Imi propusesem ca, in articolul de astazi, sa incep sa integrez intr-o forma originala teoriile, metodele si conceptele despre creativitate si problem-solving de care am luat cunostinta in ultimii aproximativ 10 ani.
Din pacate, doar in week-end am timpul necesar pentru a lucra la proiecte personale ceea ce ma face oarecum vulnerabil. Vulnerabil, de exemplu, la starea de spirit a vecinului! Probabil ca, patruns de spiritul competitiei de la Euro 2008, s-a hotarat sa ne familiarizeze cu muzica popoarelor – niste melodii ciudate, pe care nu le-am mai auzit niciodata si care, date la maximum, devin deosebit de iritante.
Nici in parc nu am gasit linistea necesara, insa am reusit macar sa-mi ascult gandurile si mi-am zis ca trebuie sa extrag o semnificatie din ceea ce se intampla. Asa ca, astazi, vom vorbi despre cum afecteaza stresul creativitatea si capacitatea noastra de a solutiona probleme.
Stresul decupleaza arii importante ale creierului
Cred ca ar fi util sa prezint in aceasta privinta atat aspecte teoretice cat si un caz concret. Cu totii stim ca, atunci cand primim o veste foarte rea sau cand resimtim o stare intensa de stres ne adunam cu greu. Trec ore bune pana cand reusim sa punem niste idei cap la cap si sa ne putem face un plan de actiune.
Ce se intampla, de fapt, la nivelul creierului nostru? In zona mediana a lobilor temporali exista o arie corticala numita Amygdala. Aceasta structura face parte din sistemul limbic – cel raspunzator de emotii, comportament si memorie pe termen lung.
Omul este o masina de invatat inzestrata cu emotii. In cele mai importante momente intalnite de-a lungul vietii noastre lasam niste jaloane, niste stegulete emotionale, pentru a putea memora experientele respective. Asta ne ajuta ca pe viitor sa recunoastem instantaneu situatiile potential periculoase si sa le evitam.
Ei bine, frica, starile de panica, stresul intens, sunt rezultatul a ceea ce specialistii neurologi numesc „atac la Amygdala”. Practic, la acest nivel, sunt eliberati o serie de hormoni – printre care si dopamina – care pregatesc organismul pentru o eventuala lupta (sau pentru fuga – „fight or flight”). De regula, „atacul” dureaza circa trei ore.
In asemenea situatii, intram pe pilot automat: actionam instinctiv. Aceasta ca rezultat al evolutiei de mii si mii de ani a speciei noastre. Daca imi este ingaduita o analogie, stingem lumina in casa si ne refugiem in beci – evident ca si computerul (cea mai noua achizitie a noastra) ramane deconectat.
Cam asa este si cu creierul: arii importante in mod normal, care au aparut recent pe scara evolutiei speciei, sunt decuplate. Creativitatea este sacrificata supravietuirii. Totusi, in asemenea situatii, eforturile de gandire sunt foarte bine rasplatite (eu cred ca, de cele mai multe ori, oamenii mor pentru ca nu gandesc!).
Cel mai exemplificativ caz mi se pare cel pe care l-am vazut pe National Geografic intr-un documentar despre porci. Printre altele, era vorba despre niste experimente care aratau care sunt efectele unor traume si ale stresului asupra creierului si capacitatilor acestuia. Bineinteles, concluziile sunt valabile si in ce-i priveste pe oameni.
Pe o platforma de lemn, ridicata la aproximativ un metru de sol, in forma de cruce, avand in lateral pereti de plexiglas, este asezat un porcusor stresat. Nu este o gluma!
Acest pui fusese intarcat si separat de mama sa dupa doar cateva zile de la nastere si crescut intr-un mediu stresant. Doua extremitati opuse ale platformei au pe margini pereti de plexiglas, dar nu si in capete. Celelalte doua brate ale platformei sunt inchise in intregime. Se dorea observarea comportamentului puiului de porc si compararea lui cu comportamentul unui porcusor care nu fusese stresat.
Ceea ce avea sa se intample este uimitor: imediat ce a fost adus, porcusorul stresat a inceput sa tipe de frica si a inceput sa alerge haotic intre capetele inchise ale „labirintului” fara a se opri in zona de mijloc pentru a observa si celelalte doua cai de acces si – eventual – pentru a le explora si pe ele. Puiul nestresat (care nu fusese separat de mama sa prematur) a inceput sa exploreze pas cu pas intregul teritoriu, sigur pe el, calm si curios si – in cele din urma – a ajuns si la una dintre iesiri.
Concluzie: traumele si stresul te „orbesc” – iti afecteaza capacitatea de a judeca clar si de a vedea solutiile situatiei.
Pana saptamana viitoare, va doresc vecini linistiti, claritate in gandire si viziune!
28 de răspunsuri
Genial articol! :)
Duminica de duminica invat lucruri noi din articolele tale :) .
Octav, totusi ar exista o posibilitate(cat de mica) ca oamenii sa se comporte diferit fata de animale? Porcii sau alte animale se comporta astfel. Si noi stim ca stresul nu ne face bine, ca ne afecteaza procesul de gandire. Dar exista baze stiintifice care demonstreaza aceasta legatura dintre comportamentul unui animal stresat si cel al unui om stresat?
A, si inca ceva :) .
Vreau si eu cartea ta. Sa ma anunti te rog cand iese pe piata :) .
Multumesc mult pentru aprecieri, Ovidiu! Si tu scrii cel putin la fel de bine!
Oricat ar parea de ciudat, intre oameni si porci exista foarte multe asemanari. :) Ma pufneste si pe mine rasul cand scriu asta dar, fara nici o gluma, aceasta fusese si una dintre concluziile documentarului. Este evident ca porcii sau alte animale se comporta diferit fata de om, dar exista baze stiintifice in ce priveste faptul ca sistemele noastre nervoase reactioneaza similar la factori cum ar fi frica, panica, stress-ul prelungit, traumele. Concluziile experimentului sunt intru totul valabile in ce ne priveste. Eu as trage un semnala de alarma cu privire la cum noi oamenii ne crestem puii! Vad exemple nefericite in fiecare zi, din pacate. Observ cum multi parinti aplica doze zilnice de violenta, criticism si respingere. Cand acesti copii vor creste, vor fi la fel de lipsiti de incredere ca si porcusorul stresat, vor fi incapabili sa exploreze, vor avea un orizont mult ingustat. E ca si cum parintii le-ar taia aripile.
A propos de porci, sunt cca 6 miliarde pe planeta. Cam tot atat cat noi, oamenii. Asta spune si despre „viabilitatea” speciei. Ne sunt foarte folositori in multe privinte. Nu ma refer numai la hrana noastra, ci si la transplanturi de organe; mai sunt si alte exemple.
Am retinut si ce-mi spui legat de carte! Totusi, ca sa nu existe o confuzie, cartea ce urmeaza sa apara nu se refera la creativitate! Este vorba despre o lucrare oarecum tehnica, in domeniul psihologiei sociale, care o sa apara in tiraj restrans in limba engleza, in State. Cartea referitoare la creativitate si problem solving nu are inca o forma. Exista numai cuprinsul si cunostintele din capshorul meu… Sper sa reusesc sa o scriu, ca sunt deosebit de ocupat cu alte proiecte.
Octav, ma intereseaza orice carte scrii :) . Pishologia sociala e un domeniu fascinant :) .
Cat despre parinti, sunt de aceeasi parere.
Foarte interesant articolul!
Sunt sanse sa apara si la noi cartea?
Cat despre vecini, cred ca-i cea mai buna urare dupa cea legata de sanatate!
@Alexandru
Eu folosesc cartea ca sa-mi cresc sansele de admitere la doctorat. Nu stiu cum o sa se rezolve cu drepturile de editare pentru Romania si nici daca o sa existe vreun interes pe aici, in conditiile in care ar fi vorba si despre un efort financiar. Pentru prieteni, insa, o sa fac un lucru: o sa dau versiunea in romana in format digital, doar pentru uz personal.
Bafta la admitere si inspiratie pentru viitoarele articole! :)
(M-as bucura mult sa pot citi cartea!)
Felicitari pentru articol ! Imi este de ajutor la o tema legata de acest aspect al creativitatii. Succes in obtinerea doctoratului, si astept cu nerabdare articolele viitoare!
Si atunci solutia ar fi sa nu luam decizii cand suntem stresati. Intrebarea e: daca pentru a scapa de sursele stresului trebuie sa luam decizii, atunci ce facem?
da, andrei, am descoperit ieri :) cand esti stresat singura decizie pe care e bine sa o iei e sa taci sau sa schimbi subiectul :)
@ Andrei
Chiar ma gandeam cand o sa pice intrebarea asta si de la cine. Exista diferente intre stress, frica, panica, trauma.
Dintre toate acestea, cu stress-ul este cel mai usor de „negociat”. In conditii de stress ne gasim de multe ori pe parcursul zilei. Nu este neaparat sa evitam sa luam decizii (cu exceptia cazului in care decizia chiar trebuie amanata pentru alte considerente, sau daca realizam faptul ca, intr-adevar, nu am putea-o lua pe cea mai buna si ne mai permitem luxul unei amanari).
De principiu, trebuie sa avem in vedere urmatoarele aspecte (deja prezentate de mine, drept pentru care pun doar link-uri!):
https://empower.ro/gandire-pozitiva/dincolo-de-stabilirea-obiectivelor/#comment-424
http://www.octavdafinoiu.ro/2008/05/25/inceputul-schimbarii-in-mai-bine/
In ce priveste panica si traumele, mai trebuie sa studiez!
Tind totusi sa cred ca gandirea, pe de-o parte, si panica – pe de cealalta, sunt supuse legii substitutiei; adica nu pot coexista in acelasi timp. Daca ne concentram pe una din ele, cealalta tinde sa se atenueze. Asa ca, este de dorit sa facem eforturi de gandire. Trebuie sa gasim un punct de la care sa incepem demersurile de gandire, pe baza caruia sa construim harta mentala a situatiei si apoi sa actionam. Aici este foarte important ceea ce am scris la articolul privitor la externalizarea problemei!!! (mai ales pentru faptul ca, din cauza capacitatii scazute de concentrare ce se datoreaza situatiei, capacitatea de a jongla cu elementele situatiei si cu relatiile dintre ele scade foarte mult – probabil se reduce de la „cinci-plus-minus-doi” la 1, maxim 2!
Cu alte cuvinte, este musai sa luam o foaie si sa depunem eforturi sistematice de a „desena” problema.
Eu as incepe prin a-mi spune ca sunt mai bun decat ieri, decat alaltaieri, decat in urma cu un an sau cinci, si – ca atare – sunt mai pregatit ca niciodata sa gestionez criza respectiva. As cauta repede in experienta mea (sau a altora, daca imi este la indemana!) situatii asemanatoare in care m-am descurcat. As trece la pix si foaia de hartie si as pune totul acolo; si situatia prezenta si modelele din experienta trecuta.
Asa cum ma cunosc, probabil ca voi intarzia in etapa de analiza, ceea ce nu e prea bine pentru ca in situatii de criza se impun actiuni rapide si hotarate.
In cazul in care lipseste pe moment, curajul vine imediat dupa ce incepem sa actionam! (intre reprezentare si comportament exista o corespondenta in ambele sensuri – http://www.octavdafinoiu.ro/2008/01/27/de-la-imagini-reprezentare-la-realitate-si-invers/)
Foarte important: din cauza stress-ului imens orizontul ni se va ingusta! Daca intelegem ca avem un bagaj imens de resurse (chiar infint, daca punem la socoteala si creativitatea/inventivitatea), si – chiar daca nu ar fi imens – am putea sa apelam oricand si la resursele altor persoane (adica sa comunicam!), situatia se transforma dintr-o data intr-una pe care o putem gestiona eficient!
@ Maria
Multumesc mult, Maria! Si ma bucur ca iti este de folos acest articol! Mult succes si tie!
@ Alexandru ILIE
Iti multumesc mult si tie, Alexandru!
dar uite, unii sunt activati de stres si de situatiile-limita. eu singura m-am observat, in prag de examen sunt in stare sa ingurgitez pagini intregi de informatie, cu polonicu, vb aia.
sincer, eu cred ca trebuie sa ne concentram pe latura pozitiva a stresului. Sa vedem cat ne implica intr-o situatie. Si cat stoarce din noi, in cel mai creativ sens posibil. Sa privim jumatatea plina a paharului, caci riscam sa ne trezim povestind la cafea despre cat de stresati suntem. Anything new?!
Iar faza cu porcusorul stresat mi se pare suuuuuuper-relevanta. Da, uite ca au demonstrat-o. Oamenii seamana cu porcii.
@ Miruna
De acord cu tine! Este exact ce spuneam in raspunsul meu la articolul lui Ionut „Dincolo de stabilirea obiectivelor”. Emotia este un semnal ce trebuie folosit, nu trecut cu vederea!
1. Identificata emotia. 2 Constientizat mesajul. 3 Identificat ce trebuie schimbat (poate fi o perceptie, poate fi un mod de actiune, poate fi un mod de comunicare) 4. Luata decizia si 5. Trecut la actiune.
Pe tine stress-ul de dinainte de examene te motiveaza sa inveti mai mult si mai repede pentru ca intelegi semnalul pe care ti-l transmite si actionezi (adica te apuci de invatat). Tu faci ce trebuie sa faci in asemenea situatii.
Hmmm……(eu cred ca, de cele mai multe ori, oamenii mor pentru ca nu gandesc!).
Ce mult mi-a placut ceea ce ai zis :)
Te sustin.
Super tare articolul Octav!!!!
Invat ceva si din comentariile tale.Mereu gasesc cate o propozitie care se dovedeste a fi exact ceea ce am nevoie.
Imi place mult, ca dupa ce fiecare dintre voi( expertii in dezvoltarea personala&co), posteaza cate un articol, cititorii pot sa si comenteze si eventual daca au vreo intrebare sa o spuna.Se stabileste acea comunicare………
SI imi place ca invat de fiecare data ceva nou..si se folosesc si …cuvinte mai simple…
A trebuit sa citesc de nu stiu cate ori articolul d-lui Andy Szekely, ca sa-l inteleg cat de cat…dar tot nu am avut curaj sa postez un comentariu.Dar na!…sunt sigura ca el e obisnuit sa vorbeasca asa :P
As fi vrut si eu sa iti cumpar cartea…hm….
SUnt sigura ca ai sa obtii doctoratul!!!!!
Nu ma indoiesc, si nici tu sa nu te indoiesti
Nu ma indoiesc pentru ca….ma gandesc ca astea sunt doar o parte din ideile si conceptiile pe care le ai, iar adunate toate la un loc..:)
Buna, la toti! Avem si alta posibilitate de a privi problema: amygdala ofera disponibilitate omului sa ramana cuplat la ceea ce are de terminat, la ceea ce ii ocupa campul concentrarii sale in momentul aparitiei evenimentului care a creat stresul: ca o acomodare treptata a constientului cu schimbarea actiunii. Daca omul ar cunoaste acest lucru – ca are posibilitatea de a trece calm si treptat de la o actiune la alta (nu implica toate situatiile, ci doar majoritatea lor – dar suficient pentru ca sa se formeze impulsul linistirii, nu acela al panicii) lucrurile ar sta, cert, altfel in lume… Daca omul merge pe actiunea lui fara sa ia in considerare factorul de stres (i-a constientizat venirea, dar nu-i raspunde, sarind in sus) se va obisnui repede sa treaca de la un registru la altul, ceea ce ii va aduce beneficii uriase in relatiile societare. Este un aspect foarte rar discutat, desi sunt destui oameni care cunosc acest lucru. Credem ca amygdala este legata de stres, dar ea e legata de un anumit fel de administrare, de gestionare a stresului: nu de combatere a lui, ci de a media schimbarile… Credem ca organismul se pregateste pentru FUGA sau pentru LUPTA… si lucrurile nu stau DE LOC asa… Putine lucruri stim, dar si mai putine aceptam sa spunem altora (conducatori, politicieni, de care sunt STRANS legati oamenii de stiinta), iar si mai putine acceptam noi, oamenii de rand, sa folosim chiar noi insine. Nu ne cunoastem suficient pentru a sti ca avem in noi TOATE uneltele de a face fata vietii: de unele ne este rusine chiar sa le folosim, altele ne strica imaginea, reputatia, altele ne departeaza de modul de gandire veche a societatii – pe care chiar noi am venit s-o schimbam!.. Avem TOT ce ne trebuie, mai ales pentru a trece cu bine prin marile momente ale multului planetar: aglomeratie urbana uriasa, acumulari uriase in plan material, informational, relational, etc. Daca acest plan este inteles, restul se pot face fara probleme. Degeaba spunem ca trebuie sa identificam o serie de probleme, etc., o poti face MAI TARZIU: dar depinde mult chiar sanatatea noastra de felul cum pornesti la drum. Noi avem in vedere tot ceea ce putem face cu mintea, cu emotiile SUB, si DUPA STRES !!! Dar cele trei ore le cam pierdem (pentru altii se pot transforma in 2-3 zile, atentie!! bulversante, innebunitoare) pentru ca nu stim ca organismul ne ajuta, nu ne imbolnaveste. Spunem ca nu facem fatza … NU STIM CA PUTEM FACE FATZA … De aici ar putea decurge cateva volume de comentarii !!!
@ Cristiana
Imi este destul de greu sa te urmaresc!
Totusi, mie nu mie se pare ca esenta a ce spui ar fi diferita de ceea ce am zis eu.
Atentie la ceea ce am scris in comentariul de la link-ul https://empower.ro/gandire-pozitiva/dincolo-de-stabilirea-obiectivelor/#comment-424
Emotiile sunt semnale de care trebuie sa tinem cont! Este clar ca ne semnalizeaza ceva! Intre ele, evident, este inclusa si frica.
Nici vorba despre combatere a stresului!!!!!
Daca tinem cont de mesaj si actionam adecvat, stress-ul scade.
Chiar si tu spui ca mediaza schimbarea!
Pe de alta parte, eu am expus ce se intampla atunci cand se declanseaza un atac la Amygdala si cum ne poate afecta.
O veste de genul „ti-a murit tatal!” sau „ti-a ars casa!” declanseaza un asemenea atac…
@ Extauhelmet
Multumesc pentru incurajari!
Iar daca gasesti de fiecare data in articolele mele ceva de care ai nevoie, inseamna ca eforturile nu-mi sunt in zadar.
Succes in tot ce faci!
Da, imi este clar, poate nu ai avut timp sa o faci, poate nu este cazul sa o faci… Am citit si linkul expus – imi pare rau, nu despre asta vb… Eu am spus despre faptul ca nu exista de fapt nici un atac la amygdala, pentru ca ea isi gestioneaza bine energiile. Ea face parte dintr-un intreg sistem care conduce splendid subconstientul uman. Cei care pot sa treaca peste momentul care creaza stresul (invatand din experienta proprie, din exemplul celor din jur… pentru ca nu ne invata nimeni in mod expres…) isi dau seama ca el exista, si este BINE ca exista, caci ofera un impuls puternic, o motivatie pentru ca omul sa se integreze SI in alte stari de fapt (ma intelegi?) dar amygdala are puterea de a centra evenimentul pe TRECEREA LUI, doar ca oamenii nu stiu asta. Ok, imi pare ca deranjez… Credeam ca, la expunerile din carti pe care citim pe aici, un pic de experienta si cunoastere de alt fel nu strica… Cred ca eu sunt …sarea in bucate… pana ce vremurile vor scoate altceva in evidenta… Oricum, ne despartim prieteni!!! Va doresc toate cele bune la toti ! Cu drag, Cristiana
Abia astept continuarea, Octav!
Cristina, daca nu exista un ataca sau ceva ce poate fi interpretat de psihic drept atac (si sunt de acord cu tine pentru a aprivi astfel lucrurile – aici cred ca diferenta intre tine si Octav este mai mult una de termeni si nu de unghi al abordarii), atunci ce genereaza stresul? – numai inertia de a face adaptarea? ; lipsa unui „organ” cu rol de adaptativ? Sa fie stresul lipsa elasticitatii psihofiziologice?
Cristiana, nu ma deranjezi cu nimic!
Este vorba chiar despre „sistemul splendid” pe care il reprezinta omul in ansamblul sau. Sistemul nervos face si el parte din aceast minune.
Ceea ce am expus in articol am invatat la un curs de leadership si strategic management si, contrar oricaror aparente, nu stau cu cartea in fata cand scriu pe empower.ro sau pe site-ul personal! Pare a fi „din carti” (cum spui tu) pentru ca este putin mai tehnic. Faptul ca scriu pe empower.ro presupune din partea mea si o responsabilitate anume. Sunt atatea sute de cititori care nu vin aici pentru parerile mele ci mai ales pentru lucruri utile, verificabile, exacte, si care pot aduce imbunatatiri in viata de zi cu zi. Asta nu-i impiedica insa pe cititori sa-si exprime opiniile.
Informatiile expuse in articolul de mai sus nu prea sunt discutabile pentru ca nu reprezinta opinii personale ci sunt pur si simplu fapte stiintifice. Dar, din nou, asta nu inseamna ca o persoana nu-si poate face cunoscuta parerea! Dimpotriva, fiecare este liber sa-si exprime opiniile si sa si le argumenteze. Evident, trebuie sa fie la obiect.
Efectul de blocare a proceselor creativ/imaginative despre care am vorbit te-a facut, probabil, sa crezi ca dau stressului o coloratura „de nedorit” cand, de fapt, am spus si am subliniat ca el isi are un rost, unul foarte important – acela de alerta, si ca reactia Amygdalei este una absolut esentiala pentru supravietuire, pregatindu-l pe individ pentru etapa urmatoare (lupta sau fuga).
Oricand, esti binevenita in discutii! Singura rugaminte pe care o am este sa fii putin mai clara ca sa ne putem intelege (si asa demersul de comunicare sufera prin faptul ca nu ne aflam fata in fata ci vedem doar cuvintele celorlalti; este bine sa ne exprimam cu totii cat mai clar ca sa eliminam elementele care afecteaza intelegerea). Vom putea invata cu totii unii de la ceilalti numai daca fiecare este pe intelesul celorlalti! Acest lucru este valabil pentru toti si, bineinteles, si pentru mine.
Aoleu!! Am fost in 2 delegatii, m-a batut soarele in cap, dar eu nu am vrut, dragii mei, sa va stresez cu nimic!!! Da, Octav, cuvintele scrise au un grad inaintat de…parshivenie!!! Dar sa revenim… Camelia, eu chiar asta voiam sa spun, ca amygdala CHIAR ESTE UN ORGAN ADAPTATIV , ea face o mladiere care este cunoscuta, dar nu este de loc comentata in public. Stresul este legat de cele mai multe ori de un eveniment inopinat, un element surpriza, suntem scosi din ‘fire’ de ceva; el genereaza stresul, de regula. Pot exista si lucruri care creaza un stres permanent (frica de intuneric, sa zicem). Oamenii recurg la bautura, fumat, droguri, medicamente. Rar cineva vrea sa scape prin propria vointa (ma rog frumos, acum mai des, recunosc). Octav, eu chiar pot da un exemplu de felul in care am trait vestea brusca a mortii tatalui meu… in timp ce mama isi smulgea parul din cap (normal… sarmana) eu m-am asezat la masa caci as fi vrut in ziua aceea sa-i spun mai multe lucruri, si pur si simplu i-am spus. Am socotit ca trebuia sa-i spun, asa am simtit eu… Vorbind cu un medic psihiatru, el mi-a spus ca am avut cea mai normala atitudine din lume… care a aparut in ochii tuturor cea mai anormala… Dureros… Mi-a spus ca creierul uman are aceasta posibilitate sa medieze evenimentele, pe care unii o traiesc o data instinctiv si apoi pot invata din experienta proprie. Apoi am aflat despre amygdala. Si ar fi multe de spus, de fapt este un intreg sistem de mladiere a stresului, de usurare, pe care nu-l stim… Dar cate cineva il mai stie pe ici, pe colo. Se pare ca preotii stiu (nu cu cuvinte savante, ci cu cuvinte stravechi) daca ne cer sa credem ca Dumnezeu ne ajuta … Daca iti concentrezi in clipa greului atentia in sus – nu neaparat chemand pe Dumnezeu, ci ca si cum ai ‘vedea’ aceasta formatiune (da, amygdala, asa sa-i zicem) I-AI DAT IMEDIAT PUTERE: caci mentalul colectiv+memoria activa (exemplul porculetului) te arunca in stres, ai simtit din burtica mamei STRESUL DANSEI, apoi l-ai simtit pe al tau propriu ani si ani pana sa constientizezi ca acela este STRES… ESTE O OBISNUINTA DE A GESTIONA STRESUL, asa cum gestionam saracia, ca si bogatia… Octav, tii minte experimentul americanilor cu femeia care se roteste… ei bine, tocmai acest lucru se vrea acolo: sa se cunoasca cu care parte a creierului un om este obisnuit sa gandeasca – cu partea stanga sau cu partea dreapta, in functie de care gandirea lui e pozitiva sau negativa, iar reactiile la stres sunt echilibrate rapid sau nu; daca femeia nu se roteste complet si continuu, ci se misca intr-o parte si alta sau chiar de loc, omul este echilibrat. AMYGDALA, PRINTRE ALTE PARTICELE ALE CREIERULUI, TINE OMUL IN ECHILIBRU … Va veni o vreme cand se va vorbi si despre acest lucru pe indelete, asa cum si despre anul 2012 s-a vorbit atroce la inceput, iar acum cercetatorii admit ca nu va muri nimeni, nu va dispare nimic, omenirea va merge mai departe… Asadar, prieteni, AVEM UN ORGAN… DAR NU NE INVATA NIMENI SA-L FOLOSIM… Credeti ca eu, daca am aflat acest lucru, pot sa mi-l manipulez cum vreau?? Hm.. bineinteles ca nu… La serviciu pot, acasa, cu familia, cu vecinii turbati care ne fac inundatii toata ziulica… DOAR M-AM OBISNUIT, ar fi rau de tot daca v-as minti… Dar STIU si INCERC… REDUC LIMITELE CELOR 2-3 ORE (ale familiei raman 2-3 zile, din nefericire) la 10-15 minute, dupa care mergem mai departe; din nefericire, acelasi psihiatru spunea ca ar fi o predispozitie din nastere, in aceeasi familie unul poate – altul nu poate; eu cred ca este o chestie de acceptare si de aici incolo vointa de a merge mai departe. In momentul evenimentului surpriza, continui sa fac ce faceam, daca se poate, macar nu ma aleg si cu alte pocinoage, am si experiente din acestea, vechi… CEEA CE ESTE IMPORTANT ESTE CA LUMEA APELEAZA LA MINE CA SA SE LINISTEASCA… ceea ce imi inunda sufletul de multumire ca pot ajuta… E mare lucru… INCERCATI, VETI REUSI… nu intr-o zi, nu intr-o luna, dar peste un an veti avea rezultat … Si chiar veti deveni mai creativi… nu va imaginati cat beneficiu poate sa aduca omului chiar faptul ca exista posibilitatea ca stresul sa fie invins… jumatate din oboseala zilnica va dispare in mod cert, va veti recupera atat de mult din viata pe care candva o pierdeati… Curaj ! SE POATE !!! Tot cu drag, tot Cristiana, intotdeauna (o sa-mi spuneti in curand CSR CristianaSareaInBucate !!!)
Cristiana, Octav & company, am o rugaminte+sugestie la voi. Cand scrieti comentarii lungi (aproape articole de sine statatoare :)) dati ENTER cu multa incredere. Scrieti pe paragrafe, sa fie un spatiu intre ele (adica de doua ori enter).
Uite asa.
Si inca o data. De doua ori enter, pls. De ce? Este mai usor de citit, arata mai bine si este ceva mai structurat. Va rog, multumesc! :) De altfel, apreciez foarte mult ce faceti, voi scrieti articole la comentarii. :)
:) Camelia, bine ai venit in discutie!
(e ciudat ca, desi ai postat comentariul inaintea mea, eu nu vazusem raspunsul tau la ora la care il scriam pe al meu!)
Am citit cu atentie toate comentariile si am realizat ca ai mare dreptate, Camelia! Este vorba despre cum au fost intelesi niste termeni. Mai exact unul: acela de „atac”. Cristiana cred ca a „prins” un sens oarecum peiorativ al acestui cuvant si de aici toata discutia. De fapt, nu este denumirea pe care o dau eu! Poate ar fi mai bine sa spunem „reactie”, sau „reactie bio-chimica”, ceea ce schimba perceptia.
Fara indoiala ca Amygdala are rol in re-aducerea individului la o stare de echilibru! Acest echilibru inseamna o integrare psiho-comportamentala. Cred ca am mai mentionat (daca nu am mai spus pe empower, spun acum prima oara!) ca, in mod normal, intre gandire-simtire-comportament trebuie sa existe o congruenta.
Imediat ce acestea nu sunt aliniate apare si stress-ul. Poate o sa discutam mai in detaliu despre aceste lucruri. Ca idee, de exemplu, o veste foarte grava (care genereaza reactia bio-chimica la nivelul Amygdalei) tine de latura „gandire” (pentru ca este vorba despre informatie exprimata in limbaj). Ea genereaza imediat o reactie emotionala intensa, ceea ce inseamna ca, in acest stadiu, intre gandire si emotie – pe de o parte si comportament – de cealalta parte, exista un dezechilibru. Acest dezechilibru actioneaza in sensul alinierii comportamentului la celelalte doua.
(e mai mult de discutat aici. teoretic sunt doua posibilitati de reglare: fie alinierea comportamentului la primele doua, fie alinierea gandirii+emotiei la comportament prin schimbarea perceptiei, a intelesului, a semnificatiei informatiei. Exemplu: ai primit vestea ca ti-a luat foc casa, in loc sa te sperii si sa incepi sa te agiti, iti spui ca – de fapt – Buzdugan de la radio ti-a facut o farsa de ziua ta. In acest fel s-a realizat echilibrul prin schimbarea perceptiei, nu prin alinierea comportamentului!)
Pentru ca majoritatea stim si multe lucruri despre perceptia extrasenzoriala, pot sa spun faptul ca putem percepe informatii si pe aceasta cale. Si aceste informatii pot genera un dezechilibru intre gandire-simtire-comportament, insa, de principiu, ele sunt mai degraba senzatii, nu sunt transformate in limbaj. Cel putin pentru majoritatea dintre oameni. In acest caz, dezechilibrul intervine intre simtire, pe de-o parte, si gandire+comportament, de cealalta parte.
(Exista si persoane cu abilitati mai dezvoltate care pot accesa astfel de informatii sub forma de „imagini mentale”, sau care poseda anumite coduri ce le permit sa le decodifice auditiv. De principiu, ele ar fi incluse tot la latura „gandire” si picam pe scenariul unui dezechilibru intre gandire – de o parte, si emotie+comportament – de cealalta parte, sau intre gandire+emotie – de o parte, si comportament – de cealalta).
Intrebarea ta, Camelia, „Sa fie stresul lipsa elasticitatii psihofiziologice?” este foarte bine pusa! Stim ca „intrebarile sunt raspunsuri”. :)
Exact asta este! Posedam cu totii o anume elasticitate (care difera de la individ la individ), insa, la un moment dat, o presiune mai mare exercitata asupra uneia sau asupra a doua dintre laturile gandire-simtire-comportament genereaza un dezechilibru, adica stress.
Foarte bun articolul si foarte utile comenturile cu explicatii. Felicitari Octav.
Cristiana povestea despre faptul ca reduce foarte mult intervalul „de criza”. Este foarte real faptul ca multi dintre noi reusim sa ajungem la o reactie adaptata foarte repede. Si mie mi se intampla si am zambit atunci cand Cristiana spunea ca reactiile ei par ciudate pentru ceilalti care ajung mai greu la echilibru celor 3 (gandire, emotie, comportament).
Totusi, Octav, spune-ne te rog, cine rezista mai bine in timp ? (care fel de psihic) cel care gestioneaza criza mai bine, dar pastreaza in subconstient foarte mult timp efectele momentului ? sau cel care exteriorizeaza instinctiv si care dupa ce ajunge la echilibru, a scapat aproape total de gandurile de dupa…eveniment ?
Ar fi interesant sa aud parerea ta. Iti multumesc !
Gabi, uite, am sa retin intrebarea si am sa tratez aspectele, separat, intr-un articol.
Intrebarea este foarte buna. Multumesc si pentru aprecieri!
Multumesc si eu si astept cu nerabdare articolul tau.
Eu am deja un punct de vedere, insa imi doresc mult sa aflu ceva ce poate inca nu stiu si sunt convinsa ca asa se va intampla.
Interesul meu este maxim si te felicit sincer pentru atentia care o oferi celor de pe site.
De departe se remarca distinctia de care faci dovada.
Sarut mainile pentru aprecieri, Gabi!
„Scriitori”, cititori si comentatori ai acestui blog, suntem cu totii parti ale unui sistem. Chiar nu ar avea sens sa vorbesc singur. Ma intereseaza foarte mult si feed-back-ul si pentru ca astfel sunt stimulat sa ma dezvolt si eu, sunt provocat sa-mi extind orizontul reprezentarilor personale.