Era seara in care ei trebuiau sa iasa cu prietenii ei la o expozitie gratuita de arta contemporana. Alex vine putin ingrijorat (de cum ar putea reactiona Alina) acasa si ii spune Alinei: „As vrea sa nu vin in seara asta cu voi, ci sa ies cu baietii la o bere.” Alina ii spune lui Alex: “Stai linistit, stiu sa fiu intelegatoare.”
Alex, in sinea lui isi spune: “Ce bine, chiar aveam nevoie sa fiu inteles.”
Alina, totusi, in mintea ei isi spune: “Offf, am spus ca stiu sa fiu intelegatoare, dar de fapt eu nu am inteles de ce el nu mai vrea sa vina cu noi si acum imi este greu sa accept ce vrea sa faca Alex, fara sa stiu de ce. Totusi, il vad cum se bucura de faptul ca i-am spus ca sunt intelegatoare. Ce sa mai fac acum?”
De multe ori ne trezim ca ne punem in situatii pe care nu le descriem complet. Ne dorim sa fim alaturi de coleg sau colega, parinte, sora sau frate, iubit sau iubita si poate ceva din ceea ce spunem transmite un lucru pe care celalalt abia astepta sa il auda incat ramanem blocati.
Un blocaj care, daca nu ii alocam atentie chiar atunci (chiar cu riscul de a parea ca revenim asupra deciziei sau afirmatiei anterioare), sau cel tarziu in urmatoare zi, are sanse sa se transforme intr-un mic firicel de nisip. Firicelele de nisip, aparent, sunt lucruri mici si nesemnificative, lucruri pe care avem senzatia ca le va lua vantul la prima adiere. Poate ce nu constientizam este ca oricum ar bate vantul, acel firicel ramane tot in noi, doar ca in alt loc decat cel in care a „aterizat” inital.
Astfel, la un moment dat, firicelele, tot strangandu-se, ajung sa genereze intai o gramajoara, apoi un morman, apoi, poate in ani o plaja sau un desert. Si asa, ne trezim ca intre doi oameni care odata puteau comunica si puteau fi in armonie unul cu celalalt, acum este un mare zid peste care nu mai stiu cum sa paseasca ca sa ajunga din nou unul la celalalt.
Asadar, este suficient sa fim doar intelegatori sau e nevoie sa si intelegem pentru ce sa fim intelegatori cu cel/cea de langa noi?
S-ar putea spune ca a fi intelegatori este un „domeniu” al sufletului si a intelege este un „domeniu” al mintii. In diferite perioade ale vietii avem tendinta sa ne dorim sa traim ori mai mult cu mintea, ori mai mult cu sufletul. Asa ca uneori ignoram un aspect, iar alta data, alt aspect. Ce iese insa atunci cand reusim sa imbinam ambele aspecte? Da, ce se intampla atunci cand simtim din suflet sa fim intelegatori si adaugam si o intrebare clarificatoare pentru minte?
„Alex, doar ca sa inteleg si eu, impartasesti si cu mine de ce simti in seara asta sa fii cu prietenii tai? (ti-e dor de ei?; a venit in oras un prieten pe care nu l-ai mai vazut demult?; simti sa ai putin spatiu intr-un alt context decat cele in care am tot fost in ultima vreme?; e ceva ce are legatura cu tine sau am gresit eu cu ceva? etc)”
Acum, ramane ca fiecare sa aleaga pentru sine:
- a fi intelegator;
- a intelege;
- a fi intelegator si a intelege.
Iar, mai mult, daca acesta vi se pare un aspect cheie intr-o relatie (de orice natura), va anunt ca in curand pe musat.com.ro vor aparea detalii despre o noua carte pe care am scris-o Ghid catre relatii constiente.
