Iubirea este un motivator puternic

Iata si continuarea promisa la acest articol.

Indragostindu-ne de idealul nostru, ne atasam chimic de o noua versiune a noastra.

Iti amintesti cum e sa fii indragostit pentru prima data de cineva (sa crezi ca te poti urca pe un zid imens doar ca sa o/il vezi)? Niciun angajament anterior nu e suficient de important sa nu poata fi schimbat pentru a face loc acestei noi iubiri in viata noastra. Asa ar trebui sa fie procesul de repetitie mentala a acestei noi viziuni despre noi insine.

Aristotel spunea ca suntem ceea ce facem in mod repetat. Prin deductie logica atunci, trebuie sa ne indragostim de aceasta noua viziune, sa nu obosim niciodata sa facem asta, sa nu ne plictisim de acest nou concept al propriului nostru sine.

Joe Dispenza (o autoritate in studiul mintii umane, functionarii creierului si chimiei) spune ca suntem o munca in progres. Ar trebui sa simtim mereu ca vrem sa fim cu acest nou concept despre noi insine, sa ne vizitam. Trebuie sa ne atasam de un mod de a gandi care ne inspira in mod repetat, care ne invioreaza si care ne vindeca. In final, a face noi conexiuni sinaptice este un proces creativ si vesel.

Daca vrei sa recreezi permanent aceasta viziune si sa traiesti ca si cum te-ai reindragosti mereu, trebuie sa te schimbi. Iar a te schimba inseamna sa te dezobisnuiesti sa fii tu insuti.

1. Gandeste-te la versiunea ta ideala. Cum ai vrea sa fii? Cum ai vrea sa actionezi? Inchide ochii si lasa prima imagine / primul gand sa-si faca loc in mintea ta. Ramai acolo, la primul raspuns atunci cand ai auzit: Care e versiunea ta ideala / Cum ai vrea sa fii?

2. Incepe prin a-ti lua angajamentul sa gasesti un loc linistit in care sa petreci minimum o ora pe saptamana tinand in minte acea viziune ideala a ta in minte.

3. Stai pe loc si elibereaza-te de viata hiperactiva, supra-stimulata, hiper-stresata si in ultima faza ucigatoare de suflet si distrugatoare de corp pe care ai lasat-o sa ia controlul asupra ta.

4. Fa clara intentia ta catre univers practicand mental (repeta, repeta, repeta si din nou repeta) cum va fi sinele tau nou si imbunatatit.

Cand aduci la realitate acea viziune pe care ai creat-o, ceea ce primesti in schimb va depasi de departe sacrificiile pe care trebuie sa le faci (timpul tau, deciziile tale). Claritatea acelei viziuni si profunzimea angajamentului tau vor da roade in moduri pe care abia ai inceput sa ti le imaginezi. Poti sa treci de la o stare de supravietuire la o stare de creatie doar schimbandu-ti gandirea (repetand mintal acea noua versiune a ta).

Si exact ca atunci cand suntem indragostiti pentru prima data, cand obiectul afectiunii noastre pare sa fie o incarnare ideala a tot ceea ce este pur si adevarat, aceasta este viziunea pe care vrem sa o cream pentru noul nostru sine.

Pana la urma, care ar mai fi ideea daca nu sa cautam perfectiune? Cum sa fim motivati sa petrecem orele necesare sa stam si sa reflectam si sa contemplam la ceva mai putin decat ideal? De ce sa ne propunem un obiectiv care e usor de atins? Oricat ar suna ca un cliseu, cred ca orice merita facut, merita facut bine.

As vrea sa fie clar ca nu vorbim aici de un traditional ego-masaj (a-ti face tie insuti complimente gratuite). Chiar cred ca daca vom petrece timp repetand noul nostru ideal in lobul frontal pentru ca ideea sa devina mai reala pentru noi decat mediul nostru, imaginea aceea trebuie sa fie de departe cea mai evoluata versiune a ceea ce suntem fie ca manifestam un concept mai evoluat de rabdare, sanatate sau gratitudine.

De exemplu, sa ai mai multa energie si sa slabesti 50 de kilograme porneste mai intai in minte. Sa fii mai organizat creaza noi oportunitati. Repetand o noua stare de incredere poate deschide usi in munca noastra si in viata. Daca mintea si corpul sunt… aliniate, avem forta universului in spatele nostru. Acesta e nivelul mintii la care intentia si actiunile noastre produc rezultatele dorite, de fiecare data.

Ce e esential in toata povestea asta, e ca atunci cand repetam devenim altcineva pana cand finalizam repetitia, suntem o noua persoana cu noi ganduri.

Mai exista un motiv sa avem tinte inalte: este important sa ne implicam lobul frontal in sarcini noi. Am vorbit destul de mult despre noutate si despre cum anume functioneaza. Prevazandu-ne noul sine, nu ne vom forma doar noi circuite. In schimb, vom pune laolalta o imagine (ideal) tridimensionala, holografica despre noi insine prin repetitie mentala.

Lobul frontal stie sa rezolve puzzle-uri complexe. El prospera facand fata la provocari care ii cer sa combine informatii nou-invatate cu piese din cunostinte anterioare si experiente trecute dintr-o varietate de surse, punandu-le apoi in noi pattern-uri si combinatii. Lobul frontal este atat de abil incat singura limitare in abilitatea lui de a construi aceste modele este propria noastra abilitate de a prevedea idealul despre noi insine.

Sa ducem discutia mai departe. Sa te indragostesti de un concept despre sine pe care nu l-ai experimentat inca inseamna sa nu ai nicio componenta emotionala asociata cu el (nu uita ca toate amintirile au o emotie atasata de ele).

De aceea, singura emotie pe care o putem atasa de aceasta noua viziune despre sine este dragostea pe care o aducem. Lasa-ma sa repet: daca ne iubim conceptul despre noul nostru sine de la inceput, iubirea este singura emotie pe care o putem asocia cu el, deoarece inca avem nevoie sa experimentam acel nou sine. Aceste experiente vor veni si sunt o parte importanta din evolutia creierului nostru pana la cel mai inalt grad posibil. Efectul secundar al acestui proces creativ este bucuria.

Cand invatam sa intram intr-o stare de a fi, mintea si corpul nostru sunt una si tot angrenajul e pus in miscare pentru a face ca schimbarea sa fie o permanenta stare a mintii si a corpului. Aceasta este evolutia.

In final, gandurile noastre sunt create de amintiri. Aceste ganduri sunt legate intre ele pentru a produce atitudinile noastre. Totalitatea atitudinilor noastre creaza credintele noastre. Credintele noastre, sintetizate, ne formeaza perceptiile asupra lumii si determina schimbarile pe care le facem, relatiile pe care le avem, creatiile pe care le manifestam si in ultima instanta viata pe care o traim.

De la a ne dori sa ne schimbam, la a ne schimba dupa dorinta noastra, procesul evolutiei creierului nostru – si deci al fiintei noastre – este limitat doar de imaginatia noastra.