De multe ori atunci cand un cuplu se desparte motivul este inselatul… dar a face sex in afara cuplului poate fi doar urmarea unor greseli repetate in relatie.
Nu neg faptul ca unii barbati fac din “a insela” un sport, ca unii doresc “diversitate”, dar majoritatea isi doresc, atunci cand se maturizeaza (aici este o alta discutie), :) o relatie care sa ii implineasca.
Femeile insa atunci cand inseala au ajuns intr-un punct in care vad inselatul singura lor resursa, considerad ca se pot alimenta sufleteste doar din alta parte. (Aici iar e loc de dezbatere).
Dar ce greseli am putea face in relatie si cum le-am putea evita? Va dau doar cateva exemple:
Schimbarea celuilalt
Cred ca ati auzit de multe ori spunandu-se in relatii sau mai ales dupa ce acestea s-au terminat: “Daca nu eram eu, nu ajungea azi unde este”, “EU l-am ajutat sa isi gaseasca vocatia”, “Datorita MIE a facut facultatea” etc.
Una e nevoia de a-l ajuta pe celalalt, alta e sa “atentezi” la personalitatea lui. NU poti schimba pe nimeni! Iti poti doar influenta partenerul si doar daca si el vrea asta. In momentul in care atentezi la ceea ce il defineste pe el ca persoana, relatia va intra in declin.
De obicei spunem ca vedem NOI in celalalt ceea ce nu vad ei, si incercam sa le aratam ce potential au. E un prim semn ca incerci sa il schimb pe cel de langa tine.
Egoismul
Desi stii ca il irita pe partenerul tau anumite lucruri pe care le faci, continui sa le faci si nu tii deloc cont de rugaminti. Daca nu tii cont de nevoile partenerului inseamna ca nu tii la el suficient de mult iar acest lucru se transmite. Incearca sa fii atent la nevoile celui de langa tine. Fii atent nu doar la ceea ce iti spune ci mai ales la limbajul nonverbal.
Control excesiv
Nu incerca sa iti controlezi partenerul, sa ii spui ce prieteni sa aiba, ce sa faca la locul de munca, cum sa iti petreaca timpul liber etc. O perioada va accepta dar nici intr-un caz pe termen lung. NU INCERCA SA IL SANTAJEZI EMOTIONAL SAU PRIN AMENINTARI!
Lasa-i libertate, lasa-l sa fie EL, doar asa va aprecia relatia, nu daca va trebui sa dea raportul ce a facut in fiecare minut al zilei, cu cine s-a intalnit, ce a facut la job etc.
Subaprecierea
Sa iti critici partenerul este foarte usor, dar este si mai umilitor sa o faci de fata cu altii, sau chiar de fata cu copiii. Da, se poate sa fi acumulat frustrari de-a lungul anilor, si pentru ca nu ai reusit sa rezolvi problema, iti cauti aliati.
Umilind nu vei obtine niciodata o schimbare pe termen lung. Va trebui sa discutati problema de orice natura e ea: poate e lipsa de tandrete, poate e vorba de anumite frustrari sexuale, poate e vorba de impartirea responsabilitatilor etc. Doar discutand vei reusi sa rezolvi problema nu “impungand tot timpul”.
Mandria
Mai ales barbatii sunt orgoliosi, dar nici noi femeile nu ne lasam mai prejos. Atunci cand gresesti cere-ti iertare, nu sta imbufnat… de cele mai multe ori celalalt nici macar nu stie ce si unde a gresit.
Gandurile nu pot fi citite. Incapatanarea nu face decat sa impiedice comunicarea si chiar nu poti rezolva nimic. Nu uita ca niciodata nu o sa poti demonstra ceva fiind mandru, ci doar comunicand.
Posesivitate
Partenerul tau NU iti apartine. Nu e un bun material, e o persoana care are nevoie de aprecieri, care vrea sa intre in comuniune cu tine, sa comunice… fiind posesiv nu faci decat sa ii tai tot elanul.
Presupusul
Nu presupuneti ca partenerul stie la ce va ganditi, stie ce va doriti etc. Da, la inceput “pareti” ca sunteti pe aceeasi lungime de unda. Dar odata coborati din acea euforie va trebui sa comunicati. Incearca sa nu iti mai intrerupi partenerul, incearca sa inveti sa asculti pana la capat ce ti se spune.
E un subiect larg, dupa cum v-ati dat seama deja, :) pe care il vom mai dezbate si in alte articole viitoare.
12 răspunsuri
Daaa…foarte real totul…
Insa de cele mai multe ori toate aceste lucruri se petrec ‘automat’, poate chiar neintentionat. Asa e intr-o relatie, o ‘confruntare’ sau ‘convietuire’ intre ego-uri…este inevitabil sa se ajunga la asta.
Ca sa pastrezi o relatie pe termen lung, si sa fie o relatie in adevaratul sens al cuvantului, nu o spoiala, asa cum e in majoritatea cazurilor dupa 3-5-10 ani de ‘impreuna’…e de munca. Adica ambii trebuie sa depuna niste eforturi sa devina persoane constiente, ceea ce nu prea se intampla…Cand dispare atractia fizica, poti sa-i pui cruce in majoritatea cazurilor…ceea ce arata ca nu a fost iubire in adevaratul sens al cuvantului…
Intr-o buna zi o sa scriu si eu un articol despre acelasi subiect din perspectiva masculina…nu acum ca s-ar putea sa fie prea socant de direct si real pentru multi – asta daca tot ‘promovez lumea reala’ hihi. Oricum, recunosc tot ce ai spus…si tu ai spus destul de direct niste chestii.
Pana la urma…totul se uita si se iarta…
Buna Marius,
De cele mai multe ori aceste lucruri nu le constientizam, ba mai mult le atragem atentia altora din jurul nostru care fac asemenea greseli, dar noi refuzam sa le vedem. E bine sa te trezesti… pentru a putea face ceva.
Foarte bine punctat… o relatie se construieste, si ca si orice constructie are nevoie de munca. Multi cred ca atunci cand iubesti totul vine de la sine. Aici as pune intrebarea: iubirea e oare de ajuns? Ce spuneti? :)
Mda.. totul se uita si se iarta… si te trezeste un moment dramatic.. cand iti dai seama ca ai pierdut totul.. de fapt ai pierdut ceva ce nu aveai.. pentru ca nu ai refuzat sa vezi adevarul.
Astept articolul tau cu mare interes.
Frumos articolul… asteptam acelasi subiect dar scris de un barbat :)
Intentionez sa-l scriu imediat dupa Paste (ca intram in post si natura subiectului s-ar putea sa sune ‘ofensator’ pentru unii ; in plus, trebuie sa-i cer voie lui Ionut sa folosesc un anume stil ‘mai deosebit’…hihihi.) Dar…se rezolva ; abia astept…
Se stie foarte bine ce distruge un cuplu.
Se stie la fel de bine ce uneste un cuplu?
Pentru a avea o relatie reusita, se studiaza cuplurile care au o relatie buna, sau cuplurile care au esuat?
Ce distruge un cuplu? Lipsa iubirii! Ce uneste un cuplu?Iubirea!
Respectul si iubirea sunt cele mai importante!
@Marius – de abia astept sa citesc ce ne pregatesti… :)
@ Florina – O mentiune am de facut… am mentionat cateva din greselile care pot distruge un cuplu, dar suntem UNICI, nu generalizam, dinamica fiecarui cuplu este diferita… Pentru o relatie reusita vezi cine esti tu in relatie, cine e cealalta persoana in relatie, si unde va intalniti.. unde sunt discrepante… Nu ne uitam la relatiile care esueaza sau care reusesc ci ne uitam la relatia noastra. Si ne intrebam suntem fericiti?
@ Elena – da, o relatie se construieste pe iubire si respect.. dar e de ajuns? Cate relatii nu se distrug pentru ca celalalt nu mai suporta posesivitatea, controlul excesiv? Si as mai putea da si alte exemple… Iubirea, respectul, increderea, compatibilitatea sexuala pot fi baza unei relatii, dar nu e suficient. La fel ca si in constructia unei case, ai nevoie de o fundatie solida, dar cate alte lucruri ne mai trebuie ca aceea casa sa fie terminata si sa ne simtim bine in ea?
Eu cred ca solutia este iubirea constienta si maturitatea emotionala. Se spune ca a avea o relatie fericita este o arta. Avem noroc atunci, inseamna ca putem deveni maestri chiar ! cu un efort constient si asumat, nu-i asa? Un cuplu fericit implica o Relatie de cuplu sanatoasa… Decalogul unei relatii sanatoase?
Dreptul la Afecţiune; Grijă; Atenţie; Demnitate; Respect; Intimitate; Autonomie; Acceptare- ai dreptul de a nu fi o fiinţă perfectă; Dreptul de a-ti exprima interesele, opiniile, atitudinile si valorile proprii; Dreptul de a-ti exprima liber şi într-un mod responsabil sentimentele; Dreptul de a deţine controlul asupra propriei vieţi; Dreptul de a lua propriile decizii. Si fii constient ca si celalalt are acelasi drepturi ca si tine.
Solutia? Depasirea egoismului personal – Cum se poate face? prin trezirea sufletului si dorinta de a fi mai bun. Adica asta e…nu avem incotro, daca vrem sa fim fericiti in cuplu suntem obligati sa ne transformam :)
Pai si Elena nu a sintetizat ?? Mie asa mi se pare ! :)
Ooo…frumos ce a enumerat Gabriela. Si toate sunt efecte ale unei singure cauze. (De care vom vorbi dupa Paste hihi).
Mumtumim de articol, Delia! Foarte bine punctat fiecare aspect; important e sa nu ne uitam niciodata valoarea si altii ne vor aprecia cel putin la fel de mult cat ne apreciem si noi insine. Sunt total de acord cu matematica de cuplu a lui Jaques Salome, in care o relatie nu inseamna 1+1=2, ci mai degraba 1+1=3: adica e „ea”, e „el” si e „relatia lor” pe care-o construiesc impreuna. Daca stim sa intelegem asta si mai ales sa acceptam, nu ne vom mai astepta implinirea din partea unui „el”/”ea” si simtindu-ne bine cu noi insine, vom fi capabili sa ne simtim la fel de bine sau poate si mai bine in cuplu. Asteptarile noastre vor fi mai degraba legate de ce putem noi face ca relatia sa fie mai frumoasa si celalalt va rezona pe aceeasi frecventa; in nici un caz nu-l vom invinui ca nu a facut cutare sau cutare lucru, ba mai mult vom aprecia timpul fantastic pe care-l petrecem impreuna. Sa-l acceptam pe celalalt diferit, sa-i respectam nevoia de libertate si de intimitate si sa ne iubim pe noi…caci oamenii care stiu sa se iubeasca pe ei insisi, nu se vor judeca aspru nici pe ei insisi si nici pe ceilalti; vor fi deschisi si vor iubi frumos si la randul lor li se va raspunde cu afectiune.
Apreciez clipele frumoase petrecute cu prietenul meu, suntem tineri si frumosi, iar viata e mult mai frumoasa cand suntem impreuna si lumea ne zambeste pe strada cand ne vede de mana.
Sa aveti o saptamana minunata si evident abia astept articolul de dupa Paste, scris din perspectiva unui barbat.