V-ati propus vreodata sa faceti ceva ca pe urma sa renuntati? Sau poate vi s-a intamplat sa va stabiliti un obiectiv si sa nu va tineti de el? Daca da, atunci probabil va sunt familiare fraze precum „nu pot”, „nu am timp acum”, „o sa ma apuc de asta maine”, „e prea greu”, „nu am bani”, „experienta sau cunostinte”. Aceste cuvinte cu care ne linistim constiinta, ne paralizeaza, ne impiedica sa ajungem unde ne dorim, ne tin intr-o amorteala mediocra.
Daca parintii mei erau bogati, as fi avut alte oportunitati in viata
Astfel de scuze intalnim peste tot. Ganditi-va la studentul care isi pica examenul si motivul pe care il indica este acela ca nu a avut noroc. Daca ar fi avut subiectul de pe randul celalalt sigur ar fi stiut! E usor sa spui ce ai fi putut face daca nu te-ar fi impiedicat imprejurarile „defavorabile”. Ideile si dorintele noastre valoreaza zero daca nu le concretizam.
You see, in life, lots of people know what to do, but few people actually do what they know. Knowing is not enough! You must take action.
– Anthony Robbins
Depaseste starea de inertie
Ceea ce ne impiedica sa actionam este o frica mai puternica decat dorinta noastra de a ajunge unde ne dorim, mai tare decat ceea ce credem ca obtinem daca ne apucam sa facem ceva.
Unul din lucrurile bune pe care le-am invatat de la Anthony Robbins e principiul Pleasure vs. Pain. Fiecare om are un mod de gandire bazat pe acest concept: ne indepartam de situatiile care credem ca ne fac nefericiti si ne apropiem de cele care ne plac. Secretul e ca daca alaturam suficient de multa placere unui lucru pe care il vrem, vom actiona mult mai usor pentru a-l obtine.
O sa iau un exemplu simplu de inteles: slabitul. Exercitiul e asa: gaseste cat mai multe senzatii de multumire asociate cu starea in care vrei sa ajungi (cum o sa te simti cu 10 kg in minuns, cat de bine vei arata, cum te va admira toata lumea, ce haine misto vei putea sa porti).
In acelasi timp, gaseste toate sentimentele negative legate greutatea in plus (cum te simti cand mergi la sala, la bazinul de inot, cum iti afecteaza negativ starea de sanatate, cate oportunitati pierzi, etc). Daca stii ca 100g de ciocolata te vor face sa arati precum Moby Dick, asa-i ca o sa te gandesti mai mult inainte sa o mananci?
Practic, incepi sa asociezi ciocolata cu efectele negative pe care le va avea asupra ta (stiu, nu e usor!). Pentru a functiona, e important sa aduni argumente multe si convingatoare astfel incat sa iti doresti cu orice pret sa actionezi pentru a te schimba.
Exercitiul se poate aplica pentru orice: schimbarea locului de munca, deprinderea unui obicei bun sau scaparea de unul prost, invatarea unei limbi straine, etc. Cam in orice moment in care ai nevoie de ceva care sa te impinga de la spate. Ce castigi daca faci acest exercitiu?
Te hotarasti sa actionezi. Ai dintr-o data extra-puterea necesara pentru a depasi inertia. Valorizezi mai mult obiectivul tau, iti clarifici motivatia si iti dai seama ca este important pentru tine sa incepi sa faci ceva. Actiunea e putere. Fara ea, vizualizarea, despre care vorbeam in articolul precedent, este un simplu act de imaginatie, un instrument ce rugineste pentru ca nu e folosit la potential maxim.
Only as high as I reach can I grow, only as far as I seek can I go, only as deep as I look can I see, only as much as I dream can I be.
– Karen Ravn
3 răspunsuri
Bine zis!
Unele lucruri, insa, nu se impart! Nu trebuie sa ne fie frica de oceanele in care ne afundam de bunavoie :) frica tulbura jocul intregii lumi.
Cum intra lumina intr-o casa, daca ferestrele sunt inchise ?
Cum intra lumina intr-un individ ?
„Zilnic aleg adevarul cu care aspir sa traiesc.Caut sa fiu practica, eficienta, profesionala. Dar mi-ar placea sa-mi aleg dorinta ca tovaras. Nu din obligatie, nici ca sa-mi indulcesc singuratatea, ci pentru ca e bine.”
Not bad… Not bad.
Hmmm…Pleasure versus pain…
De multi ani, de cate ori am intrat in modelul asta „incep si nu termin”, gasindu-mi „eu mie” n motive „exterioare” din care m-am lasat de ce ma apucasem, venea peste mine tipul asta uimitor, Chester Carlson… Baiatul asta avea o viata „linistita” pana cand l-a lovit inspiratia si a scotocit el acolo universul, gasind o inventie pe care a pantetat-o in 1938, cu care a umblat apoi in brate si a batut pe la porti mici si mari (alea mari erau General Electric, IBM, RCA, US Army Signal Corps), timp de… 15 ani! Bine, mai exact pana in ’46 a primit refuzuri, pana ce o organizatie non-profit l-a sustinut in negociere cu Haloid Company, care, in fine, a „cazut la pace” (habar n-aveau ei ca se ridicau de fapt pe culmi uriase de succes) si a luat, dupa un an, decizia de a cumpara dreptul de a dezvolta ceea ce au numit „masina xerografica”. In ’53 porneau ei procesul dezvoltarii produsului…
La douazeci si unu de ani de la crearea ei, inventia lui Carlson a devenit, in 1959, masina de copiat de birou, asa cum o stim noi azi. Abia in ’61 Haloid si-a schimbat numele in Xerox Company si asa, iata, noi, fericitii de zi, „facem xerox”-uri…
Nu m-a uimit asa de tare inventia lui Carlson, cat acea perseverenta cu care a continuat sa deschida usi, sa le ia in nas izbitura, si sa mearga inainte, atatia ani…. El zicea „Stiam ca am prins un tigru urias de coada, dar eram oare in stare sa-i fac fata?” Era convins ca acea inventie are un potential urias, ca e prea promitatoare ca sa o lasa „sa doarma”.
Nu stiu cata durere, cat „pain” a indurat el in anii aceia in care stia ca sta pe o comoara, dar as vrea sa stiu, sa gust macar un pic din cum a fost cand si-a vazut visul implinit.
Oricum, el este, pentru mine, unul din maestrii, din magii care imi aduc mereu in fata imaginea furnicutei care urca muntele si care, odata ajunsa in varf, se uita in lacul limpede de pe varf si se vede, in fine, orice ar vrea sa fie. Orice a vazut ea ca poate sa fie, atunci cand singura s-a indemnat sa mai faca un pas, inca unul, cand trebuia sa treaca de o stanca sau sa traverseze, pe o frunza, o apa invartejita.
Mare om, Chester Carlson asta! Jos palaria, maestre! Gracias!