Al doilea principiu pe care Michael Gelb il observa ca fiind unul din firele ce strabat activitatea lui Leonardo da Vinci este Demostrazione.
Demostrazione inseamna angajament pentru a testa cunoasterea prin experienta, inseamna perseverenta si dispozitia catre a incerca/testa permanent si a invata din greseli (precum si a le transforma in reusite).
Va mai amintiti de profesorii pe care i-ati avut?
Cred ca ar putea fi impartiti in doua tipuri: profesori care iti predau si profesori care te invata sa descoperi. Daca ati fost norocosi, ati avut mai multi (sau macar unul!) din al doilea tip, pentru ca aceia sunt profesorii adevarati. Ei cunosc faptul ca experienta individului este o sursa a intelepciunii.
Aceasta optiune catre Demostrazione este cheia ce ofera posibilitatea de a obtine maximum de la experienta personala (cu succese si esecuri cu tot). Cat timp a fost ucenic in atelierul lui Verrochio, Leonardo da Vinci n-a fost doar invatat sa prepare canvasul si culorile, sa sculpteze, sau principiile perspectivei, ci a fost si incurajat sa studieze, prin observare directa, structura plantelor si anatomia animalelor si a oamenilor. De mic, el a crescut cu o orientare spre practica. Astfel, inteligenta lui penetranta, curiozitatea, spiritul independent l-au facut sa puna la indoiala teoriile si dogmele vremii. De exemplu, atunci cand descoperise scoici pietrificate pe varfurile unor munti din Lombardia pe care-i batea cu piciorul, a preferat sa caute alt raspuns decat acela ca scoicile ar fi dovezi ale Potopului lui Noe.
Renasterea a insemnat, in primul rand, transformarea presupunerilor fundamentale, ale preconceptiilor, ale convingerilor si credintelor de pana atunci. Prin punerea la indoiala a conceptiilor vremii si prin supunerea lor filtrului demonstratiei, Leonardo a fost unul dintre pionierii revolutiei in gandire. Dar Leonardo da Vinci nu a “lucrat” astfel numai cu conceptiile exterioare lui, ci si cu cele proprii, intelegand faptul ca deceptiile cele mai mari pe care le sufera un om se datoreaza propriilor opinii, presupuneri, convingeri.
Acesta ne face sa ne inspectam cu atentie (evident, constient) propriile presupuneri, convingeri si credinte. Tu cum ai fost indus in eroare tocmai de catre conceptiile tale despre lume si despre cei din jur? Sunt opiniile tale chiar ale tale, sau sunt preluate? Metaforic vorbind, care a fost “profesorul” care te-a influentat cel mai mult si care ti-a format si hranit aceste opinii, presupuneri, convingeri, credinte? A fost media (tv, radio, ziare)? A fost Internetul? Au fost cartile si revistele? Au fost parintii, profesorii, prietenii, sefii, colegii, liderii religiosi sau oamenii de stiinta? Sau profesorul tau a fost experienta? Poti spune ca esti un ganditor independent? Ce rol joaca demonstratia in viata ta si cum l-ai putea maximiza?
O gandire profunda si valida vine din experienta, dar stim bine ca, de multe ori, castigam experienta tocmai in urma unui mod de a gandi nu tocmai valid. Tu folosesti la maximum greselile pe care le-ai facut? Ai invatat mai mult din succese sau din esecuri? Iti mai aduci aminte cand a fost ultima oara cand ti-ai schimbat o convingere profunda? Cum te-ai simtit?
Iata un exercitiu deosebit de interesant
- Gandeste-te la acele experiente din viata ta care te-au influentat cel mai mult. Care sunt?
- Noteaza pe hartie macar 5 dintre ele si fa in dreptul fiecareia un rezumat cu concluziile pe care le-ai invatat din experienta respectiva.
- Reflecteaza acum asupra modului in care aplici ceea ce ai invatat din experienta fundamentala respectiva in viata de zi cu zi.
- Alege experienta care ti-a influentat cel mai mult viata si gandeste-te in ce moduri ti-a afectat ea atitudinile, perceptiile, comportamentul. Mediteaza pe parcursul acestei luni asupra posibilitatii (si efectelor!) de a redefini/modifica anumite concluzii trase atunci.
Multi dintre noi nu sunt constienti de modul in care isi obtin si verifica informatia. Stim ca avem o serie intreaga de opinii, presupuneri, convingeri despre fiecare aspect al vietii noastre, dar nu stim cum s-au format ele, de unde am avut informatia care le-a fundamentat si in ce mod sursele care ne-au furnizat informatia au distorsionat-o. De aceea, exercitiul de mai sus poate fi aplicat pentru conceptiile noastre fundamentale cu privire la fiecare aspect al vietii. Care sunt si cum ti-ai format conceptiile despre relatii, de exemplu? Cat de tare crezi aceste lucruri si de ce ti le mentii? Ce te-ar face sa-ti schimbi aceste convingeri? Care sunt criteriile pe care le folosesti ca sa-ti dai seama daca informatia care iti parvine, sau convingerile, sunt valide sau nu? Exista vreo convingere pentru care nu ai o verificare in experienta? Care este modalitatea de a testa aceasta convingere?
Putem lua convingerea noastra care ne genereaza cele mai puternice ecouri emotionale si putem cauta singuri cel mai puternic contraargument pentru ea. O putem studia apoi din diferite perspective, precum si de la distanta (de exemplu, cum am fi gandit noi cu 10 de ani mai tineri sau cu 10 ani mai batrani, sau cum am fi gandit daca eram mult mai bogati/saraci, cetateni ai altui stat etc).
Unele dintre conceptiile cu cel mai mare impact asupra vietii unui individ sunt conceptiile asupra greselilor. Ele sunt cele care ne ridica sau ne taie aripile. Va las sa meditati asupra acestui lucru si, daca doriti schimbari semnificative in viata, va sugerez sa incepeti sa lucrati asupra lor, sa le supuneti testelor si sa le schimbati daca este cazul. Succes!
4 răspunsuri
Genial articol! Felicitari, Octav! :)
Da, eu sunt un norocos. Am avut mai multi profesori de-a lungul anilor din categoria celor care pun accentul pe a descoperi.
salut Octavian,
foarte interesanta informatia.
mie mi-a placut foarte mult modul cum ai prezentat-o. ;-) perspectivele din care privesti… si ma indemni si pe mine sa privesc…
imi vine sa mai fac un tur… imi vine sa-l fac pana la capat…
Brava la tine, Om bun!
Octav,mi-ai ridicat mingea la fileu cu acest articol,m-ai facut sa-mi pun niste intrebari.Toti suntem influentati ,intr-o mai mare sau mai mica masura de viata pe care o ducem.Nu suntem deloc ganditori independenti in adevaratul sens al cuvantului,chiar daca avem impresia ca asa ar sta lucrurile.Suntem atat de conectati intre noi,prin actiunile noastre ,incat putem afirma cu cea mai mare convingere ca „omul nu e o insula”-nu sunt vorbele mele,eu doar le-am citat. Fiecare om pe care il intalnim in viata ne ofera o farama din el,din convingerile sale,ramane ca noi sa cernem bine si sa alegem ceea ce ne poate ridica si sa aruncam in vant „pleava’.Prietenii,dascalii pe care i-am avut, ne-au daruit ceea ce si ei au primit candva,de la aceia care le-au trecut prin viata. Nimic mai mult.Nu poti darui decat ceea ce ai. Am avut profesori minunati.De pilda, Doamna de romana(Doamna-nu doamna) ne-a facut tuturor elevilor de clasa a IX-a abonamente la teatru.Acest lucru a insemnat enorm pentru noi.Am urmarit actori mari in roluri la fel de mari,intr-o vreme cand in Romania cultura era un lux pe care putini si-l permiteau.Sunt multe caile pe care poti afla ceea ce te intereseaza,insa inveti cu adevarat doar din experienta proprie.Asa cum spui tu,in acest interesant articol -Demonstrazione.
@Ovidiu
Genial a fost Leonardo! :) Si nu cred ca o sa ne saturam vreodata sa-l descoperim. Cand ai un asemenea subiect de studiu, este destul de putin probabil sa nu iasa si articolul interesant.
@Ioan Nicut
Ioan, daca iti vine sa mai faci un tur, atunci ARTICOLUL ESTE PENTRU TINE! Mai fa un tur si fa-l pana la capat. Ai lucruri importante de descoperit despre tine si ele te cheama.
@Elena
Omul nu este o insula. Si o sa vedem asta si la Connezione…atunci cand va veni timpul. :)
Ma bucur mult ca ai facut completarea. Mi se pare deosebit de important exemplul pe care l-ai dat! Exemplul Doamnei de Limba Romana chiar merita urmat!