Am spus in articolul trecut ca ideea de libertate care ni se “flutura pe sub nas” este o ipocrizie. Nu are rost sa asteptam ca anumite structuri sociale sa-si respecte sloganele. Mai intelept ar fi sa ne cucerim singuri libertatea, nu luptand si murind pentru ea, in lume – rezolvam destul de putin astfel. Putem gasi in interior acea parte care a fost dintotdeauna libera de orice constrangeri si o putem lasa sa se exprime prin tot ceea ce reprezentam.
Obstacole
Ce se intampla cu o ramura aruncata in apa? Care nu se scufunda in vartejuri, nu se intepeneste de stanci, nu cade intr-o cascada si se zdrobeste? Raspunsul este simplu. In cele din urma, ramura va ajunge in ocean.
– Samsara, film
Metaforic vorbind, cautarea libertatii interioare seamana cu drumul ramurii catre ocean. Atatea obstacole ne bareaza drumul catre ea. Dar, pe masura ce le indepartam, singura destinatie posibila este esenta noastra profunda, intruchiparea libertatii.
Si care ar fi aceste obstacole? Vartejurile, stancile, cascadele? Ar putea fi trei tipuri de “influente” pe care le-am asimilat extrem de mult. Atat de mult incat ne identificam aproape in totalitate cu ele. Si exact aici ne pierdem libertatea.
In ghearele mediului
Televiziunea, radioul, industria cinematografica, Internetul, cartile, presa scrisa constituie ceea ce ar putea fi numit data-sfera. Un mediu artificial creat in jurul nostru, care ne infecteaza structura mental-emotionala inca de la nastere. Un adevarat “Matrix” – lumea falsa trasa peste ochi pentru a ne impiedica sa vedem doua realitati: ca suntem prizonieri in propria minte, dar si ca putem iesi si accesa lumea reala din afara ei.
Este un tip de influenta care ne programeaza inconstient, in mod predominant, catre boala, saracie, acceptarea limitelor. Uitati-va cum reactioneaza lumea, in mod robotizat, la ideea “e criza”, indiferent ca e simplu muncitor, director de corporatie sau mare personalitate politica. Sau cum reactioneaza la “adevarul”: suntem oameni, ne nastem, crestem, imbatranim si murim, si apoi – lumea de dincolo sau reincarnare, in functie de credinta. Sunt adevarati “virusi ai mintii” care ne tin intr-o inchisoare… creata si ea cu un scop… dar asta e o alta poveste.
In ghearele personalitatii
Continuand ideea referitoare la “adevarul” vietii, o alta influenta este propria „personalitate” – ceea ce noi credem ca suntem. Colectia imensa de amintiri, ganduri prezente, sperante de viitor, toate insotite de emotii aferente care cristalizeaza in trupul nostru ca un “cocon”. Si creaza o imagine pe care o numim “eu” (constient) si o imagine a vietii acestui “eu”.
Ca si cum nu ar fi de ajuns, personalitatea este asaltata “din interior” de tendinte, impulsuri, automatisme, “imagini” provenite parca de nicaieri – de fapt, din propriul inconstient si din inconstientul colectiv al omenirii.
Sunt alte ganduri-emotii complexe, cristalizate ca energii in “campul” nostru. Pot fi ceea ce unii numesc “vieti trecute”, altii “vieti ale stramosilor”, altii “entitati parazit”, altii “metafore ale propriei noastre vieti”. Sunt multe interpretari, ele au mai putina importanta. Ce este cu adevarat important este prezenta lor in structurile noastre si influenta lor enorma, care ne limiteaza si inlantuie si mai mult.
Eliberarea
Data-sfera, personalitatea constienta si influentele inconstientului – cu toate reprezinta obstacole in calea libertatii a ceea ce suntem noi cu adevarat. Deci – cum le inlaturam?
Poate fara sa ne dam seama, toti cei aflati pe calea dezvoltarii personale si evolutiei spirituale exact asta fac. Cu fiecare carte, cu fiecare seminar, cu fiecare terapie, cu fiecare practica strapungem treptat zidul gros. Cunoastem mai bine propria fiinta, ne echilibram ca si fiinta energetica, ne croim astfel propriul drumul catre libertatea interioara.
Avem de ales, in aceste vremuri mai mult ca niciodata, intre a lupta “pe fata” pentru o libertate exterioara si a inainta “pe tacute” catre o libertate interioara. Ea reprezinta o stare de constiinta ce poate atrage, in timp, materializarea in exterior a unei libertati reale. Vor fi obstacole, da… insa in cele din urma, acesta este destinul nostru ca omenire. Si fiecare contribuim, cu “picatura noastra de libertate” la oceanul vietii.
10 răspunsuri
E atat de „TARE si GREU” articolul ca s-a lasat linistea…
stam linistiti de frica… Frica c-am putea zice ceva gresit, c-am putea ofensa pe cineva, ca ramanem singuri, neiubiti, neimpliniti. Lista continua, oricat de mult cauti sa te afunzi…
Poti insa sa alegi sa ai curajul sa „vezi” ce e acolo, sa traiesti ce e acolo.
Poti sa ai surpriza c-ajungi in oceanul metaforei lui Marius si ca te trezesti zambind impacat… Sau poti sa zbori printre stele, ca sa iti dai seama ca esti de fapt lumina multicolora…
Cum e de fapt?
Mai, Ioane, da’nu ma zgandari, mai!!! :)
Eu nu inteleg.
De acord cu data-sfera ca obstacol, pentru ca sunt influente exclusiv externe.
Dar personalitatea constienta si inconstientul le vad ca pe niste acumulari, mosteniri, dar si ca o carte de identitate care ne face sa fim unici. Daca le consideram obstacole in calea libertatii a ceea ce suntem noi cu adevarat – atunci hai sa presupunem ca le inlaturam sau depasim. Si ce ramane?
…Presupun ca nu stiu multe si voi afla cate ceva :)
Marius,
in artele martiale exista o impartire a stilurilor, in stiluri externe (care se bazeaza pe tehnica si forta fizica) si interne (care isi extrag eficacitatea din canalizarea energiei interne, chi, spre adversar si din conducerea energiei adversarului in directia dorita).
la fel si cautarea libertatii poate avea doua cai: iesirea din sistem, mai bine zis plutirea deasupra sistemului, folosind portitele lasate inadins de catre constructori lui (la nivel de legi, norme de aplicare, etc.) si libertatea interioara de care vorbesti.
in final ramine la latitudinea fiecaruia sa aleaga ce cale urmeaza.
Ioan – nu stiu daca e ‘tare si greu’. Pur si simplu asa vad eu calea care libertatea interioara. Da, ca sa vezi si sa traiesti ce e acolo…e ceva de lucru pana dam niste bariere la o parte. Si vorbind de bariere, ca sa ma refer la comentariul lui Maverick – exact asta e ideea : foarte multe din lucrurile care ne fac ‘unici’ sunt de fapt ‘obstacole’. Pentru ca ne identificam atat de mult cu ‘calitatile’ noastre (presupunand ca depasim ‘defectele’) incat ‘cristalizam’ intr-o alta structura fixa. Gurdjieff o numea ‘adevarata personalitate’ – ultimul bastion in calea Fiintei interioare, esenta. Eu la acest gen de libertate m-am referit, vorbind de cele 3 obstacole (probabil sunt mai multe, totusi, dar mai putin importante).
Acuma imi dau seama ca ideile cu Fiinta si personalitatea pot parea abstracte, filozofie pura – dar nu e asa. E ceva practic – o sa scriu separat despre asta in viitor.
Luca – da, impartirea asta e si in Tai Chi si e o ‘metafora’ foarte buna pentru cele 2 tipuri de libertati. Libertatea financiara de care vorbeste Kiyosaki in cartile sale e genul de libertate exterioara de care avem , poate, cea mai mare nevoie (cand ai suficienti bani, ai o multime de libertati pe care altii doar le viseaza…) Si pana si el o leaga de ‘cucerirea’ unor libertati interioare mai mici.
Zilele astea chiar ma gandeam unde as putea numi un exemplu de libertate…singurul care mi-a venit in minte a fost dintr-un film „Into the Wild” – http://www.imdb.com/title/tt0758758/.
Cred ca atata vreme cat ne regasim pe noi insine din ce in ce mai mult, cu atat vom simti ca locul nostru nu mai este in societatea dezumanizata in care traim si ca vom pleca acolo unde ne este locul…asta este calatoria vietii si nu stiu pe nimeni personal care face asta.
Acum mi-a venit in minte si Siddharta – Herman Hesse (http://www.amazon.com/Siddhartha-Hermann-Hesse/dp/1934648035/ref=pd_bbs_sr_1?ie=UTF8&s=books&qid=1234187414&sr=8-1)
Aceeasi intrebare pe care am lansat-o si la partea I: http://www.musat.com.ro/2009/02/09/alegi/
Da, super film Into the Wild. Cred ca multi visam sa plecam in natura, din societate. Dar pana atunci e necesar sa rupem lanturile care ne tin inca in ea. Si sa profitam de natura in timpul liber…
True :)
Daca se intampla sa traim aici si acum totul este cu un scop ..trebuie sa intelegem ca suntem parte a intregului..daca ne folosim capacitatile in slujba oamenilor ,fiecare in modul sau ,ajutam la evolutia colectiva ,lucram pt intreg,iar oamenii ne recunosc cu acel corp spiritual,le aprindem flacara sperantei..e mult.e putin..nu noi valorizam