Continuam articolul de saptamana trecuta, nu inainte de a-i multumi Corinei P. atat pentru aprecieri, cat si pentru sugestii (a propos, Corina, ce idee de experiment imi sugerezi?).
Vorbeam despre rezultate uimitoare legat de cum anume poate fi accesata informatia din “banca universala de date” sau informatia generata/trimisa de persoane care se pot afla chiar si la mii de kilometric distanta. Va voi povesti despre un caz special si despre o metoda.
The boy with the incredible brain
Asa se numeste documentarul despre Daniel Paul Tammet, un englez de 29 de ani care de la varsta de patru ani poate sa faca operatiuni matematice deosebit de complexe in minte. Spre exemplu, poate sa spuna in doar cca 20 de secunde rezultatul pentru 37 la puterea a 4-a. La fel de bine s-a comportat si la 13 impartit la 97. Ba chiar a invins un computer care furnizase 32 de zecimale, dand 5 zecimale in plus. Si poate continua cu usurinta pana la cca 100 de zecimale. Face niste miscari in aer cu degetul aratator, vede niste forme. Mintea lui gandeste in imagini.
Daniel face calcule matematice fara sa gandeasca asa cum gandim noi in mod obisnuit. El primeste raspunsurile. A uimit lumea in martie 2004, la Oxford, cand a dovedit ca poata sa retina fara greseala 22500 de zecimale ale numarului Pi. Pi este un numar care reprezinta circumferinta unui cerc impartita la diametrul cercului respectiv, un numar care pare infinit si nu prezinta pattern-uri. Daniel a “recitat” 22514 zecimale din numarul Pi, pe care le retinuse anterior. Fara greseala. In 5 ore si 9 minute.
Daniel Tammet poseda un dar deosebit al perceptiei si o memorie foarte, foarte buna. Pe la 4 ani a inceput sa perceapa niste pattern-uri legate de cifre si numere (pattern = tipare, modele care se repeta). Sistemul sau preponderent de reprezentare este unul vizual: vede culori, forme, texturi, picaturi, reflectii, scantei, flashuri, unde pe apa, imagini care incep sa se schimbe si evolueaza de la vag catre din-ce-in-ce-mai-clar, iar secventele de cifre (care din punct de vedere matematic formeaza numere) genereaza in mintea lui peisaje. El vede fiecare numar pana la 10.000 ca o forma distincta.
Ce vreau sa retinem de aici: rezultatul cerut i se arata spontan, cifra cu cifra, iar Daniel il transforma in cuvant spus, fara eforturi, pe baza recunoasterii unor pattern-uri pe care le-a invatat in copilarie si le-a perfectionat pe parcurs.
V e d e r e a la
… distanta :)
Nu este vorba despre literele pe care incercam sa le deslusim de pe panoul doctorului oftalmolog atunci cand suntem la cabinetul lui, ci este vorba despre remote-viewing, capacitatea unei persoane de a spune ce se afla intr-un camp care scapa perceptiei noastre obisnuite. De exemplu, la mii de kilometri departare, sau aproape, dar ascuns privirii, dincolo de ziduri.
Tehnicile de remote-viewing fac parte din repertoriul anumitor servicii americane de cateva zeci de ani si, de ceva timp, au patruns si in spatiul civil. Practic oricine poate ajunge “clarvazator” si, in Statele Unite, sunt chiar destui care o fac. Unii ajung sa caute comori pierdute si civilizatii disparute, altii isi folosesc talentul in medicina si devin tomografe vii, altii ajuta politia si FBI-ul, altii isi pun darul la bataie pe bani grei in lumea business intelligence-ului.
In spatele “darului” stau, de fapt, sute si mii de ore de munca. O munca relativ simpla, dar istovitoare prin repetitie si volum. Practic, exercitiile incep cu niste conventii care trebuie invatate, invatate, invatate. Repetate, repetate, repetate. De mii de ori. Ucenicii intr-ale remote-viewing-ului au de-o parte niste cuvinte si de cealalta niste imagini (simboluri). Fiecare din cele cateva cuvinte (la inceput se lucreaza cu 1- 4 cuvinte) este asociat unui simbol. De exemplu, apa este reprezentata de trei linii ondulate, asezate una deasupra celeilalte. De fiecare data cand spun cuvantul apa (sau cand li se arata pe ecranul computerului), cei ce doresc sa deprinda aceste capacitati extrasenzoriale vor privi cartonasul cu simbolul asociat. Chestia asta se repeta de mii si mii de ori, pana ajungi sa te plictisesti si sa nu-i mai intelegi sensul. Spui “apa”, privesti cartonasul, spui “apa”, privesti cartonasul, spui “apa”, privesti cartonasul…
Ce se intampla prin repetitie? Asocierea dintre apa si simbolul ei coboara in subconstient si inconstient. Asta va face ca, mai tarziu, dupa ce se va fi intamplat la fel si cu celelalte asocieri intre “obiecte” si simboluri, persoanele sa fie capabile sa descrie o tinta care are doar un numar. Li se spune ceva de genul “Descrieti tinta cu numarul 586329!” dupa ce, in prealabil, cineva a stabilit ca acest numar reprezinta un anume loc (unul precis) de la celalalt capat al Pamantului. Si ei incep sa primeasca informatia de undeva de dincolo de limitele simturilor obisnuite. Aproape spontan, in minte le vin imagini cu simboluri de “apa”, “pamant”, “cladiri”, “copaci” etc, in functie de ceea ce se gaseste la locul cu pricina si in functie de cat de rafinati sunt receptorii. (In timp si cu exercitiu se ajunge la rezultate care sunt de-a dreptul de speriat! Va rog nu incercati asta! Nu de alta, dar nu e atat de greu sa achizitionezi aceste deprinderi pe cat de coplesitoare este povara unui “dar” de care nu mai poti sa scapi.)
Ati observat asemanari intre ce i se intampla lui Daniel Tammet si metoda de remote-viewing?
Va las sa trageti concluzii personale. Doar vreau sa spun ca am numit aceste mecanisme automatisme – pentru ca ajung sa nu necesite efort, neurale – pentru ca acest al saselea simt se asociaza sistemului nervos, cognitive – pentru ca sunt orientate catre cunoasterea mediului. Week-end placut si o saptamana excelenta, plina de… viziune! :)
4 răspunsuri
da, interesant articolul ocatv
dar fix pix :))) cu ce ne ajuta pe noi sa aplicam asta …cu documentarii pot sa vin si eu f mult, dar ma intereseaza ceva care sa aplic
intelegi tu ? :)))
ce ai spus tu aici e doar un experiment asa pur si simplu ABSTRACT
Vederea la distanta e o capacitate ‘paranormala’ extrem de rara, tocmai pentru ca implica pe langa mult efort, si o ‘predispozitie’ de la nastere…(asta pentru a fi bun).
Mai e mult pana acolo pentru noi. Sa ne limitam momentan la vise lucide si ‘vederea’ in camera alaturata cand ‘iesim din corp’ (hihihih).
Dati-mi voie sa va spun si parerea mea.
Din experienta personala, FOARTE MULTI OAMENI AU ACEASTA CAPACITATE CONSTIENTIZATA, caci aceasta capacitate o are toata lumea, si vreau sa cred ca in curand veti accepta acest lucru. Cei care descopera ca SE POATE devin ori reticenti sa spuna ceea ce au descoperit , ori se arunca in valuri poate chiar inainte a de a se cerceta pe ei insisi, ceea ce le poate taia putin sau de tot avantul. Este nevoie de o cercetare personala, caci in functie de cultura si disponibilitatile proprii de timp si spatiu de desfasurare, fiecare om ISI devine un experiment personal.
Nu este prima data cand Octav pune in evidenta ceva care pregateste lumea pentru ceea ce poate fi ‘viitorul apropiat’ pentru multi, acceptare intuitiva a capacitatilor celorlalti pentru restul omenirii. Da, vorbim aici despre omenire. Dezvoltarea culturii stiintifice PROPRII (informatia, adica, interesul pentru a cunoste tot ceea ce este nou in lumea stiintelor) ne poate incredinta ca cercetarea actuala acorda un spatiu foarte amplu unor astfel de posibilitati omensti (da, omenesti !!) si doar constientizarea acestora conduce treptat la ACCEPTAREA INTUITIEI, APOI A CLAR-INTUITIEI SI IN FINAL A PERCEPTIILOR MULTI-SENZORIALE. Nu extrasenzoriale – si nu pentru ca nu ar fi adevarat, ci pentru ca acest termen deja este acum DEPASIT.
Acceptarea unor lucruri, fenomene, realitati actuale in acesta maniera treptata este ceea ce ne va ajuta sa ne supra-activam permanent. Nu folosesc acest termen doar pentru ca suna frumos… Va deveni o realitate incontestabila (pentru multi a si devenit, de fapt..) ca incarcarea noastra cotidiana se rafineaza permanent, atingand nivele care par a se fugari unele pe altele, intr-un zbor ametitor.
Dezvoltarea libera a intuitiei este primul pas pe calea unei astfel de supra-activare, prin care adaptarile cotidiene devin mult mai abile, rapide, devenind temelie propriilor intelegeri spiralate deschis, in orice moment al vietii !!! Lumea devine inteligibila la nivelul TUTUROR VAZUTELOR SI NEVAZUTELOR, prin care acceptam la propriu asemenea desfasurari, le folosim, le dezvoltam acceptandu-le la altii si preluand astfel din experienta lor, dand activ si noi, din experienta noastra. Cu adevarat o spirala infinita, in care puterea se infasoara inefabil in jurul arcurilor harice pe care altii le-au activat in lume, despre care ne-au vorbit nu pentru a ne face pofta si a ne simti inferiori lor – ci pentru a ne pune in fatza semintele unei noi lumi, in care fiecare om va deveni SFANT pentru absolut toti ceilalti semeni ai lui.
TRAIM ACESTE VREMURI, ca vrem sau ca nu vrem, ca acceptam sau nu, ca ne este rusine sa o spunem sau nu…
Cineva, candva a spus : ‘Incercati! Eu am invins lumea !’
Nu a spus nici o vorba de dragul de a se auzi singur… Chiar se pare ca a vindecat o ureche, si nu cred ca degeaba… Chiar a spus ca omul va putea face si mai mult DECAT ERA CAZUL SA FACA EL ATUNCI, caci degeaba ar fi vorbit lumii despre microcipuri si navete spatiale !! dar daca el nu facea ceea ce a facut atunci, azi noi nu aveam nici microcipuri – nici navete spatiale …
Si chestia este ca TOTI AVEM ACUM URECHI SA AUZIM !!
Ce nu avem acum este acceptarea, toleranta, increderea…
Dar vin.. Rapid…
Gaby, spune-mi unde vrei sa ajungi si poate am sa stiu cum pot sa-ti fiu de ajutor! :)
Mai mult, eu „nu am venit cu documentare” de dragul de a spune ceva, ci am adus in discutie un caz care imi folosea in subiectul pe care l-am abordat. Chiar esti invitata mea sa ne impartasesti, fie si numai din documentare, cunostinte despre domeniile si subiectele pe care le atingem aici. Unul dintre avantajele imense ale Internet-ului in general si ale blogging-ului in special este faptul ca aduna indivizii pasionati de aceleasi lucruri. Ideea este sa invatam unii de la altii!
Pe de alta parte, daca te intereseaza subiectul, singura concluzie pe care trebuie sa o tragi este ca asemenea capacitati (de genul transmitere/receptie de informatii la distanta, rezolvarea de calcule foarte complicate) pot fi „lucrate”. Trebuie sa aplici niste metode si sa exersezi, exact ca si in exemplele despre care am amintit, ca sa ajungi la asa ceva.
Tema cu telepatia imi fusese sugerata de un cititor. Daca ai si tu o tema care ar putea sa fie macar conexa subiectelor pe care le abordez eu, poti sa-mi spui si poti sa fii sigura ca o iau in calcul, eventual poate chiar colaboram la un articol. Ce spui?
(imi mentin intrebarea de la inceputul comentariului si astept un raspuns prin intermediul formularului de la pagina Contact!)