incerc sa spun in fel si chip, dar inca nu imi iese: mirajul unor locuri „cunoscute” e mare. (Si e si firesc, multi vin vrajiti de pe-acolo. Iata, si eu am patit la fel…) Dar mirajul celor inca „necunoscute” ma incanta acum si mai mult. Vraja acelor locuri m-a facut sa vad vraja ORICARUI LOC.
Dar, desigur, daca mergem impreuna, si „mai ales” pe acolo, o sa fie extra-supeeeeeer!
Doar sa indraznim impreuna!
PS Am pus in sac si sosetele groase de alpaca. Nu de alta, da’ pe-acolo si vara sunt nopti reci… :)
Si pantofii cu toc cui, pentru o milonga autentica, intr-o carciumioara pentru milongueros, in Buenos Aires. Va avertizez ca me gusta muchissimo si salsa cubana!
Ayyyyy, Caramba! Yo-te Ce fac eu la munca! Plec in viaje!
Ay-Ayyyyy! :) :) :)
Mikka & Friends,
Skywalker o sa incep cu tine. Bai, cand ne povestesti tu, suntem in poveste, traim alaturi pe tine. Eu sunt lipit de stanca ta. Mama, cat de frumos e in America de sud. Tzopai si eu tango. Aud sunet de flaut si batai de inima de bucurie… Simt valuri de energie… Sunt vultur si zbor pe deasupra civilizatiei…
Esti convingatoare!!!! Eu te vad prin toate locurile alea, again and again…
Intrebare, Unde pleci prima oara si Cand? :) Haide fa un commitment public, pe forum. Si daca ne iei macar in suflet… e gasca mare de fani pe-aici care va fi cu tine. :)
Eu te vad prin toate locurile mentionate de tine!
referitor la indrazneala…
imi aduc aminte (experientele mele sunt mai putin spectaculoase decat ale Wilmei) imi aduc aminte cand indraznesc cu curiozitate sa mai fac un pas, si nu se-ntampla nimic nasol… si mai fac un pas, si nu se-tampla nimic nasol cand BANG. Ajungi unde nici n-ai visat.
Distanta intre Agonie si Extaz e foarte mica, foarte, foarte mica. Ai rabdarea, perseverenta si curiozitatea sa mai faci un pas? Si inca unul, si inca unul…
Si uite asa descoperi libertatea…
cu bine tuturor,
i
Este tocmai articolul de care aveam nevoie ca sa mai pot „zbura”…L-am citit aseara,m-am reintors iar…e minunat aici la voi,multumesc tare mult!! :) :)
…. Taaaa-naaaa-naaaa! Essssso essssss!
Ooopppssss! Hey, m-am oprit un pic din dans! Am iar prietenii in gradina (Vezi Ioan, invat repede. Am gradina! Gradinaresc! Gracias!)
Multzam de vizita!
Draga Ioan :) ,
Ma bucur ca simti si tu energia. Si nu ma mira. De fapt, asta e. Asta e tot „trucul”. Energia. Energia se misca singura si misca ea tot.
Vom povesti despre asta, mai incolo, printre valatucii de fum, fie ca sunt de la salvia aprinsa de peruani, fie de la o sisha (pipa de apa, narghilea) egipteana, sau pe la ceainaria Rendez-Vous din Bucuresti, unde mai merg cu prietenii si sorbim… aburi de ceai(au chiar si mate… yessss).
Deocamdata nu stiu inca unde voi mai merge. Sunt in re-construire de forma, si inca se desfac fire din Peru.
Cum ziceam si in poveste, a fost un foc mare care m-a ars de m-am dus acolo. Asta a „motorizat” toata derularea actelor de mai incolo.
La fel va fi cu urmatoarea chemare. Cum apare, o pun aici, ca si commitment, negresit. De fapt, da, asa e! Asa am facut si cu Peru! Da! am zis la inceputul lui 2008 de Anzii in care voi merge. Am zis in scris, asa, ca o dorinta „musai”… http://www.humanitysteam.ro/forum/daruire-compasiune-indrazneala/exercitiu-de-recunostinta-t108.0.htm
Si asa a fost! Vezi, chiar ca functioneaza sistemul cu commitment-ul!
Acum inca nu stiu ce va urma. Dar sunt foaaaaarte curioasa!
Despre Agonie si Extaz… Asa e, e doar o mica distanta. Foaaaaarte mica. Si despre asta vreau sa povestesc. Despre Gaura de Vierme (ati vazut serialul Andromeda, nu?). Este o poveste pe care vreau sa o pun in forme. Una va fi si aici.
Ce ar fi sa facem drumuri impreuna, cu „toata gasca de fani”? De ce nu? (Oricum, deja facem niste drumuri impreuna, bag sama… :) Cristiana stie niste locuri pe la noi, mama-mamaaaaaa!
Draga Andra :) ,
Bine ai venit printre zburatori! Te asteptam sa ne canti despre zborurile tale… :)
Acum ma intorc iar la dans. Mi-am luat o zi libera sa stau acasa, sa dansez pe „el condor pasa” si „imbabura, pe „habibi” si pe muzica qawwali, sa ma plimb printre fulgii de nea si sa beau cafea – cata vreau eu -, cu biscuiti cu ciocolata – cati vreau eu – si sa scriu pe site, si sa… ce o mai fi!
Va invit pe toti sa ne bucuram de aceasta zi, sa dansam bucuria de a fi vii!
Bailamos, amigos!
Prieteni dragi,
Din nou, inaltarea in zbor din miezul schimbarii, uneori renastere dureroasa, dar renastere.
Azi am descoperit:
The Magic of Rebirth/Wisdom of the Eagles.
http://www.youtube.com/watch?v=6S-EX8QJZ0k#
Enjoy!
Te pup din fuga!! SPLENDID DE SALBATIC! :) ! ELIBERATOR! :) !