Eu ma astept
Tu te astepti
El/ea se asteapta
Noi ne asteptam
Voi va asteptati
Ei/Ele se asteapta
Suntem oare la ora de Limba si Literatura Romana? Pe aproape. :) Mai exact suntem la ora de asteptari unul de la celalalt, noi de la viata. Daca ne uitam bine la cum am declinat verbul de mai sus, ne dam seama ca toti ne asteptam la ceva.
La ce ne asteptam?
- Sa apara Fat Frumos sau Ileana Cosanzeana…
- Sa apara job-ul potrivit pentru mine…
- Romania sa ajunga o tara frumoasa si lumea mai buna…
- Parintii sa ma inteleaga si sa ma accepte asa cum sunt…
Si toate acestea chiar:
- fara ca eu sa fac ceva in aceste directii pentru a genera / atrage aceste lucruri in viata;
- fara ca eu sa le spun oamenilor ce se intampla cu mine;
- fara sa le spun ce imi doresc;
- fara ca eu sa fac ceva pentru a genera orice fel de schimbare in mine sau in cei din jur…
… pur si simplu as vrea ca, stand asa, pierdut(a) in ganduri, aceste lucruri sa se intample. Si daca am vorbi despre Legea Atractiei sau alta Lege Universala ar fi frumos, insa aceste asteptari se traduc pur si simplu in niste ganduri care nu au in ele pic de speranta. Ele sunt sursa unui cerc vicios pe care il cream in jurul nostru si asa ajungem sa construim comunitati lipsite de speranta.
Acum ceva vreme, as fi spus ca sunt un „mandru” om care se regaseste in toate aceste categorii. Intre timp am mai crescut si pot sa spun ca cea la care mai am cel mai mult de lucru este ultima.
Si uitandu-ma la aceasta ultima provocare (din scurta lista enuntata mai sus) si la parcursul acestei calatorii de la asteptari la fapte imi dau seama ca este intr-adevar o provocare:
- sa mai facem vreun pas spre o relatie dupa ce am fost raniti;
- sa mai cautam job-ul potrivit pentru noi cand de fiecare data am dat ori peste o companie care nu era ce spunea, ori seful ne-a promis marea cu sarea… care nu a mai venit;
- sa schimbam ceva in Romania, cand, uitandu-ne in jur avem senzatia ca nu mai este nici o sansa;
- sa ii facem pe partinti sau alti oameni dragi sa ne inteleaga, cand, de fiecare data cand incercam sa le vorbim despre ceea ce suntem noi, ei inteleg cu totul si cu totul altceva.
DA, ESTE O PROVOCARE
INSA, cele mai fericire momente din viata, cele mai mari satisfactii sunt si cele care vin dupa cele mai mari provocari.
Ca sa trec de la asteptari la a-mi face viata mea asa cum vreau eu, asa cum simt eu, mi-am propus acum ceva vreme:
- In viata sa vad orice obstacol ca pe o provocare, o provocare ce va scoate tot ce am mai bun din mine, o provocare ce ma va scoate din zona de confort si ma va face mai bun… un om mai bun.
- Ceea ce simt sa fac, sa ascult, sa nu ma intreb de ce… si sa fac.
- Sa dau cat pot de mult, neconditionat, pentru ca doar asa voi primi la randul meu, tot neconditionat… si chiar fara sa cer.
- Sa inlocuiesc asteptarile cu deschiderea mea sincera si autentica, pentru ca doar asa lumea va sti ce imi doresc si doar asa voi genera actiuni concrete.
Secretul este acelasi cu cel impartasit de Wayne Dyer sau Einstein sau multi alti intelepti: Perspectiva pe care eu o aleg este si cea care imi traseaza drumul mai departe in viata.
Tu ce alegi?
40 de răspunsuri
Super articol! Ah, cat de adevarat este ca cele mai fericite momente din viata sunt cele care vin in urma celor mai mari provocari…exact.
Eu ce aleg? Well…I live in a friendly universe, not a hostile one. It’s my choice :)
Felicitari pentru articol,Mihai!
Vero ma alatur si eu! May I? It’s my choise too and I like it! :)
Sa-mi explice si mie cineva, daca traiti in Romania, si cititi ,studiati, munciti, traiti in limba romana, de ce nu sunteti capabili sa va exprimati gindurile in cuvinte in limba romana?
Buna Mihail,
Felicitari pentru articol si pentru tema :-)
Cat despre asteptari, eu cred ca sunt inevitabile si utile exact cum spui tu – in a ne „proiecta” pozitiv viitorul.
Pe de alta parte, eu incerc sa invat de cava ani este cum sa traiesc cu cat mai putine asteptari. Asteptarea implica si un atasament fata de ceea ce cred eu ca se va intampla in viitor si, chiar mai „periculos”, asupra modului in care ma astept ca si celalalt sa se comporte. Si cum viitorul este in esenta imprevizibil, multe asteptari neimplinite aduc si frustrare si dificultati de acceptare a prezentului.
@ Vero & Andra – Felicitari pentru ce alegeti. Cred ca viata voastra arata frumos cu o asemenea alegere :)
@ Liliana – Conteaza asa de mult „de ce”?
Iar revenind la articol, tu ce alegi? :)
@ Raluca – daca asta am transmis prin articol, si anume ca sunt utile, insemna ca am dat-o rau de tot in bara :)) Sorry, insa am vrut sa transmit exact opusul :) Oare unde am gresit?
Ganduri de bine :)
Si eu spun oamenilor sa nu se astepte neaparat la ceva bun sau la ceva rau, ci sa faca tot ce poate fiecare din punctul lui de vedere si, daca lucrurile se ‘aseaza’ dupa perspectiva proprie – fie convins ca SE AFLA PE DRUMUL CEL BUN. Daca nu se aseaza si, totusi, simte in sufletul sau ca acolo mai poate fi facut sau spus ceva – sa schimbe perspectiva (nu o sa stam acum in mijlocul drumului asteptand sa ni se potriveasca ceva, mai trebuie sa si mancam pe lumea aceasta!!) dar sa lucram un pic si in aspectul lasat deoparte. Poate nu i-a fost vremea, poate nu sunt conditii, 1000 de ‘poate’ care lasa totul in stare latenta. Dar sa nu abdice, sa nu renunte. sa-l slefuiasca putin cate putin si poate ca va fi o ‘planta’ care va inflori peste 7 ani, daca o va uda cu drag, intretinandu-i viata. Dar satisfactia va fi enorma, nu a lasat ceva sa moara!!!
Liliana, draga mea, nici eu nu sunt de acord cu folosirea in acest fel a lb. engleze, m-am revoltat suficient timp pana sa ma gandesc singura la acest aspect. Nu toata lumea poate exprima nevoile sau gandurile sale, ca sa explice la obiect, la punct. Nevoile vin de multe ori din subconstient si omul actioneaza fara sa se gandeasca mult. Face ce il avantajeaza, depasind conditii momentane. Se adapteaza, chiar daca nu merg toate chiar bine. Concret, romanii nu au unde sa foloseasca lb. engleza, de care au nevoie in serviciu, la cursuri, sa citeasca carti care nu sunt traduse sau sa se orienteze rapid pe net. Acesta este singurul exercitiu prin care nu pierd contactul cu o limba nevorbita in mod curent.
Este insa mai greu de acceptat faptul ca, de multe ori, folosind termeni in alta limba – engleza de regula – raman in limbajul curent termeni straini – romanizati, desi exista corespondent in lb. romana. Am scris si pe blogul meu ca este frustrant pentru multi oameni sa nu poata intelege cele scrise astfel, dar ceea ce pot face eu este sa dau exemplu, sau sa scriu despre cele pe care le mai inteleg si eu din cele expuse, ca subiect aparte, in care folosesc ori sensul general, ori chiar expresia careia ii gasesc corespondent in lb. romana.
Am scris, spre exemplu, despre incapacitatea de focusare – expresie folosita de dl. Oreste Teodorescu de cateva ori la rand in jumatate de ora, dupa care messengerul mi s-a umplut de mesaje ale oamenilor care nu intelegeau perfect termenul. Am scris un articol despre CONCENTRARE (focalizare, focusare) si astfel am echilibrat aceasta ‘sarja’. Nu sunt de acord nici cu termenii folositi in lb. sanscrita in literatura esoterica, de aceea caut sa raspandesc termeni apropiati in lb. romana.
Consider ca ai pus bine problema, ca sa ajungem si la explicatie. Mai vorbim!!!
vad eu ca articolul tau gaseste teren fertil la noi fetele.
Intr-adevar un articol care exprima exact ce am simtit la un moment dat in viata( si nu exagerez deloc cand spun exact.) Dar voi nu existati pe vremea aceea iar cei care existau m-au indrumat in directia gresita. Si de atunci inca ratacesc.
felicitari si din partea mea pentru articol.
Manuela, si eu am fost obligata de viata sa ratacesc pe alte drumuri, dar nu mi-am lasat visul sa piara! La 50 de ani mi l-am implinit si de 3 ani soarele lumineaza si pe aleea mea!!! M-a impresionat mult mesajul tau!! Poate ca un sambure din aspiratiile tale poate fi oricand folosit, poate chiar mai multi.. indiferent de varsta!! Si atunci poate ca ratacirea are un sens, este o plimbare prin viata, printr-un parc pe care nu-l lasam sa se imburuieneasca… Sau poate ca printre buruieni mai cresc si flori frumoase… oricum toate sunt luminate de acelasi soare, de aceleasi stele…
@Cristiana – mi se par asa de puternice povestile oamenilor ca tine care tin la visele lor toata viata si stiu ca intr-o zi ajung sa si-l indeplineasca si chiar ajung sa faca asta intr-o zi…asa cum ai facut si tu. Felicitari si multumim ca ne spui si noua aceste lucruri.
@Manuela – Cred ca articolele mele gasesc in general teren fertil la fete pt ca sunt nascut pe 8 Martie :))..glumesc, bineinteles (insa chiar sunt nascut atunci). Ce conteaza este ca pe drumul pe care esti sa vezi ce ai de invatat. Astfel nu exista drum corect sau gresit, ci doar OPORTUNITATI sa inveti si sa devii un om mai bun. Uite, aici este o poveste cu talc faina despre calatoria prin viata (nu imi apartine):
http://www.musat.com.ro/2008/03/17/cele-3-porti/
Zile senine :)
MIHAI eu am ales demult cind poate tu nici nu stiai ca in viata trebuie sa alegi.Ma-m nascut intr-o familie de oameni cu putina cultura, saraci spiritual si material, intr-un orasel mic de munte frumos dealtfel,ca peisaj pentru ca putini oameni cu spirit frumos il locuiau, asa ca am stiut de foarte devreme ca o sa plec de-acolo.Am plecat si m-am intors de citeva ori cautind un loc unde sa ma simt mai bine dar deabia cind am hotarit sa plec afara din tara am reusit sa gasesc ceea ce cautam.Am visat mult cind eram copil, ma alimentam cu vise si cu speranta,(cum numiti voi asta?) inconjurata de saracie spirituala mai ales.Azi aproape tot ce am visat m-i s-a indeplinit.Aici departe am gasit oameni deosebiti care ma inconjoara de dragoste si de bunesentimente,ma iubesc,asa cum sunt, ma respecta.Am propria mea afacere intr-o mare capitala a Europei.Crezi ca puteam sa am toate astea daca a-si fi stat asteptind sa apari tu sa ma sfatuiesti?Articolul tau nu e rau, numai ca pentru mine care am trait toate astea, pare putin copilaros.Si ca sa-ti raspund la prima intrebare,nu conteaza in ce limba i-ti exprimi gindurile, dar eu va vad din afara,si-mi pareti caraghiosi uneori, voi toti ,televiziunile fac acelasi lucru.Eu gindesc in limba tarii de adoptie, si visez in aceeasi limba, i-mi e mai aproape de suflet decit limba materna si cu toate astea cind sunt intr-e romani vorbesc romaneste, nu simt nevoia sa stie o lume intreaga ca eu cunosc o limba straina. De afara pareti ridicoli.
Vad ca pentru unii e necesar sa explicam de ce uneori nu ne exprimam in frumoasa si geniala limba romana (care din punctul meu de vedere este cea mai frumoasa si mai potrivita limba de pe Terra pentru a crea poeme si jocuri de cuvinte fulminante, eu insami am scris sute).
E foarte simplu. Pentru ca este vorba de niste cuvinte spuse de Wayne Dyer, daca tot a pomenit Mihail despre el si despre acea perspectiva. Am ales sa redau cuvintele in limba engleza, exact cum le-a spus el. Nu este vina mea ca exista oameni care nu cunosc limba engleza elementara, ca nici n-am zis ceva complicat. Ce s-ar fi intamplat daca scriam in greaca veche (nu stiu o iota) cu hieroglifele de rigoare asa cum face d-ul Patapievici in cartile dumnealui? Ar fi fost o exagerare evident si mi-as fi castigat reputatia de intelectual cu ifose, nu-i asa? :)
Wayne Dyer, Albert Einstein: „Do I live in a friendly or a hostile universe? Which is it?”
@ Liliana… A vorbi si a scrie incorect in limba materna mi se pare descalificant, oricine ai fi, orice ai fi realizat in viata si oricate titluri si diplome ai avea.
…si oriunde in lume ai trai.
Frumos articol si interesante puncte de vedere…
Avand in vedere ca ne aflam pe un site de dezvoltare personala mi se pare de bun simt dezbaterea unui subiect precum stalcirea si pocirea limbii romane (desi nu asta era relevanta articolului).
Sustin punctele de vedere ale Cristianei si Lilianei. Draga Vero, daca taceai filosof ramaneai! Prin atitudinea ta vis-a- vis de spusele Lilianei ne arati in toata splendoarea cat de „friendly” poate fi al tau univers.
Si intr-adevar sunt de-a dreptul ridicoli romanii ce se intrec in „whatever-uri” si „cool stuff” imprumutate din tarile dupa care ni se scurg noua ochii. Din pacate altceva avem noi de invatat de la astfel de popoare civilizate. Dar pana acolo ar trebui sa ne redescoperim ca natie, sa ne apreciem frumusetea sufletului nostru de roman. Avem atatea valori, atata frumusete si tandrete pur romaneasca pe care ar fi frumos s-o transmitem mai departe, exprimate in limba romana cu graiurile ei asa cum sunt. E pacat sa se piarda.
Aleg sa traiesc printre oameni frumosi!
Da,Vero,aceeasi parere o am si eu…cred ca-i mai bine sa te exprimi din cind in cind ( chiar si incorect) in eng., dar sa simti romaneste…decit sa scrii cu greseli de ortografie…
@Liliana – te rog sa observi ca am pus doar niste intrebari cand ti-am raspuns :)
Repet intrebarea acestui articol pentru toata lumea, chiar daca poate acum nu mai vorbim doar de asteptari „Tu ce alegi?”
Eu ii raspundeam celui care a scris articolul ,dar pentru ca observ ca m-i se raspunde desi eu nu am intrebat pe nimeni ce parere are despre ortografia mea,va pot spune ca e foarte trist ca exista oameni care pentru a critica se leaga de amanunte atit de putin importante.Nu a-ti cunoscut voi , eu da ,oameni cere aveau mai putina cultura decit multi dintre voi dar sunt fericiti, echilibrati.Cu parere de rau va spun ca opiniile voastre ma lasa indiferenta.Faptul ca va lasati atit de impresionati de AMERICANI incit nici nu se deranjeaza sa vina pina la voi sa va cucereasca ,voi singuri prin atitudine va aplecati in fata lor,e foarte trist. I-mi pare rau pentru tarisoara mea,si ma felicit inca odata ca am plecat,si nu trebuie sa traiesc in fiecare zi cu oameni atit de tristi ca voi.SA FITI IUBITI,este tot ce conteaza.
@Liliana – de ce crezi ca mi-ai raspuns la intrebare si de ce crezi ca ai dreptate? De ce te pozitionezi ca fiind superioara noua fara sa faci ceva sa ne ajuti? Poate ne poti ajuta daca vezi ca avem nevoie de ajutor.
Ti-am raspuns deja, eu am ales demult sa lupt si o fac in fiecare zi.Am si rezultatele, t-i le-am povestit cu greseli de ortografie mai devreme.Nu ma cred superioara nimanui sunt doar mindra ca nu am asteptat pina sa apari tu in viata mea cu acest articol,ceea ce ne sfatuiesti tu mai sus eu am descoperit deja singura cu ani in urma.
:)
E chiar pacat ca discutia a deviat in ceva atat de penibil, discutia pe marginea unui articol atat de constructiv si frumos.
Dar Mihail a salvat situatia :)
@Liliana – multumesc pentru raspuns si sper ca povestea ta, mai ales ca pari o persoana implinita, sa ajunga si la urechilor celor care au nevoie de o poveste inspirationala. Ganduri de bine si poate ne vedem la un ceai cand vii prin Romania :)
@Vero – tot ce s-a intamplat poate fi o lectie de comunicare, de viata… :)
Esti extraordinar, M. :)
Draga Liliana sa nu fii necajita de rautatile ce ti-o fost dat sa le inghiti; sa stii ca mai sunt si oameni frumosi in tarisoara noastra, dincolo de cei ce scriu pe bloguri si vor neaparat sa dea replica. Stii vorba aia pur romaneasca: „nu te baga in tarate, ca te mananca porcii”. Sa nu fii descurajata, doi oameni nu vor reprezenta majoritatea. Am incredere in oamenii frumosi din Romania si vei vedea ca ei vor invinge, cu sufletele lor curate si simple. Iti multumim pentru cuvintele frumoase: „sa fii iubit este tot ce conteaza”…Iti doresc sa fii inconjurata de oameni frumosi!
@cristiana si @mihail – multumesc pentru raspunsuri. Povestea e foarte frumoasa. Mi se pare ca liliana a aparut ca sa exemplifice la ce ma refeream( „e ridicol, copilaresc si caraghios modul meu de a privi” spunea pe atunci lumea din jurul meu).
@ liliana – ne-ar fi mai de ajutor ca in loc de intrebari si critici sa exemplifici argumentat prin exemplul personal de ce nu esti de acord cu articolul. Esti printre norocosi ca ai stiut dintodeauna ce vrei, ca ai luptat cinstit pentru asta, ca visul ti s-a indeplinit, ca il vei dezvolta de acum incolo si mai ales ca ai pus o piatra la schimbarea vietilor multora dintre cei cu care te-ai intalnit in lunga ta calatorie prin lume. Povestea ta inca mai poate ajuta pe cei care nu stiu sa lupte, sa viseze sau sa-si motiveze existenta.
@pt. fete – asa e gresealile de ortografie zgarie retina dar ar trebui observat ca per total exprimarea e fara agramaticalitati si destul de cursiv.
Intrebare: daca liliana ar fi scris numai de bine la adresa articolului ar mai fi starnit discutii?
Cat despre scrisul in engleza al unor citate stim foarte bine ca traduttore traditore (traducatorul tradeaza limba atunci cand face traducerea ). Parerea mea este ca se poate remedia acest neajuns daca langa textul in limba engleza citat se aseaza in paranteza traducerea acestuia( astfel vom da o mana de ajutor la imbogatirea vocabularului celor ce nu cunosc respectiva limba straina)
o zi buna la toata lumea
Celor care sunt alaturi de mine cu comentariile lor multumiri, si va spun ca sunt obisnuita cu acest tip de reactie la adresa mea.De fiecare data cind intru in astfel de dezbateri m-i se intimpla acelasi lucru.Cred ca lipsa de toleranta a marii majoritati este motivul.In general in societatea din tara exista putina toleranta.Oamenii sunt prea exigenti cu ei insisi si cu ceilalti.Nu spun asta ca sa critic pe nimeni pentru ca e trist,dar cei ce suntem afara si carora ne pasa de cei ramasi,cautam solutii, comparam.Fiti mai toleranti cu voi si cu cei din jur,iata unul din sfaturile mele.Mihai de ce nu scrii un articol despre toleranta?
@Liliana – Mersi fain de intrebarea-provocare. I-am raspuns cu mare drag:
http://www.musat.com.ro/2009/05/15/mihai-de-ce-nu-scrii-un-articol-despre-toleranta/
Sa fi tolerant nu inseamna numai atit.Inseamna mult mai mult:sa ii accepti pe ceilalti cu defectele si calitatile pe care le au, sa nu intervii in destinele lor direct,sa ai incredere in potentialul lor chiar daca la prima vedere e mai mic decit al tau.Dupa umila mea experienta e tot ce pot sa-ti spun.Fetele din povestioara ta te-au tratat mai mult decit bine.Sa te accepte ca si cum ai face parte din familie, la prima vizita in casa lor ,t-i se pare putin lucru? In legatura cu invitatia la un ceai:in tara unde locuiesc eu cind o persoana pe care o cunosti de putin timp i-ti spune „poate o sa bem o cafea intr-o zi” e doar o forma de a scapa de tine politicos.Nu e si cazul tau ,nu?
@ Liliana – De ce nu scrii si tu un articol despre toleranta, as fii chiar interesat sa il citesc.
Avand in vedere ca sunt roman, nu, nu este cazul. In ce tara traiesti acum?
Nu cred ca stiu sa scriu. Nu am timp sa ma documentez,si nici nu stiu pe unde sa incep.Eu intru aici si comentez pentru ca i-mi place sa comunic cu oamenii.Din cind in cind dau de persoane speciale,si asta ma fascineaza.E o adevarata si simpla bucurie pe care mi-o ofer,comunicarea cu ceilalti.Mai sunt si greselile de ortografie….Nu am citit si nu am scris in romaneste de mai bine de 10 ani.Dar daca ma ajuti tu,poate ca o sa incerc.E o bucurie sa-i poti ajuta pe semeni,dar e si o mare responsabilitate, nu crezi?Trebuie sa stii cum sa o faci.Eu tot ce stiu am invatat traind intens spre deosebire de tine, care inveti citind, e adevarat, nu?Ca sa i-ti raspund la ultima intrebare este nevoie de putina intimitate a conversatiei. Nu sunt dispusa sa-ti raspund aici.Nu este nici un secret, dar nu cred ca e potrivit sa intru in detalii despre mine aici.In particular cu cea mai mare placere.Spune-mi unde te pot contacta.
@MANUELA nu stiu cum ai inteles tu ceea ce am scris dar eu nu am zis ca nu i-mi place articolul,doar ca dupa mine e putin copilaros.Nu cred ca am afirmat ca am schimbat viata cuiva ,mai repede asi zice ca mi-am schimbat propriul destin,prin vointa si curajul pe care le-am avut.Fiecare persoana poate sa faca ce am facut eu, e simplu:incepi prin a fii sincer cu tine,si continui prin a-ti asuma raspunderea pentru viata ta,fara comoditate,incepi sa schimbi.Dupa care o situatie duce la alta,o noua cunostinta de orice fel duce la alta etc..rezultatele incep sa vina ,te feliciti ,i-ti urca autostima,prinzi incredere in tine, lasi frica in spate si privesti in fata cu mai mult curaj.E foarte important sa cauti mereu oameni care te valoreaza asa cum esti .Ei te vor sprijinii dezinteresat daca tu ii valorezi la rindul tau dezinteresat.Totul este conectat in univers, doar trebuie sa alegi o cale.DACA NU ESTI SINCER CU TINE O SA ALEGI O CALE GRESITA SI NICIODATA N-O SA FII FERICITA.E simplu ,nu? SA FII IUBITA,e tot ce conteaza.
Rog administratorul sa modereze comentariile,e inadmisibil sa apara atatea greseli de ortografie pe Empower! Citesc si copiii,ce invata ei ? Indiferent de cati ani esti plecat din tara e o rusine sa scrii incorect in limba ta materna! Ex:i-ti,corect=iti i-mi,corect=imi.
Dintr-o masa care critica trebuie sa devenim masa critica.
Nu am gandit-o eu, am preluat-o de la un prieten.
Cu respect pentru toata lumea, recunosc ca am un respect deosebit pt. Liliana.
@liliana – multumesc si ma bucur mult ca mi-ai raspuns. Iti doresc succes in continuare si sper intr-o zi sa citim si articole scrise de tine pentru ca tu ai experienta vietii.
Observati comentariul 30. Vorbim de zile intregi despre „schimbare” despre”toleranta” despre ce este important si ce nu,iar aceasta persoana singurul lucru pe care il are de spus este ceea ce spune in comentariu.Avind valori atit de superficiale nu se ajunge nicaieri.Sa citesti articolele astea si sa nu observi mai mult decit ortografia, buna sau rea, este pierdere de timp.
Oare nu esti aceeasi Liliana care in comentariul 10 spunea:De afara pareti ridicoli.”? Chestia asta m-a enervat la culme! Pai stai soro’ acolo si „lasa-ne,lasa-ne”!Vai,cat esti de toleranta! Sigur aia esti ,ai un stil inconfundabil!Pentru alte „perle” cititi toate comentariile „marca” Liliana de la acest articol! Lectura placuta tuturor!
De afara pareti ridicoli nu este o acuzatie este un simplu comentariu.Fiecare poate sa para ridicol intr-un moment sau altul, asta nu inseamna ca este ridicol.Este o mare diferenta „pareti”, „sunteti”.Ce spui?Multumesc pentru compliment,”stil inconfundabil” pentru mine este un compliment.Te enervezi foarte usor, dar este normal cind traiesti in Romania. Eu am plecat pentru ca era prea stresant, aici este mult mai simplu tot, asa ca nu ma intorc.
Aia s-o crezi tu!
Imi cer scuze ca nu am mai raspuns la comentarii, insa nu se mai discuta pe subiectul pe care am scris eu acest articol.
Ganduri de bine tuturor :)
Parerea mea este ca tot timpul avem parte de provocari. Depinde insa cum le gestionam. Mi s-a parut normal sa fie asa. Dar ar trebui sa iesim din normalitatea aceasta si sa intram in alta normalitate. Sa construim alte paradigme, nu sa ramanem in cele de razboi. Chiar daca provocarile sunt pe picior de razboi, noi, care urmarim dezvoltarea personala, sa ne corectam mersul. Una este sa punem probleme si alta este sa pornim la razboi. Ne mai miram ca unele controverse se trateaza pe picior de razboi?! Cand profesorii vor aborda orice provocare cu intelegere si cautarea raspunsurilor, cu invitatia la discutii si nu cu taierea discutiilor.. poate se vor rescrie paradigmele acestor timpuri…
Perspectivele cu siguranta vor fi altele.
Cristiana, sunt deacord cu ceea ce spui.Dar vezi tu,societatea este prea superficiala,pentru a se schimba.Oamenilor in general le pasa mai mult de poleala de afara decit de ceea ce gasesc innauntrul cadoului.Nu vor sa recunoasca ceea ce sunt,sau cind gresesc.Se complac in a traii vieti triste numai pentru a avea un pic de confort.Eu cred ca este nevoie sa se intimple ceva mult mai serios pentru ca profesorii despre care vorbesti,care sunt oameni si ei,ai aceste societati,sa fie dispusi sa i-si schimbe atitudinea.
La mine in viata, schimbarea incepe cu mine :) Si mai mult de atat, eu sunt schimbarea pe care vreau sa o vad in lume.