Intr-o serie de articole despre gestionarea unei crize financiare majore am discutat pe larg despre metodele practice pe care le poti folosi in cazul in care te afli in impas financiar deosebit de grav. Tehnicile folosite sunt la indemana oricui, e nevoie doar de disciplina, determinare si actiune neintrerupta.
Situatia bugetarului este una speciala pentru ca el are un profil psihologic aparte. In cartea mea, „Iesi din labirint”, am propus cinci tipuri psihologice, in functie de modalitatea de a face bani:
- dependentul;
- specialistul;
- visatorul;
- creatorul;
- speculatorul.
In prima categorie intra angajatii care se bazeaza in totalitate, pentru a-si castiga traiul, pe o forta externa, fie ca e vorba de un patron sau de stat (in calitate de angajator).
Bugetarul este cea mai radicala forma de dependent pentru ca el a ales activ sa fie angajat la stat care este considerat a fi cel mai „sigur” angajator. Ca atare, bugetarul are din start o inclinare puternica spre stabilitate si nevoie de protectie.
Nu exista alta posibilitate de redresare pentru un bugetar decat gasirea altei surse de venit. Toate celelalte metode (greve, demonstratii etc.) nu fac decat sa lase decizia in solutionarea problemei sale (salariul prea mic) tot in seama angatatorului, unde capacitatea de actiune a angajatului este limitata. Dar pentru a gasi un nou job, bugetarul are de depasit trei piedici majore.
Aspectul psihologic
Din start bugetarul crede ca un job ar trebui sa fie suficient. In fond el a facut ceea ce i se cere: s-a angajat, si-a oferit munca in contrapartida unui salariu, considerat de cele mai multe ori insuficient. Cu alte cuvinte, a facut destule sacrificii si se simte indreptatit sa primeasca ceea ce isi doreste: siguranta locului de munca.
A cere unui bugetar sa-si ia un al doilea job este ca si cum ai cere unei plante sa faca fotosinteza noaptea, la lumina becului. E prea mult, e nefiziologic, e strigator la cer! De aceea cei mai multi bugetari nici macar nu iau in considerare o alta sursa de venit in momentul in care salariul devine insuficient. Prefera sa injure guvernul, patronul, sistemul, sa faca greva, sa iasa la demonstratie, sa se vaite si sa ceara in loc sa-si „ia soarta in maini” si sa-si gaseasca singuri o solutie.
Ai spune ca acest comportament este o relicva a cetateanului asistat de societatea comunista. Multi romani in varsta regreta „vremea lui Ceausescu” in care „toata lumea avea de lucru” si „nimeni nu murea de foame”. Adevarul este ca indiferent de oranduire, va exista o categorie de oameni care doresc siguranta si conforul dar nu sunt dispusi sa fie proactivi pentru a le obtine.
Acesta este obstacolul major peste care trebuie sa treaca bugetarul pentru a iesi din criza financiara personala in care se afla.
Aspectul educational
Bugetarul nu a fost invatat „cum sa faca”. Nu stie sa inspecteze piata muncii in cautarea de oportunitati, nu este pregatit pentru realitatea job hunting-ului, in care trebuie sa trimiti n cereri de angajare pana obtii interviuri, in care trebuie sa mergi la n interviuri pentru a avea o sansa de angajare.
Ce sa mai vorbim de cunostintele necesare pentru a-si deschide o afacere proprie! Cum spuneam mai sus in articol, pentru a iesi din impas bugetarul are nevoie de alte surse de venit, iar una dintre cele mai bune surse de venit este propria ta afacere.
Poate „afacere” suna prea mult cand e vorba de o activitate generatoare de venit prin utilizarea abilitatilor profesionale proprii. E suficient sa lucrezi in domeniul tau pentru a face bani. Profesorii pot medita, asistentele medicale pot ingriji pacienti sau face injectii, functionarii din administratie pot acorda consiliere in domeniile pe care le cunosc.
Toate aceste activitati pot genera bani, dar trebuie sa-ti cauti clientii, sa stii sa te promovezi, sa-ti gestionezi singur resursele si timpul, iar acest lucru nu este invatat la scoala si nu este cunoscut de un bugetar. El va trebui sa fie autodidact si sa-si gaseasca surse de informare.
Aspectul motivational
Chiar daca ai informatiile necesare, trebuie sa treci la actiune. Fara actiune nu se poate concretiza niciun rezultat, nu se poate atinge niciun tel. E nevoie de motivatie suficienta pentru a te scula din fata televizorului si a face ce e necesar pentru a-ti asigura o noua sursa de venit.
Odata pornit la drum, e nevoie de disciplina pentru a face ceea ce trebuie, de determinare pentru a continua atunci cand te-ai plictisit sau ai obosit. De multe ori, bugetarul obisnuit sa ia ordine de la sef si sa traga chiulul cand nimeni nu il supravegheaza, va avea deficiente majore in toate segmentele enumerate mai sus.
Concluzie
Auzind despre cele scrise de mine, cei mai multi bugetari vor stramba din nas, vor spune ca nu mai au timp si energie sa faca asa ceva. In spatele scuzei lor sta comoditatea, obisnuinta dependentei si in final frica de a porni pe un drum care ii sperie. Ei se vor complace in situatia lor, preferand sa se lamenteze pe la colturi cu vecinii sau cunoscutii despre situatia lor disperata, decat sa faca ceva. Doar o situatie cu adevarat disperata ii poate scoate din inertie.
Pe de alta parte, exista si dintre bugetari oameni care se urnesc mai usor, care cauta solutii si care, in final, vor parasi acest angajator la fel de instabil ca oricare altul, care este statul, punand mai multa energie in solutiile lor.
Ei sunt cei care „se vor descurca” si care in final, cine stie, vor incerca sursa corecta pentru rezolvara problemelor financiare: munceste pentru tine, nu pentru altii.
13 răspunsuri
Super-corecta caracterizarea…Insa la fel de adevarat este ca e nevoie si de astfel de oameni, au si e rostul lor in mersul lucrurilor in orice tara…daca toti ar fi patroni, n-ar mai exista ministri hihi
” In spatele scuzei lor sta comoditatea, obisnuinta dependentei si in final frica de a porni pe un drum care ii sperie. Ei se vor complace in situatia lor, preferand sa se lamenteze pe la colturi cu vecinii sau cunoscutii despre situatia lor disperata, decat sa faca ceva.”
aceasta caracterizare se potriveste de minune si la 99% dintre angajatii din sistemul privat…
@Marius
nu trebuie sa fim toti patroni, dar putem sa fim (cel putin o mare parte din noi) specialisti in domeniul lui, specialisti care isi vand munca cu ajutorul unui contract de colaborare, nu printr-un contract de angajare. e o diferenta majora, care se vede la bani (mai multi in buzunarul propriu).
si, atentie, oricine poate deveni un astfel de specialist independent. chiar si un strungar, daca e cu adevarat exceptional si stie sa faca minuni, poate trai din contracte de colaborare, in care el e PFA si „se vinde” scump catre diferite firme care au nevoie de el. priviti la softisti, o groaza din ei au „plecat” de la multinationale dar continua sa lucreze la ele pe baza de contract de colaborare. e o tendinta noua, care odata cu criza se va dezvolta…
@ Stefan
:D
@Luca
Foarte adevarat ceea ce ai scris legat de PFA, chiar e o tendinta care ia amploare…
Luca, e adevărat ce ai scris despre PFA, dar cel mai probabil în curând nu va mai fi (foarte) rentabil.
Cât despre al doilea job, gândeste-te că în învățământ mai sunt și educatorii și învățătorii. Nu cred că există părinte întreg la cap care își trimite copilul la meditații de la 5 ani :D În plus, după ce 8 ore îți țipă în cap 20+ copii, singurul lucru de care ai nevoie după este liniște. Multă liniște.
Apoi, mai sunt alți bugetari:
– polițiștii. Ce job ar putea să-și ia? Bodyguard? Îmi și imaginez un gradat cum păzește un interlop :D
– casierele. De la trezorerie, de ex. Ce job ar putea să-și mai ia? Pe ce poziție?
În teorie, totul e simplu: ia-ți încă un job, schimbă job-ul (de fapt schimbă angajatorul), reprofilează-te. DAR! Este un dar mare cât casa:
Încă un job înseamnă 16h muncă/zi. Ceea ce mai înseamnă odihnă mai puțină. Ceea ce rezultă (de cele mai multe ori) într-o boală. Și mai rezultă (heh, ce de rezultate!) în timp mai puțin petrecut cu familia. Dacă merită sau nu… Depinde de fiecare.
Apoi, schimbă job-ul: sunt multe posturi în sectorul bugetar ce nu au omolog în sectorul privat.
Și în final, reprofilează-te: chiar vezi un șoarece de birou reprofilându-se la 45 ani?
In primul rand vreau sa specific ca nu sunt bugetar, sotul este jandarm. Sunt de acord cu Luca, teoria este buna, dar pe unii ii obliga chiar legea sa nu aiba un alt job, asa cum sunt toate cadrele militare. Personal la patron, intr-un an am pierdut tichetele de masa, sporul de vechime, si din martie 2010, 30% din salariu. Chiar asa nu pot spune „…sa moara si capra vecinului..”. Reducerile nu au ajutat cu nimic la redresarea firmei, asa cum nici reducerea salariilor si pensiilor bugetarilor nu va salva tara din criza. Problema este mult mai profunda si nu-i atat de simplu sa-ti faci o afacere pe cont propriu, sau sa gasesti un alt job.
Si apoi chiar trebuie sa renuntam cu totul la viata personala, la copii nostri, sa-i privim doar cind dorm, ce viitor le oferim daca nu suntem niciodata alaturi de ei cand au nevoie?
Nu este normal ce se intimpla, personal cred ca tot ce se intampla este cu un scop, o manipulare ca multe altele, se urmareste distrugerea clasei de mijloc, vor exista doar bogati si saraci.
OAMENII CINSTITI VOR FI INTOTDEAUNA SARACI!
Bugetarii care se urnesc sa faca ceva o fac tot pe baza statului FURAND.
@Ionut Staicu
-da Ionut, sunt categorii care au dificultati sa-si ia un al doilea job. sau pur si simplu nu pot (au fost date exemple in comentarii, cum sunt cadrele militare).
daca nu pot sa activeze in domeniul lor, trebuie sa-si gaseasca un alt domeniu. alternativa este sa ramana pe jobul propriu si sa falimenteze financiar. din pacate asta-i realitatea: te adaptezi sau te duci pe rapa. ideea de baza a acestui articol este sa arate lumii ca nu este alta alternativa, sa se pregateasca din timp de aceasta schimbare. daca se asteapta pana cand cutitul ajunge la os, va fi prea tarziu si va trebui sa se suporte consecintele.
cat despre „inca un job inseamna 16 ore pe zi” si „timp mai putin petrecut cu familia”, voi raspunde in comentariul urmator
@ Noe
crede-ma, stiu ce inseamna un al doilea job. cand s-a nascut fiica mea si sotia a fost in concediu de maternitate, am lucrat angajat la trei cabinete (pe atunci nu aveam cabinetul meu). eram plecat de acasa de luni pana joi (eram detasat la sat) iar vineri si sambata inclusiv lucram de dimineata pana seara. duminica dormeam toata ziua de obosit ce eram.
cum spuneam, trebuie sa alegi intre supravietuirea fizica a familiei (adica sa muncesti de dimineata pana seara ca sa ai un acoperis deasupra capului si ceva de pus pe masa) sau faliment. crede-ma, nu mi-a fost usor dar a trebui s-o fac. si atunci nu era criza!
cat despre „oamenii cinstiti vor fi intotdeauna saraci”, sa stii ca nu e adevarat. subiectul e mult prea lung pentru a fi discutat in acest comentariu. o sa scriu un articol despre el.
@luca
Si eu stiu ce inseamna mai multe job-uri. Sunt contabil si am lucrat cu carte de munca la o firma si colaborare la inca 4 asta pana in 2000, apoi am considerat ca familia e mai importanta, copii incepeau scoala, aveau mai multa nevoie de noi parintii, am renuntat la colaborari m-am mutat la o firma de unde speram ca o sa apuc pensia, salariu era multumitor, firma lucra cinstit, corect…acum se apropie cu pasi siguri spre faliment, cu toate ca n-as fi crezut ca se va ajunge aici.
cat despre “oamenii cinstiti vor fi intotdeauna saraci”, ma refer la marea majoritate care traiesc din salariu, fara ajutoare suplimentare, fara spagi, si care n-au avut posibilitate sa-si deschida o afacere. Dintr-un salariu nu cred ca-ti poti dezvolta o afacere, si nu toti avem stofa de afaceristi.
@Noe
sunt de acord cu „nu toti avem stofa de afaceristi”
nu sunt de acord cu „dintr-un salariu nu poti dezvolta o afacere” si pot sa-ti demonstrez acest lucru :)
Am gasit solutia iesirii din criza ! Este foarte simplu acum !
Bugetarii disponibilizati vor scoate tara din criza, acum sa vezi adevarata privatizare, cadre pregatite, experienta, respectul fata de bugetari……da cum este momentul ca bugetarii disponibilizati sa dea o lectie privatilor, sa arate ei cum se face privatizare, cum se varsa la buget taxe si impozite, cum se respecta legislatia si toate normele in domeniu.
Acum va inflorii tara cu acesti fosti bugetari care se vor privatiza si care vor demonstra ca sunt foarte capabili in conducerea afacerii si respectarea legii , vor fi constiinciosi in plata la timp a impozitului forfetar, taxe si impozite. In sfarsit vom iesii urgent din criza si ne vom uita noi cu invidie la fostii bugetari ,…. in curand adevarati patroni. Asta da exemplu. Bravo bugetarilor. Va multumim bugetarilor ca ne aratati adevarata privatizare…..
ps. Aceasta este singura sansa sa fie pusa in practica privatizarea, cu cei care au gandit aceste legi, da ei sunt cei mai indicati sa ne dea o lectie de competenta si cunoastere , o lectie noua privatilor, unii fara studii, unii doar cu meseria. In curand vom lua exemplu de la fostii bugetari care se vor privatiza in masa deoarece exista toate conditiile de a prospera si a scoate tara din criza prin plata la timp a impozitelor. Bravo bugetari disponibilizati….viitori privati, dati un exemplu de cum se face treaba in tara avand toate cunostiintele in domeniu si legislatie pe masura in favoarea privatului. Ce simplu este…..am gasit solutia ! Succes !