Povestea de azi continua articolul despre Comunicarea Nonviolenta (CNV) de saptamana trecuta si e despre ce simtim si cum aratam asta. O sa povestim despre doua aspecte ale sentimentelor: empatia si furia. O sa vedem cum e sa incerci sa intelegi si sa simti ca celalalt si cum e (mai bine) sa fii pe o culme a unui fel de a simti.
Optiunea nonviolenta
Inainte de toate astea vreau sa clarific ceva in legatura cu CNV. Comunicarea Nonviolenta este o alta modalitate de a comunica, un alt limbaj pe care Marshall Rosenberg il numeste “al compasiunii”. Motivatia sa de a cauta sa dezvolte un alt limbaj a fost aceea a prea multor neintelegeri cauzate de limbajul folosit de oameni zi de zi: acuzatii, incercari de manipulare, invinovatirea altora, neasumarea responsabilitatii pentru propriile sentimente, “sageti” camuflate, reprosuri… dar hai sa nu mai continui.
Datorita abordarii diferite pe care o aduce, Comunicarea Nonviolenta functioneaza de minune in solutionarea unor situatii tensionate cauzate de modul de comunicare. In acelasi timp, abordarea sa e foarte sanatoasa emotional, umana si calda, ceea ce ar putea garanta o comunicare mai buna si mai umana de acum incolo in viata ta.
Totusi, Comunicarea Nonviolenta nu este decat o optiune. O poti privi cu curiozitate intelectuala, o poti folosi ca pansament pentru a remedia o situatie de comunicare defectuoasa, in care au ramas multe nespuse candva sau o poti integra in viata ta. Alegi ce ti se potriveste tie. Cert este ca in unele relatii a avea curaj sa fii vulnerabil, a nu acuza, a fi transparent, a respecta si a fi responsabil par a da rezultate mai bune decat comportamentul opus.
Hai sa trecem acum la povestea noastra de azi.
Empatia inseamna sa fii acolo
Sensul conceptului de empatie este acela de a-l intelege pe celalalt. E un fel de tranzitivitate: daca eu as fi in locul, contextul si felul lui de-a fi, m-as simti cam la fel.
In Comunicarea Nonviolenta, empatia are multe de-a face cu tacerea si cu a fi pur si simplu alaturi de celalalt. Tu, de exemplu, ceri de fapt empatie de la cineva cand vrei sa fii ascultat, sa te “eliberezi”.
Ce nu vrei? Nu vrei sa fii “reparat”, nu vrei sa ti se ofere 3+1 solutii, nu vrei sfaturi, oricat de binevoitoare, nu vrei sa stii ca in Africa exista copii flamanzi asa ca ai face bine sa nu te mai plangi atata, nu vrei sa vezi partea buna a lucrurilor si in niciun caz nu vrei sa auzi ca trebuie sa te inveselesti pentru ca lumea e de fapt mi-nu-na-ta (pe-asta nu o stii de la mine: chiar este!).
Pentru a fi empatic e bine sa iti blochezi pentru moment ratiunea. Nu incerca sa intelegi de ce simte ce simte si mai ales cum. Doar fii acolo, alaturi. Asculta. Si foloseste parafrazarea. Reia spusele lui/ei si vezi daca ai inteles exact ce-l/o doare.
!!!!!??#*##!!!!!?@##!!!!
Comunicarea Nonviolenta ne mai scoate inca o data din cadrul nostru obisnuit de referinta: nu exista furie, exista doar nevoi nesatisfacute, acuzatii, judecati si asteptari. Ceea ce noi numim furie, cu toate manifestarile ei, nu este decat o nevoie ineficient exprimata. Sau deloc. Ne infuriem pentru ca ii acuzam pe ceilalti de ceva ce ne-au facut sau nu ne-au facut si incepem sa ne simtim (unii chiar sa ne comportam) ca in subtitlu…
O intrebare e importanta in abordarea nonviolenta a furiei: ce iti doresti mai mult? Sa poti acuza si sa poti pedepsi sau sa-ti satisfaci acea nevoie pe care asteptai sa ti-o satisfaca ea sau el? Cu acelasi consum de energie si timp, ai de ales intre aceste doua optiuni.
Ca sa nu mai fii furios, empatizezi cu tine insuti/insati.
Marshall Rosenberg identifica patru pasi in exprimarea furiei:
- „Ne oprim. Respiram.
- Identificam gandurile acuzatoare.
- Intram in contact cu nevoile noastre.
- Ne exprimam sentimentele si nevoile nesatisfacute.”
Completarea mea: la “Ne oprim. Respiram.” Ia-ti cat de mult timp simti ca ai nevoie. Nu numara pana la zece, cum iti recomanda cartile. Numara pana la 587 sau pana la 921 daca de atat ai tu nevoie.
(M-am tot gandit pe parcursul saptamanii si am ajuns la concluzia ca pe apreciere am sa o las sa straluceasca singura. Asa ca saptamana viitoare va straluci exact in acest loc aprecierea. Nu uita ochelarii de soare!)
9 răspunsuri
Empatie=fi in pielea celuilalt si incearca sa simti ce simte el,intelege-i motivele pentru care actioneaza asa,din punctul lui de vedere dar mai ales priveste-l cu dragoste! Daca reusesti asta ai sa vezi ca oamenii nu sunt rai sunt doar putin inconstienti,iar daca tu reusesti sa-i intelegi si sa-i iubesti asa cum sunt ai construit puntea de comunicare cea mai eficienta cu ei ,comunicarea nonviolenta despre care scrie Dani in articol! Iar atunci cand ai ajuns la acest nivel patrunzi deja pe alt nivel al intelegerii umane-cel spiritual ! Aici totul e DRAGOSTE! Si unde dragoste nu e,nimic nu e! Dragostea este vibratie pura,totul in univers este vibratie,noi insine suntem parti ale acestui univers,si cand totul este o vibratie a dragostei unde mai incape violenta?Asadar hai sa comunicam nonnviolent unii cu altii,iubindu-ne ! Dani,ca intotdeauna ,o placere sa citesc ceea ce scrii!
Multumesc, Elena :)
Exact despre asta e CNV, despre compasiunea care pana la urma la asta duce, la un plus de umanitate. Adesea blocata de excesul de rationalitate.
Imi place ideea ta, ca iubirea de ceilalti e de fapt spiritualitate. Mai ales ca nu trebuie, nu e nevoie si nici nu putem sa-i „intelegem” din punct de vedere rational pe ceilalti. Sa-i vedem ca Oameni si sa respectam umanitatea insa, putem.
Deosebit articol prin exprimarea clara si plina de sensuri. Felicitari!
:D Gabi, multumesc mult! Chiar a fost o provocare sa spun multe in putine cuvinte, sa las sa se inteleaga…
:) imi vine sa rad, Daniela… M-am gandit la filmul acela splendid, o capodopera a filmului… ’12 oameni furiosi’ … Uneori ne mai trebuie sa fim si furiosi !!!
Asta asaaa… pe scurt !! ca sa nu mai infurii pe altii !!! :)
Voi va mai infuriati din cand in cand?? Eu… daaaa.. Doar ca imi vine repede si ma lasa repede !!! Norocul meu, caci altfel nu m-as mai iubi prea mult !!!
Dar este ok, ne recalibram treptat… Doar suntem oameni, nu Dumnezei !! Uite asa, facand exact ceea ce ai scris tu !!!
:D Asta e bine, ca iti vine sa razi :) Cica ajuta memorarea
Si eu ma infurii, Cristiana, de-aia si vezi ce diferenta mare e intre „a numara pana la 10”, cat recomanda omuletii care scriu carti si… numerele recomandate de mine :P
De fapt, cred ca ne cam infuriem toti, daca-i eliminam din calcule pe Dalai Lama si inca vreo cativa ingeri pamanteni pe care-i stiu eu. Diferenta apare atunci cand nu aruncam cu pantofi si vorbe dupa omuletul de „ne-a suparat” ci ne dam seama ce ne doare si-i comunicam frumos :)
(bun film, l-am vazut si eu :) )
Mai Daniela… ce mi-a mai placut chestia asta cu numaratul !!! :)
Dar si aceea cu pansamentul… Frumos spus, scumpa mea… foarte sensibil, miscator… La mine a ajuns pana in departarile sufletului… si l-a lasat plin de incantare…
Am sa recomand si altora ..
Si ai fost in gandul meu cu cele despre acei oameni care nu doresc sa fie ‘reparati’, adica linistiti… eu ii inteleg, caci mi s-a intamplat in viata sa nu pot sa ma linistesc imediat, chiar daca peste 1-2 ore ma gandeam cu un fel de duiosie la mine, la celalalt… Suntem ca niste catzelandrii care isi ascut puterile unul pe altul…
Ne ajutam de fapt unul pe altul, traind unul cu altul… In ceruri sau in iaduri…
Asa e, Cristiana… Avem si nu avem voie sa ne incercam puterile si gherutele pe altii… numai ca o facem si trebuie sa stim si cum sa reparam sau sa nu mai avem aceasta curiozitate mai pe viitor :)
De-aia si invatam una-alta, ca daca acum, in t0 ne ajutam unul pe altul traind in iad, sa putem, la t1, sa ne deplasam vizibil spre ceruri.
Si, ca un preview pentru articolul de saptamana care vine, despre apreciere, eu iti multumesc pentru cata intelepciune pui in ceea ce dai altora, fie aici, in comentarii, fie in „lantul” tau de e-mail-uri, mereu pline de surprize si de lucruri frumoase :)
Ma simt tare bine cand vad ca mai am ceva de la tine in casuta de e-mail: e si curiozitate, e si multumire ca-mi trimiti si mie… sunt numai sentimente bune :)
Asa ca, multumesc Cristiana, pentru ca impartasesti si cu noi (mine). :)
Daniela, gandurile tale de mai sus vin ca un regal sa incununeze ziua aceasta atat de frumoasa… acum am venit de la plimbare prin frunze coapte prin parc si pe strazi vechi cu parfum de amintiri cu martzipan…
EU iti multumesc – si va multumesc la toti atat de mult… este o in-cantare (cum spune o fiinta foarte draga sufletului meu), caci canta acum intreaga inima mea !!!
Si nu uita ca, daca Marius m-a adus printre voi, am deschis ochii alaturi de tine, de Galateea ta, de Pygmalion…
Astfel de amintiri nu se uita …
Sunt bogatia mea !!!
(emoticon ‘un brat cu crizanteme proaspete albe si aurii… zburlite, vesele’ !!!)