Provocarile ce stau in fata companiilor in aceste vremuri de criza sunt uriase. Iar strategiile adoptate vizeaza indeosebi supravietuirea – desi, poate, e cea mai indicata conjunctura de a obtine cresterea si a da un semnal pozitiv intregului mediu.
Insa cum, evident, toate ideile sunt puse in aplicare de oameni, managementul companiei este esential. E vorba de crearea unei echipe manageriale puternice care sa sprijine procesul de trecere prin criza. Iar aici sunt cele mai mari probleme.
“Problemele” nu se refera la supravietuirea companiei – aici am spus deja, companiile au luat masuri bune. In ceea ce priveste folosirea crizei ca oportunitate de crestere uriasa… aici aproape nimeni nu a investit. Despre asta, insa, in curand.
Fiinta umana vs fiinta sociala
Voi reveni putin la ideile de baza in ceea ce priveste constiinta – cele 3 “aspecte-valori”:
- A-i vedea pe oameni ca fiinte umane, nu ca resurse logistice.
- A pune accent in primul rand pe dezvoltarea lor personala, ca baza pentru cea profesionala.
- A dezvolta competentele oamenilor astfel incat modul lor de a gandi si de a actiona sa fie adaptat noului model al vietii si universului.
Competentele de management si executie (deci “dezvoltare profesionala”) se sprijina pe “dezvoltarea personala”, ca fiinta umana, a acelei persoane. La fel cum un computer performant are nevoie nu doar de un “soft” de ultima generatie ci, in egala masura, are nevoie si de un “hard” competitiv. Cand privim domeniul IT ni se pare normala o astfel de abordare. In ceea ce priveste viata, insa, parem a nu gandi la fel.
In companii (si nu numai) se pune caruta inaintea boilor, ignorandu-se aproape in totalitate aceasta realitate. Nu pentru ca nu se doreste asta, ci pentru ca nu se constientizeaza. Nu e vorba de rea intentie (cineva nu vrea) – e vorba, pur si simplu, ca nimeni nu-si da seama.
Nici nu e de mirare, am mai spus si cauza: managerii nu se percep pe ei insisi mai intai ca fiinte umane, apoi ca manageri, ci invers. Identitatea lor e aproape in totalitate cea de “fiinta sociala” (cu functie, putere, avere). Daca nu ar fi asa, astfel de oameni ar fi cei mai sanatosi fizic, mental si emotional, avand toate resursele din lume pentru a se ocupa de aceste aspecte ale fiintei lor.
Noul model
De cele mai mute ori, e exact invers. Insa nimeni nu trebuie judecat pentru ceea ce “destinul” a facut din ei. Din pacate insa, din pozitia lor ei proiecteaza catre intreaga organizatie propria viziune limitata asupra a ceea ce inseamna sa fii om, ce este “lumea afacerilor” si, in cele din urma, ce este viata si ce este “real” in cadrul sau.
Si executantii se percep, la randul lor, tot ca “fiinte sociale” cu putere scazuta. Ei duc mai departe, inconstient, viziunea primita si, in cele din urma, intreaga organizatie ramane blocata in cadrul unei matrice invechite. Vremurile se schimba in jur, insa structurile sociale gen corporatii raman incremenite in trecut.
Schimbarile se produc extrem de greu in lumea lor. Managerii (indeosebi cei de top) sunt prizonierii unui sistem in care puterea sociala ii hraneste. Constiinta ar putea fi perceputa ca o amenintare la adresa stilului lor de viata. Iar asta e cea mai mare eroare de judecata din partea lor – intrucat e singurul lucru ce ii poate salva, atat ca manageri dar, mai ales, ca si fiinte umane.
A tine la oameni cu adevarat, a-i conduce cu onoare, a intelege ca, dincolo de profit, compania are o responsabilitate fata de oamenii sai, a vedea viata si lumea afacerilor ca o extensie a unei viziuni spirituale unificatoare – toate ar putea fi atributele unui lider real.
Acest “nou mod” de a privi lucrurile ar putea reprezenta inceputul unei noi perioade in care accentul va fi pus nu pe ceea ce ne separa, ci pe ceea ce ne apropie – constiinta unitatii.
Poate ca aceasta pare mai mult vis decat realitate. Insa tocmai acum, datorita conditiilor deosebite la nivel mondial, e nevoie de constiinta de a intelege importanta (si urgenta) unor actiuni curajoase, de adevarat leadership – despre care vom mai vorbi.
11 răspunsuri
Cred ca punctul de vedere este putin anacronic.
Aduce putin cu ideile comunismului utopic (in sensul corect si bun al lui).
Compania nu este un fel de mama si tata care trebuie sa ne ingrijeasca, mi se pare o imagine a unui om care cauta ocrotire, nu din partea statului ci a companiei.
Imi cer scuze dar constat in ultimul timp ca foarte multe persoane care s-au educat in dezvotare personala (trainer-i) sunt extrem de rupti de tendintele in domeniu din alte tari (ba mai mult, in cadrul unor expuneri verbale constat ca au probleme cu limba romana_ oameni super-certificati) sau de aplicarea in realitate a principiilor insusite prin lectura sau cursuri. Majoritatea se bazeaza pe cursuri, documente ce au fost intr-adevar valabile acum 10 ani, dar totul se schimba, s-a demonstrat ca au dat chix.(de curand cineva imi tinea o pledoarie despre multitasking).
Sincer, fiecare om este angajat pentru un scop, fiecare este o rotita care face mecanismul sa lucreze. Ma asigur ca este ok si are tot ce-i trebuie sa-si rezolve jobul, dar, un manager nu are timp sa analizeze daca angajatul a dormit bine , poate si el a avut insomnii sau angajatul vrea sa invete greaca veche, nu este jobul managerului.
Nu sunt manager si sincer, nu as vrea sa fiu (este foarte greu sa lucrezi cu oamenii), dar a-i privi ca pe niste „bau-bau” mi se pare exagerat daca nu cumva rau voitor.
Si apoi unde este intelegerea pe care o dorim de la ei?! Din ceea ce scrii nu-i privesti ca pe niste fiinte umane si nu inteleg de ce?! O experienta, doua nu sunt suficiente pentru a generaliza.
Invatati fizica si matematica si poate aceasta va va ajuta sa intelegeti lumea.
In matematica fiecare problema este unica, in fizica fiecare fenomen este irepetabil.
Generalizarea, aplicarea stricta a modelelor mari nu mai este valabila.
Sensul in care se schimba lumea este nu de vanzari „en-gross”, nu de fabrica de confectii ci de croitor personal.
Dar nu ne va pune nimeni la dispozitie croitorul, bucatarul, etc personal ci noi va trebui sa ne identificam foarte bine dorintele pentru a sti pe cine sa angajam, noi devenind probabil mecanici personali pentru masinile altora, etc.
Poate nu am fost coerenta: de curand am avut o trista experienta (timp pierdut si multa ilogica) cu niste persoane de la HR care vroiau sa ne invete ceva dar nici ele nu stiau prea bine ce. Ca urmare zambeau frumos si atat.
PS Te-ai gandit ca de multe ori managerii sunt prinsi la mijloc, ca de multe ori servesc nevoilor celor de mai sus si de mai jos in organigrama unei companii uitand de propriile nevoi?!
Putem face si ca tine, suntem toti o familie fericita la dolce vita 3 luni caci apoi dam faliment si… murim toti de foame. Atunci nu este managerul de vina?!
Comunismul utopic nu este o solutie.
Biona – punctul tau de vedere e foarte bun. Nu vad insa unde anume ce am scris eu e foarte contradictoriu cu ideea ta.
Ai spus : “Te-ai gandit ca de multe ori managerii sunt prinsi la mijloc, ca de multe ori servesc nevoilor celor de mai sus si de mai jos in organigrama unei companii uitand de propriile nevoi?!”
Si eu am aceasta idee de mult – am si exprimat-o de nenumarate ori – cred ca anul asta am pomenit-o in fiecare din ele 5 articole scrise pentru Empower. Managerii nu au nici o vina, ei au libertate de decizie limitata, atat in propriile vieti ca si oameni, cat mai ales in cadrul companiei. Doar daca esti patronul firmei si e a ta 100% – atunci ai libertate (aproape) deplina sa faci ce vrei. Cand cineva te plateste, indiferent ca esti CEO sau simplu sef de birou, esti legat de maini si de picioare chiar daca ai idei bune. De multe ori, cei de sus te blocheaza din multe motive care tin de interese departe de orice urma de constiinta. Din acest motiv, da, am fost constient de la inceput ca ceea ce am scris pare mai curand vis decat realitate – de asta am si pus astfel titlul articolului, ca o intrebare adresata cititorilor. Insa nu cred ca e vorba de ‘comunism utopic’ – mai degraba poate o viziune prea inalta pentru modul cum majoritatea oamenilor se privesc pe ei insisi si viata.
Compania sa ne ingrijeasca – de acord ca nu. Ea ofera un cadru in care esti platit contra unei munci prestate ce tine de interesul angajatorului – iti convine, bine, nu-ti convine, nu te tine nimeni cu forta (asa cum ai zis si tu, esti o rotita in mecanism). Eu ma refeream la faptul ca o schimbare in constiinta angajatorului ar putea produce schimbarea angajatilor – desi e putin probabila in vremurile actuale Insa, normal, nu trebuie sa asteptam ca semnalul sa vina de sus in jos – ci fiecare, pe nivelul sau, sa fie responsabil de trezirea constiintei – am mai zis de cateva ori asta anul acesta.
Nu-i privim pe manageri ca pe ‘bau-bau’. Ei au o misiune foarte ingrata si dificila – a lucra cu oamenii si a-i alinia la un scop comun (al departamentului cu cativa zeci de oamenii sau al companiei cu cateva mii poate). Nu e vorba ca eu nu-i privesc ca pe fiinte umane ; ci ei nu se privesc pe ei insisi ca fiinte umane. Un director (indeosebi de nivel inalt) are tendinta, in general, de a-si defini identitatea sa ‘globala’ indeosebi prin functie, mai ales daca viata sa sociala presupune a fi director 16 ore din 24 , 6 zile din 7…cam greu sa-ti amintesti in restul timpului ca mai esti si altceva.
In plus, din pacate, cuvintele lordului Acton (1887) sunt inca valabile “puterea corupe iar puterea absoluta corupe in mod categoric ; oamenii importanti sunt predominat ‘rai’”. Ar fi minunat daca managerii ar avea un suflet extraordinar de bun si s-ar purta cu angajatii ca si cu propria familie (ceea ce si suntem, o singura familie – o singura energie cu diferite nivele de vibratie, cuantic vorbind – si daca ajungem sa ne referim la viata din acest punct, ce am scris nu mai e o utopie…). Nu generalizez – insa practica, viata ne arata ca ‘majoritatea’ se potrivesc cu definitia lordului Acton. Si , iarasi, nu e vina lor – sunt si ei rotite intr-un mecanism ce le distruge sufletul mai mult ca omului de rand. Din punctul asta de vedere sunt mai mult de compatimit decat de invidiat ca au bani, functie si putere… Iar aici e prea mult de spus…
Sensul in care se schimba lumea (din ce vad eu, dar nu spun ca am dreptate 100%) este acela al unei ‘treziri’ a oamenilor , de trecere de la identitatea de fiinta sociala (manager, salariat, roman, ungur, alb, negru, etc – diferente ce ne separa) la cea de fiinta umana, energetica si spirituala (ce ne unesc). Miscarea este inca ‘subterana’ – la nivele inalte si in mass-media oficiala nu se vede nimic…Inevitabil se vor ciocni niste conceptii (eu zic in maxim 10 ani)…si atunci vom vedea.
Marius,
Mi se pare ca ideea ta ca organizatiile sa vada angajatii ca fiinte umane, nu ca resurse logistice, este esentiala. Pentru multe companii, angajatul este inca doar o lamaie de stors cat se poate de mult. Chiar acum cateva zile am scris pe blog pe tema asta.
Pe masura ce angajatii se trezec si devin din ce in ce mai constienti de valoarea lor pentru companie, dinamica puterii se schimba. Iar companiile au neoie sa inevete sa valorizeze cu adevarat angajatii, daca vor sa ramana-n joc.
Eduard
Eduard – foarte bun articolul tau – si comentariile cititorilor sunt excelente. Daca vrei, pune link-ul aici. Merita citit de cat mai multi oameni.
Lipsa de informare si teama – intr-adevar, doua cauze esentiale…care iarasi tin de modul in care oamenii se percep pe ei insisi. O sa mai scriu ceva pe tema asta (cu ceva solutii, asa cum le vad eu) saptamana viitoare.
„A dezvolta competentele oamenilor astfel incat modul lor de a gandi si de a actiona sa fie adaptat noului model al vietii si universului.”
Care este noul model al vietii si universului ? Se poate ca viata si universul sa aibe modele noi de functionare ? nu sunt aceleasi dintotdeauna ?
Eleonora – ai dreptate, a fost o exprimare ‘nepotrivita’. Ma refeream la recunoasterea din ce in ce mai larga (desi putin mediatizata) a ideilor despre natura energetica a universului si fiintei umane, in contrast cu modelul strict materialist. Deci este un model ‘nou’ in sensul ca acum este scos la lumina mai mult – nu pentru ca universul s-ar fi hotarit sa functioneze altfel…
Marius, foarte buna perspectiva ta, ca de obicei…
In mod clar nu putem vedea cu totii la fel elementele schimbarii care incep sa se faca din ce in ce mai vizibile. Suntem unici ca fiinte, ca experiente traite si acest lucru, vazut de sus, ne da avantajul unei evolutii foarte profunde si complexe.
Am trimis linkul intregii liste mele de prieteni care include si persoane aflate in pozitii de lideri. Am considerat mereu ca mesajul, indiferent care ar fi el, trebuie sa circule. El poate trezi ceva latent in oameni sau poate fi ignorat pe moment. Important e ca mesajul constituie o alternativa si odata intrat in campul celui care-l primeste poate cel putin sa-i largeasca orizontul. Alegerea ii apartine in totalitate destinatarului.
Liderii sistemului au nevoie, in primul rand, ei insisi de un „upgrade” ca fiinte umane pentru ca sa poata determina o schimbare reala in constiinta celor pe care-i conduc.
Toate cele bune!
Multumesc – si abia am scris ‘teoria’ despre constiinta in companii…’Practica’ – pe scurt, data viitoare.
Oameni buni……………. ca sa zic asa…………….
Culmea e ca sint cumva toate la un loc: si manager, si leader (vreau sau nu), si profesor universitar (deci si angajat), ma ocup si de „dezvoltare personala” asa cum ii ziceti voi, de niste ani si peste toate am de terminat o teza de doctorat in economie dar cu o tema sociala in piata muncii.
Cumva am ajuns la acest site, acest articol si apoi la toate comentariile. Am citit , am citit………..si nu am rezistat pina la urma sa nu fac un simplu comentariu, din care luati ideea nu cuvintele sau exprimarea:
in primul rind ca cele doua aspecte (economic, adica jobul fiecaruia indiferent pe ce pozitie si parte a companiei este si spiritual, inclinatiile sau preocuparile fiecaruia in interiorul lui) nu sint paralele si diferite. Desi par astfel (chiar de sute de ani, ceea ce cred ca este adevaratul conflict in fiinta umana de astazi)sint de o interdependenta pe care numai cautind-o si experimentind-o o putem intelege!!!!
In al doilea rind nu cred ca este foarte clar pentru oameni ce este aceea O FIINTA UMANA? Cine afla raspunsul profund si fundamental la aceasta intrebare ESTE o fiinta umana si va CUNOASTE si va STI raspunsul la multe alte intrebari.
Im al treilea rind (si gata) nimeni nu schimba pe nimeni: nici angajatul pe angajator , nici leader-ul pe subaltern…..nici eu pe voi sau voi pe altcineva………… Fiecare cu nivelul lui de constiinta care il va pune intr-un context social si economic in consecinta in functie de acesta. Fiecare la nivelul lui va vibra sau rezona sau pur si simplu va sti ce are de facut…..Constiinta nu se invata ci ea ESTE sau maximum DEVINE. Toti (chiar si noi in aceasta discutie) ne exprimam in functie de aceasta constiinta mai trezita sau nu.Leaderii (mai ales aia de ne conduc pe toti)trebuie sa afle sau sa citeasca astfel de idei si perspective nu pentru ca ei trebuie sa schimbe pe cineva ci pentru ca sint oameni de decizie, si acestea ar trebui sa fie luate (pentru ca influenteaza pe altii) intr-un mod COSMOETIC (cum zic eu). Conceptul de cosmoetic este unul greu de intrepatruns de noi toti………………dar fascinant……………
Simplul fapt insa ca se dicuta acestea inseamna ca schimbarea deja s-a produs si nuvelul de constiinta global s-a schimbat si cred ca deabea a inceput. Spuneti toti ce aveti de spus si aveti puncte de vedere!!!!!!!!!!! indiferent de care…………
Doamne ajuta!
PS: Nu evolueaza nimeni nicaieri, nu trebuie sa ajungem nicaieri doar trebuie sa ne amintim asta!!!
Carolina – hihi, chiar cand am dat de comentariul tau pe site vorbeam la telefon cu mama ta – ce coincidenta…
Pai nu ne referim la oameni ca tine intrucat ne stim de mult si stiu cu ce te ocupi. Ma refer la acei lideri (extrem de majoritari) care chiar au nevoie, cum spuneai si tu, sa te citez, intrucat mi s-a parut relevant (si in concordanta cu ce am spus si eu in 9 articole) :
„Leaderii (mai ales aia de ne conduc pe toti)trebuie sa afle sau sa citeasca astfel de idei si perspective nu pentru ca ei trebuie sa schimbe pe cineva ci pentru ca sint oameni de decizie, si acestea ar trebui sa fie luate (pentru ca influenteaza pe altii) intr-un mod COSMOETIC”.
Foarte corect spus. Despre Cosmoetica, asa cum au definit-o cei de la Academia Internationala a Constiintei…am putea scrie la nesfarsit. Intr-adevar, acest concept e cel mai aproape de modul in care e o tendinta de a se schimba lucrurile incet-incet…o sa vedem in urmatorii ani. Poate o sa scriu si despre asta.
dragilor, eu nu cred ca mai putem fi de toate si nimic. e vremea sa ne hotaram. mi-a placut mult articolul si cred in fiinta spirituala care se numeste om. am lucrat mult in multinationala, am fost manager, am lucrat mult si cu diverse scoli de spiritualitate si meditez mult. multinationala n-a fost si ea decat o scoala printre multe altele. si viata e si ea o scoala. e timpul sa o personalizam! Enjoy:)