Optimizarea fiscala

Cand am inceput sa scriu noua mea carte, „Manual de guerilla fiscala„, am facut la fel cu prima carte („Iesi din labirint„): am deschis un blog in care public gratuit capitolele introductive. In plus, saptamanal, scriu articole pe tema optimizarii fiscale.

Exista avantaje deosebite legate de aceasta metoda „deschisa” de a scrie o carte. Cel mai important este faptul ca primesti feedback direct de la cititor, chiar in momentul in care scrii cartea. Acest lucru este deosebit de important, pentru ca te informeaza permanent de modul in care este receptata lucrarea dar si de nivelul de educatie al cititorului.

Una dintre greselile in care poate cadea un autor, mai ales de non-fiction, este de a considera ca cititorul este neinstruit. Desigur, exista o parte a publicului care citeste asemenea carti (de finante personale, in cazul meu) tocmai pentru a se instrui. Dar in momentul in care iesi pe piata cu un produs informational, exista persoane care nu numai ca se ridica la nivelul tau de informare, dar chiar il depaseste.

Nu despre ei vreau sa vorbesc in acest articol, ci mai degraba despre perceptia (sau receptia?) informatiei de specialitate. In cazul perceptiei, nu se mai poate spune ca cititorul nu cunoaste problematica. El este informat, dar modul in care receptioneaza continutul este diferit. Voi fi cat se poate de concret: in cazul meu, e vorba de perceptia distorsionata a termenului de optimizare fiscala, versus termenul de evaziune fiscala.

Evaziune vs optimizare

Evaziunea fiscala este sustragerea prin orice mijloace de la impunerea sau de la plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului de stat, bugetelor locale, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetelor fondurilor speciale de catre persoanele fizice si persoanele juridice romane sau straine, denumite in cuprinsul legii contribuabili.

Optimizarea fiscala se defineste ca tehnica prin care contribuabilul procedeaza la o alegere intre diferite solutii oferite de legislatia fiscala in sensul cel mai favorabil intereselor proprii. Este vorba despre un fapt permis, situat in afara ilicitului penal sau contraventional, chiar daca tinde spre limita legalitatii.

Mai sus am reprodus definitiile celor doi termeni. Am optat pentru acest lucru deoarece vreau sa existe o claritate in termeni, pentru a nu exista vreun dubiu.

Diferenta dintre cele doua notiuni este foarte clara: daca evaziunea fiscala este un fenomen ilegal (sustragerea prin orice mijloace), optimizarea este opusul: folosirea de metode legale pentru a plati cat mai putine taxe si impozite („este vorba despre un fapt permis, situat in afara ilicitului penal sau contraventional”).

Cu toate acestea, in mod repetat, am primit comentarii, emailuri si mesaje pe Facebook, in care cititorii imi aratau perceptia lor despre optimizarea fiscala: este o metoda care poate sa te aduca in conflict cu statul.

Am incercat sa caut explicatia. Am gasit-o chiar in definitiile de mai sus:

• in definitia evaziunii fiscale nu se foloseste explicit termenul „metode ilegale”;
• in definitia optimizarii fiscale se spune despre ea ca „tinde spre limita legalitatii”.

Ce urmeaza este o parere personala.

Cred ca acest echivoc in definitiile de mai sus este voit, tocmai pentru a descuraja procedeele de optimizare fiscala. Tonul echivoc nu este adresat specialistilor, care stiu cu exactitate ca optimizarea fiscala este legala si se poate demonstra acest lucru pentru ca foloseste metode exclusiv legale.

Aceasta metoda de descurajare este utilizata pentru cititorul „de rand”, care incearca sa se documenteze. Tonul lanseaza un mesaj subliminal, care iti spune ceva de genul „Faci optimizare fiscala? Vezi ca esti pe muchie de cutit!”.

Cred ca e momentul ca aceasta perceptie sa fie schimbata prin explicarea exacta a termenilor. Sunt convins ca acest lucru nu se poate face „peste noapte” dar este necesar pentru ca publicul larg sa aiba intelegerea clara asupra fenomenului.

Culmea, perceptia gresita poate fi realizata si invers. Sunt un mare sustinator al optimizarii fiscale dar, in acelasi timp, un mare sustinator al declararii tuturor veniturilor. Cand spun „toate veniturile” ma refer si la cele greu reperabile, cum sunt banii proveniti din tranzactiile online. Acest lucru mi-a atras observatii negative, de genul „Ma mir ca sustii declararea veniturilor dar scrii o carte precum „Manual de guerilla fiscala”.

Am spus-o si o spun raspicat, de fiecare data: este o dovada de naivitate sa crezi ca daca acum nu te vede nimeni vei scapa basma curata in cazul in care nu iti declari toate veniturile. In lumea actuala, in care fiecare tranzactie electronica poate fi urmarita, mai devreme sau mai tarziu vei putea fi descoperit.

In plus, e o prostie sa incerci metode ilegale, care te expun la probleme judiciare, inclusiv privarea de libertate, cand ai la dispozitie metode legale de optimizare fiscala prin care poti sa platesti la minim taxe si impozite. Nu merita sa risti!

Sunt curios sa aflu cum vezi tu problema evaziunii fiscale si a optimizarii fiscale. Te rog sa lasi un comentariu la articolul de fata, in care sa-ti detaliezi opinia. Multumesc.