Studiind diverse “doctrine” ale gandirii pozitive, m-am intrebat deseori: daca in dialogul meu interior etichetez anumite stari sau evenimente intr-un mod productiv, care sa ma motiveze, chiar daca lucrurile nu sunt foarte roz in realitate, inseamna ca ma mint pe mine insami, ca nu accept adevarul?
S-a mai vorbit si in articolele anterioare despre ideea ca a dori ceva implica automat ca nu ai lucrul dorit. Daca l-ai avea, nu ti l-ai mai dori, nu? In engleza, acest fapt este si mai evident intrucat want chiar trimite catre doua intelesuri: de dorinta si de lipsa. Sa nu mai vorbim de un alt cuvant mult-temut: “trebuie”, adica ceva impus. Brrr! Cum scapi de energia lipsei care iti inconjoara dorinta, cum iti pacalesti subconstientul sa treaca de blocajul obligatiei?
Ce-ar fi daca in acest caz ti-ai spune o mica minciuna?
Incearca sa inlocuiesti “imi doresc” cu “prefer” si “trebuie” cu “aleg” si vezi cum te face asta sa te simti. Sa exemplificam.
Ti-ai dori sa te muti intr-un apartament cu doua camere pentru ca nu mai suporti sa te inghesui intr-o garsoniera? Formularea “Prefer sa locuiesc intr-un apartament cu doua camere” indica o optiune si nu o lipsa si are avantajul de a fi impregnata cu o energie pozitiva.
Da, acum locuiesti intr-o garsoniera, dar preferi sa stai intr-un apartament cu doua camere si ai pus la cale un plan pentru a-ti atinge obiectivul. Este un gand care te motiveaza, nu te deprima, pentru ca te concentrezi pe placerea pe care o vei simti cand te vei muta, nu pe disconfortul din prezent.
Esti intr-un magazin si nu-ti permiti sa-ti cumperi in acelasi timp o rochie de seara si o pereche de pantofi? Trebuie sa renunti la una din ele pentru ca nu ai destui bani si asta te face mai degraba sa-ti para rau dupa pantofi decat sa te bucuri ca macar ti-ai luat rochia? Spune-ti “Aleg sa imi cumpar astazi doar rochia”. In acest caz o decizie aparent impusa de conditiile exterioare devine alegerea ta. Esti stapana pe ceea ce faci si nu renunti la nimic, este doar o amanare voluntara. Vei pleca din magazin cu mai putine regrete si cu motivatia de a strange bani si pentru pantofi.
Cuvintele preiau puterea asupra ta si cand iti exprimi emotiile
Atunci cand trec printr-o stare negativa, unii oameni au tendinta sa o descrie accentuand-o cu unele cuvinte foarte grele precum “groaznic de”, “absolut” sau “ingrozitor de”.
Ce nu realizeaza ei este ca astfel de cuvinte amplifica starea negativa si ca, in plus, eticheta pe care o pui unei situatii are tendinta sa devina acea situatie in functie de cuvantul pe care l-ai folosit pentru a o descrie. Iti este cunoscuta exprimarea “Sunt terminat de nervi, traficul a fost groaznic”? Cum ar suna daca ai spune “Sunt cam iritat, traficul a fost aglomerat”?
Un truc (sau, daca vrei, o mica minciuna) care te poate ajuta sa reduci intensitatea unei astfel de stari este folosirea unor cuvinte de atenuare precum “putin”, “cam”, “usor”, “oarecum”.
Daca gasesti puterea sa te opresti o secunda din dialogul tau interior furibund si sa-ti spui “sunt cam dezamagit” in loc de “sunt teribil de dezamagit”, vei reusi sa vezi lucrurile mai in perspectiva. Daca poti spune “sunt usor oripilat” sau “ma simt un picut jignit” este chiar posibil sa te pufneasca rasul si sa realizezi ca ai exagerat… putin.
Desigur, asta nu inseamna ca nu este in regula sa te superi cand ai un motiv intemeiat. Eu te indemn doar sa-ti alegi cu grija numarul de neuroni pe care esti dispus sa-i ucizi enervandu-te mai mult decat este cazul.
Cuvintele te pot ajuta! Si, intorcandu-ma la intrebarea de la inceput, am ajuns la concluzia ca uneori (repet, uneori) este preferabil sa-mi spun o “minciuna” care sa ma ajute sa merg mai departe decat un “adevar” care sa ma opreasca din drum.
9 răspunsuri
Excelent articol. Dureaza putin pana te obisnuiesti sa „schimbi” cuvintele pe care urmeaza sa le rostesti, dar merita. Si nu cred ca e o minciuna ci …. o alegere. Felicitari inca odata pentru articol!
@Mihai: Multumesc. Asa e, alegerea cuvintelor potrivite este un exercitiu de vointa si autoconstientizare, dar merita! :)
cata dreptate ai ! :)
sa ma vad aplicand ! :) Felicitari pentru articol
Eu „prefer”/”aleg” sa locuiesc LA CASA, nu in garsoniera, nu in apartament,si asta pentru ca prefer sa ma scap de vecini manelisti, de copii prost-crescuti, de colocatari jegosi, de blocuri urat mirositoare si de toata cohorta de nebuni si de neplaceri pe care le aduce „traiul la comun”. Off topic : proprietara garsonierei in care locuiesc acum are o vorba : „Asa-i la bloc, adunatura de nebuni.” Mare adevar ! :P
Din pacate insa, planul pentru a-mi atinge acest obiectiv este imposibil de realizat in Bucuresti sau in orice alt oras ceva mai maricel din tara, si asta pentru ca preturile caselor sunt de-a dreptul prohibitive. Si astfel, raman doar cu dorinta, cu lipsa, cu nevoia si…… cu dezamagirea.
Da, in acest caz, ne mintim pe noi insine. Ne ascundem capul in nisip ; dar macar ne mintim frumos, nu ? :)
@irina: Asa e, mai greu cu aplicatul, dar ai sa vezi ca vei deveni femeia ideala, cel putin in ceea ce priveste shopping-ul! ;)
@Eleonora: Eu am dat un exemplu care s-a nimerit sa fie legat de piata imobiliara, un subiect spinos de altfel. Atunci cand ne stabilim un obiectiv, acesta trebuie sa fie SMART, adica, printre altele, sa fie realist, realizabil cu resursele pe care le avem si in contextul in care traim. Pe de alta parte, daca ne spunem din start „acest obiectiv este imposibil de realizat si vom ramane doar cu dorinta si lipsa” ne punem automat o piedica mentala si vom cauta, in mod inconstient, doar dovezile ca obiectivul chiar este imposibil de atins. Parerea mea este sa ramai totusi deschisa la ideea de a te muta la casa si sa accepti ca nu intotdeauna dorintele se implinesc in modul in care ne imaginam noi. Iti doresc mult succes!
Mintindu-ne zi de zi, ajungem sa nu mai percepem realitatea asa cum este, sa nu mai reactionam, sa ne transformam in legume.
Si daca ne mintim zilnic pe noi, de ce nu i-am minti zilnic si pe cei din jur?
Cat priveste relatia dintre cele 2 cuvinte, motivarea este, mintindu-ne, a minti.
@monk: Citesc printre randuri un anumit scepticism legat de curentul gandirii pozitive. :) Numai ca eu am precizat, citez, „uneori (repet, uneori) este preferabil sa-mi spun o “minciuna” care sa ma ajute sa merg mai departe decat un “adevar” care sa ma opreasca din drum”. Nu am indemnat la negarea realitatii si cred ca uneori este nevoie sa ne motivam singuri, prin orice mijloace, ca sa iesim dintr-o „fundatura”. Fiecare iese cum poate. :)
Ceea ce am spus mai sus se refera la acel „uneori” care devine obisnuinta, ne intra pe sub piele si la un moment dat devine noi.
Este pur si simplu un alt mod de abordare a problemei. Cititul printre randuri si minciuna nu isi au locul intr-o gandire pozitiva si sunt doar amagire.
Curentul gandirii pozitive este diferit de gandirea pozitiva.
Daca nu suntem in stare sa suportam adevarul, trebuie sa ne facem sufletul mai puternic si mai curajos, nu sa il mintim.
Toate cele bune
@monk: Desigur ca este un alt punct de vedere si il respect. Nu am vrut in acest articol sa promovez minciuna, evitarea realitatii etc., de aceea am si pus titlul sub forma de intrebare. Eu m-am referit la acele situatii cand „uneori” trebuie sa te motivezi sa te ridici din pat si sa faci o chestie care nu-ti place. Daca a-ti spune tie insuti „prefer” in loc de „trebuie” te ajuta sa privesti lucrurile cu mai mult optimism si sa-ti asumi responsabilitatea (e ceva ce alegi tu sa faci, nu impus din afara), nu vad ceva rau in asta. Este o schimbare de paradigma, nu o minciuna. Multumesc pentru ocazia de a preciza acest lucru. :)