Mi s-a intamplat de multe ori sa ma gandesc la mine ca la un colaj, un mozaic al oamenilor pe care i-am cunoscut. Am pastrat franturi de gandire, gesturi, preferinte ale lor, elemente care au devenit acum ale mele si ma definesc in noul tot unitar care sunt. Iar ceea ce sunt se modifica in continuare pe masura ce intalnesc alti oameni.
Acest colaj, sau mozaic, cuprinde si lucruri despre care stiu ca sunt originale, insa chiar si ele cred ca provin dintr-o combinatie de experiente trecute. Oricum ar fi, oamenii pe care i-am cunoscut, chiar daca in viata reala sau ca personaje fictive, ne influenteaza modul de a fi, prin faptul ca preluam de la ei cate ceva. Iar asta spune despre noi ca suntem adaptabili, o conditie pentru a ne intelege cu ceilalti, pentru a ne apropia de ei.
Cuvantul cheie este “adaptabilitate”
Sa ne gandim la ultima persoana cu care am stat de vorba. Care a fost pozitia corpului nostru, gesturile, cum am privit-o, cum am vorbit, despre ce. Apoi sa ne gandim ca am fi stat de vorba cu un preot, un general de armata, un scriitor pe care il admiram, un copil de 3 ani sau un potential partener atractiv. In mod evident, am fi schimbat pozitia corpului, gesturile, tonul vocii si genul de lucruri pe care le-am fi spus.
Avem capacitatea de a ne adapta la cel cu care stam de vorba, iar de modul in care facem asta depinde relatia noastra cu el. In mod deosebit atunci cand inca nu ne cunoastem si vrem sa stabilim o legatura apropiata, sau in general, daca dorim sa ne intelegem cu ceilalti este bine sa fim atenti la cateva detalii.
Cuvantul cheie este “atractie”
Cand ne simtim atrasi de cineva, in mod natural, intr-o conversatie, avem tendinta de a-i imita gesturile. Acest lucru, la nivel subconstient transmite “sunt ca tine, poti avea incredere”. Iar fiindca se spune ca indiferent de persoana cu care stam de vorba, ca sa existe o buna comunicare, trebuie sa existe o anumita atractie, putem sa imitam gesturile oricui. La fel, asa cum imitam gesturile pentru a transmite incredere, putem sa ne coordonam si ritmul respiratiei in functie de celalalt.
Aceste lucru se intampla, dupa cum am spus, natural, tot ceea ce trebuie sa facem este sa nu le inhibam. Sa fim constienti de ele.
Tot la acest nivel subconstient mai sunt cateva lucruri cu care este bine sa avem grija. In primul rand respectarea distantei personale. Fiecare avem nevoie de un anumit spatiu in care ne simtim confortabil. La unii oameni este mai larg, la altii mai restrans. Putem observa care este spatiul celui cu care vorbim lasandu-l pe el sa se pozitioneze, apoi incercand sa venim mai aproape. Daca se va retrage, vom simti ca acolo este limita.
Atunci cand suntem atrasi de cel cu care stam de vorba, avem tendinta de a imita si semnalele verbale si paraverbale. Tot la nivel subconstient, putem sa ne coordonam tonul vocii, rapiditatea cu care vorbim, la celalalt. Mai mult decat atat, fiindca fiecare om este ghidat in principal de un anumit simt – vizual, auditiv sau kinestezic, si astfel vom avea tendinta de a spune anumite cuvinte in functie de simtul sau predominant.
Cuvantul cheie este “afinitate”
Trecand la nivelul constient al comunicarii, stim ca atunci cand exista puncte comune de vedere, preferinte similare, experiente impartasite, ne apropiem mult mai repede de cineva. Chiar daca este prima data cand purtam o conversatie, lucruri marunte cum sunt formatia de muzica preferata, zodia, orasele pe care vrem sa le vizitam sau cartile pe care le-am citit, atunci cand sunt aceleasi, ne provoaca un anume entuziasm care apropie.
Cu cat avem mai multe experiente si am cunoscut mai multi oameni, cu atat este mai usor sa descoperim in noi ceva ce intra in afinitate cu celalalt. Iar aceste lucruri pot fi superficiale, cum sunt preferintele, sau profunde, cum sunt valorile, credintele, lucrurile de care ne simtim atasati, amintirile din copilarie sau atitudinea generala pe care o avem.
Astfel ca, atunci cand ne simtim atrasi de cineva ne adaptam lui, subconstient prin imitarea prezentei sale si constient prin descoperirea si sublinierea afinitatilor care ne leaga. Iar daca vom reusi sa ne lasam liberi aceasta natura pe care o avem, de a comunica indeaproape cu ceilalti, poate chiar ajutand-o la inceput, urmand fiecare pas descris mai sus, vom ajunge sa-i intelegem mai bine, sa-i acceptam si poate chiar sa devenim prieteni.
