Este cunoscut faptul ca oamenii se opun in general schimbarii. Poate ca e ceva nativ, genetic, poate ca e ceva ce dobandim si taram dupa noi in timpul vietii. Oricum ar fi, ne e teama sa facem lucruri noi, sa traim brat la brat cu necunoscutul, sa pornim la drum fara sa vedem la mai mult de 100 metri in fata. Culmea e ca persoanele care gandesc in acest mod se considera “realiste” sau “cu picioarele pe pamant”.
Nu imi pot ascunde un zambet atunci cand intalnesc astfel de oameni. Daca nimeni nu ar fi iesit din rand timp de 2000 ani, astazi am trai in continuare langa un foc, intr-o pestera. Nu ar mai fi existat radioul, televiziunea, electricitatea, internetul, avionul si multe alte asemenea descoperiri ce ne-au facut tuturor viata mai usoara.
Partea cu adevarat periculoasa e ca cei mai multi dintre oameni transmit acest tip de gandire si generatiilor urmatoare. Ajung directori de firme si le vorbesc angajatilor in astfel de concepte. Obstructioneaza inovatia.
Si in timp oamenii isi formeaza “tesuturi cicatrizate”. Adica scuturi pentru vechile rani produse de imbecilii din jur care le-au dat spituri in bot celor care au avut indrazneala de a privi lucrurile si altfel. Si atunci tac. Nu mai spun nimic, isi vad de treaba. Si se descurca “multumitor”. Desi potentialul lor este cu adevarat fantastic!
De ce imi place sportul
Pentru ca este tabloul perfect al schimbarii umane. Acum 25 de ani, nici macar nu existau impresari. Astazi, acestia au ajuns mai puternici decat presedintii de cluburi. In urma cu 15 ani, o suma de transfer de 4 milioane de dolari era uluitor de mare. Astazi, aproape ca si echipele romanesti pot cumpara jucatori pe asemenea bani! :)
Astazi (diseara), Real Madrid il prezinta pe Cristiano Ronaldo, portughezul pentru care s-au platit 94 milioane euro! Unii au spus ca asemenea sume reprezinta o nesimtire. Dar cluburile primesc sute de milioane pe an din drepturile TV. Alte zeci din merchandising. Si discutia poate continua. Lumea s-a schimbat si se schimba in fiecare zi. Au trecut de multisor vremurile in care marketingul era privit drept o obscenitate.
“Am un secret”
La serviciu, acasa, in viata sociala sau oriunde, oamenii care s-au obisnuit sa evite procesul orientarii active spre inovatie sunt mai secretosi decat ceilalti. Nu trebuie decat sa ii priviti putin si sa observati modul lor de a se manifesta.
O sa aveti in fata o imagine plina de fosti agenti secreti din Razboiul Rece! :) Secretele ascund frica de comunicare, teama de exprimare a gandurilor si simtirilor proprii reale. Ce urmeaza intr-un astfel de caz? Sa auzim un raspuns clasic: “asa am facut intotdeauna”.
2 răspunsuri
Pai de…programe implantate in inconstient de mici (cum spunea si Octav duminica) pe care trebuie sa le modificam…Si e greu, intr-adevar, intrucat oamenii nu sunt obisnuiti sa faca astfel de modificari utilizand emotiile pozitive. Din fericire se invata…
La servici oamenii au secrete intrucat companiie, prin ele insele, sunt ‘entitati’ distructive…vezi „The Corporation”…
Companiile sunt niste „societati” mai mici. Modele tipice pentru marea societatea in care traim cu totii.
Sunt niste viespi disipate, dar care nu uita regulile din cuibul mama :) .