Cantecul din iarba

Asa incepe totul. Printr-o interpretare gresita. Printr-o abordare paguboasa. Si printr-o energie directionata prost si neproductiv. Ca o tigara de “ierburi interzise” cumparata de la un politist sub acoperire. In lumea in care cel mai periculos drog (tutunul) este legal si ridicat la rang de business urias, tinerii isi demonstreaza “independenta” prin consumul unor substante al caror unic element de atractie este faptul ca sunt interzise.

Ce ai inteles din titlul articolului?

Ca sustin consumul de droguri? La ce fel de iarba crezi ca am facut referire? La cea din mintea fiecaruia. La cea spre care fiecare dintre noi tindem. Asa e si in viata. O fraza sau o situatie pot avea sensuri diferite in mintea unor oameni diferiti. Si astfel pot lua nastere conflicte si se pot rupe relatii. Astfel se regrupeaza aliantele. Ca un etern si zbuciumat joc de carti.

Atunci cand un zambet sau o incruntare din sprancene pot face diferenta dintre succes si esec, ecuatia devine foarte complicata. Atunci cand avem impresia ca destinul nostru seamana cu un profesor greu de inteles, care niciodata nu pune mai mult de 6 desi ne pregatim in mod constant, adevarata solutie este sa intelegem ca asta nu are de-a face cu propria noastra persoana. Ca nu trebuie sa fim descurajati. Si sa nu cedam nici macar pentru o secunda!

De ce am renunta? Atunci cand a cucerit pentru prima data titlul mondial la box profesionist, Leonard Doroftei avea 33 ani. Avea sa declare mai tarziu faptul ca in acel meci si-a jucat intreaga sa cariera. A luptat impotriva argentinianului Raul Balbi. Dupa 5 reprize era plin de sange. Arbitrul a fost la un pas de a opri meciul.

A fost momentul in care antrenorul sau i-a strigat: “Lupta pentru copiii tai!”. Ce a urmat? Pur si simplu si-a zdrobit adversarul! Nu voi uita niciodata imaginea de la finalul meciului. Avea bratele ridicate, fata plina de sange si ochii in lacrimi! Pentru acest moment a muncit toata viata.

Magia ascunsa in fluviu

Inundatiile care de ani de zile ataca viata romanilor precum se ataca intre ei presedintele si premierul tarii noastre, arata ca intr-adevar Romania nu a fost niciodata favorizata de soarta.

Numai ca, oricat de mult ne-ar deranja acest lucru, „tara noastra” suntem noi. Noi nu mergem la vot, noi mergem si ii votam pe aceeasi baroni locali, noi tranformam votul uninominal in aceeasi gluma proasta pe care ne place sa o tot repetam la nesfarsit. Noi le oferim copiilor nostri o “educatie” plina de reprosuri. Noi am devenit niste invinsi. Si noi am renuntat sa mai visam.

Asta pana cand vom realiza faptul ca in acest mod vom deveni cu totii niste scuipatori de seminte. Pe stadioane, pe bancile scolii si la serviciu. Dar peste toate acestea, vom scuipa peste propriul nostru viitor.

Tu decizi daca te alaturi fluviului de flegme romanesti, sau viziunii care iti aduce implinirea sufleteasca. Tu alegi daca faci parte din corul resemnarii. Sau din randul celor care au inteles incotro ne indreptam si au luat masuri. Mai importante decat cele de la costumul manelistilor.
Nimic nu e batut in cuie atat timp cat esti dispus sa lupti! Asa incepe totul.

“Chiar si atunci cand cazi in nas, te misti tot inainte.”
– proverb amerindian