Cum ar fi sa traiesti cu totul si cu totul autentic?
Cum ar fi sa poti sa spui ce simti, ce gandesti, ce auzi, ce visezi, oricui, oriunde, oricand? Sa-i spui sefului ca nu crezi in strategia sa, sa-i spui colegului ca ti-e greu, sa-i spui partenerului ca il iubesti cum n-ai iubit vreodata. Ce te-ar ajuta sa poti si sa faci toate astea?
Asculta urmatoarea poveste pe care ti-o spun chiar acum. Un om drag a stins lumina in registrul asta in care traim noi, cei care citim acum. Acum el e lumina in alt registru… :)
Atunci cand pierzi pe cineva, cand legatura ta se rupe, traiesti ca o reactie nucleara. Se disipa foarte multa energie. Si asta nu e tot, ea rade totul in cale, aducand suferinta peste tot pe unde trece. Suferinta pentru ca mistuie aproape tot ce prinde.
Ce simti? Ce gandesti? Ce auzi si pan-la urma ce traiesti?
Si daca ceea ce experimentezi chiar acum e si cu disconfort si simti asta am doua vesti bune pentru tine:
- E OK ca esti om si-ti dai voie sa traiesti aceste sentimente. Cu cat le lasi mai mult sa se manifeste, cu atat le poti lasa mai usor in urma.
- Se poate si fara reactia nucleara. Se poate cu o desprindere usoara…
Te intereseaza sa afli cum te poti desprinde usor? Mergi mai departe.
Daruieste, spune ce vezi la oameni, ce-auzi, ce-ti place, ce simti si bucura-te. Ce am facut cu omul asta si ce fac in prezent in viata mea de zi cu zi este sa spun celuilalt ce simt, ce primesc in relatie cu el, ce impact are asupra mea, ce gandesc. Adesea imbratisez oameni, ii mangai, ii incurajez, ii sustin, ma port cu ei ca si cum ar fi ultima zi de relatie si daruiesc tot ce-am mai bun.
Ideea e ca atunci cand daruiesti, e clar, nu dai de la tine… dai de la o resursa infinita care atunci cand daruiesti se primeneste.
Cu vreun an inainte de a schimba registrul am apucat sa-i spun acestui om ca il iubesc, ca mi-a daruit cea mai mare bogatie de pe lumea asta: dragostea neconditionata si libertatea, ca iata sunt matur si liber si le daruiesc si altora ce am primit de la el.
Si de aceea ma gandesc sa-ti daruiesc si tie, din ce-am mai bun si nu-i al meu, putina dragoste si libertate, pentru ca meriti.
Si daca ai un prieten, o mama, un tata, o sora, un frate, un iubit, o iubita, un partener, un sef sau vezi pe cineva pe strada, oriunde, oricand, poarta-te in fiecare clipa ca si cum e ultima lui zi si poti sa-i dai iertarea si alinarea vesnica.
Si e clar ca poti pentru ca a vorbi este a respira. Tu cum te simti? Cu ce-ai ramas? Ce vrei sa faci diferit? De cand? Care e povestea ta?
35 de răspunsuri
Salut, Ioan. Ma gandesc ca o viata intreaga nu ajunge sa manifestam iubirea intre noi, si totusi traim plini de ura iar momentele de iubre sunt atat de putine.. (ma refer la iubire autentica, spirituala).
Oamenii traiesc pe Pamant cu un singru scop: sa se iubeasca. Pare o actiune atat de complicata, atat de incarcata de conditii si responsabilitati, insa e atat de simpla: a-i accepta pe cei de langa tine, fara nici o judecata, fara nici un gand mijlocitor. A te accepta pe tine, pur si simplu pentru faptul ca traiesti, care este deja un lucru extraordinar prin insasi existeta lui. A iubi inseamna a renunta la toate barierele si a lasa astfel natura umana sa se manifeste liber.
Am spune ca e periculos sa ne expunem atat de tare pentru ca am putea fi raniti. Da, asa este, insa singurul lucru din noi care va fi ranit, va fi micul ego, acel mutant schizofrenic care nu stie decat sa ia, care zice „NU”, care se simte inselat si agresat, caruia nu-i vor fi destule toate avutiile materiale si nemateriale din lume.
Acum traim ca niste nebuni, pentru ca mintea noastra pune la indoiala pana si cel mai mic gest de iubire. Oare cat vom mai continua sa ne torturam, sa cautam explicatii, sa dam sens lucrurilor, cand e atat de simplu?
In Pateric se spune ca la Avva Pimen sa dus un frate si a zis: „Ce sa fac, parinte, ca-mi vin tot felul de ganduri rele in minte”. Si Avva Pimen a raspuns: „Opreste vintul! (batea vintul). Intinde bratele si pieptul si opreste vintul!”. Si el a zis: „Nu pot sa opresc vintul!”. Si parintele a continuat: „Asa cum nu poti opri vintul, asa nu poti opri gandurile rele! Dar altceva poti sa faci, si anume, cu un gand bun sa inlaturi gandul cel rau!”.
Crestinismul vorbeste despre asta de mii de ani!
Sa ne traiesti, Ioan!!
Ai un gand bun, frumos, plin de bucurie, de Martisor, din partea mea !!
SI TUTUROR CELOR DE AICI!!!! :)) !!!
Cu drag, Cristiana
Povestea mea: am trecut prin disparitia unei fiinte foarte dragi mie si am invatat cate ceva. Traiesc ca si cum maine ar fi ultima zi. Problema e ca multi dintre cei din jurul meu nu o fac si atunci eu sunt cea care are de pierdut pe plan imediat. :)
Foarte frumos articolul tau. Mi-a reamintit ca ceea ce fac e bine.
hmmmm…..durerea!
eu, o sa incep cu sfarsitul…..adica o mica povestioara: eram adolescent la tara, locul de nastere, peisaj complet, campie langa un parau langa deal, casa in apropiere de de padure….mirific de liniste…in fine, a fost o punere in context.Bun, si apare o fatuca frumusica de 11-12 ani din Bucuresti, eu aveam 16….normal, iubire reciproca, nemarturisita(diferenta de varsta si de situatie sociala-provine din familie cu implicatii in ambasada romaniei in germania)…ok, s-a manifestat atunci, ca atare, doar „prieteneste”…n-am indraznit mai mult!
S-a mai tinut o legatura gen scrisori amicale….destul de rare insa de curand, dupa circa 12 ani, in care nu am vazut-o fizic-fiind plecata in germania, o gasesc, din pura intamplare, pe facebook….precizez ca nu am vre-un interes de socializare de genul, fiind si casatorit, numa ca datorita curiozitatii si la invitatia unui prieten am accesat facebook(nu mi-a spus niciodata ca are cont acolo!) in fine….am terminat cu motivatiile!
Eu, cel putin, m-am indragostit din nou…in conditiile in care, am o varsta, sunt casatorit, doi copii, ea fiind in germania(cu prieten care e posibil sa finalizeze intr-o casatorie)……samd!
Intradevar, durerea o poti petrece in mai multe feluri, insa consoloarea mea a venit cu necesitatea interioara de a impartasii iubire in jur, de a face ceva pentru cei din jur, as fi vrut sa ma inrolez intr-o societate nonprofit ca voluntar(a fost demotivat de faptul ca am copii de intretinut!)si lucrul asta m-a „reparat”, pentru ca daca nu erati voi, cei de pe empawer.ro, si vre-o 2-3 prieteni si oameni de incredere, ajungeam pana la urma la psihiatru si se incheia nasol, pt familia mea actuala!
In plus deasta, trebuie sa mentionez ca sentimentul acesta, pe care de altfel il aveam in launtrul meu, s-a mentinut, poate chiar s-a implantat mai bine, pentru ca astfel nu stiu a explica de ce tot mai mult constientizez ca nimic nu te implineste mai mult decat iubirea cu toate aspectele ei(de familie, de patrie, de semeni, de adevar, de onestitate….samd)!
Ioan cred ca autenticitatea nu este incompatibila cu ceea ce numim conveniente sociale. Acestea fac parte din fiinta noastra, filtrul „social” functioneaza la toate reactiile noastre caci traim printre oameni si asta ne defineste. Deci a masca, a tempera, a bloca anumite reactii ce „nu dau bine” din punct de vedere social este ceva normal. Caci imaginea noastra despre noi nu este niciodata la nivel de individ ci integrata in societate, intre prieteni, familie, colegi etc deci nu trebuie sa intram in conflict cu societatea.
De aceea este normal sa nu ne plimbam si sa actionam ca niste Iisus-i marinimosi pe strada caci istoria (ma rog, cea general acceptata) ne demonstreaza ca e periculos… a murit saracu’!
Si treaba cu iubirea… este chestiune de moment (istoric ce-i drept) caci acum 2000 ani totul era dreptate! „Fratilor, totu-i relativ!” – un alt mare evreu al lumii.
@Adrian Ai scris cuvinte foarte frumoase. Rezonez cu tine la afirmația ta legată de iubire. Ce poate să fie mai frumos decât să iubești?
Tu spui că e periculos să te expui atât de tare… Tu ești curajos, să te expui aici, acum.
Care e cel mai mare pericol pentru tine atunci când te expui?
Răspunsul meu la întrebarea ta finală: până când n-o să mai putem așa, până când o să ne împăcăm cu noi. Care e răspunsul tău? :)
@Cristi. Ești credincios! Credința ta te poate ajuta sau frâna. Tu ce alegi?
@Maria Ești generoasă atunci când iubești! Ești generoasă tot timpul! Că iubești la fiecare pas! Eu cred că faci bine.
Tu spui că alții din jurul tău nu fac ceea ce faci tu și că atunci ai de pierdut. Maria, cum pierzi tu pe plan imediat?
@Cristiana Mulțumesc mult pentru cuvintele tale frumoase om generos și bun! Păstrează-ți Primăvara-n sufletul tău bogat. Îți vine atât de bine!
Foarte frumos !!!
@Nicolae Mare curaj ai să povestești despre „durerea” ta aici într-un spațiu public. Asta încurajez și eu. Să vorbești deschis despre emoțiile tale. Are un efect foarte curativ.
Eu văd un om fidel familiei sale, care-ți iubește copilul și care are puterea de a-și trăi valorile (onestitate, fidelitate, dragoste de familie) în niște condiții deosebite. Ți-ai dat voie să te îndrăgostești, ți-ai dat voie să trăiești emoțiile în timp ce ți-ai păstrat valorile. Ciudat ar fi să ți le reprimi și nu ți-ar folosi la nimic să acumulezi frustrare…
Omule, ești un învingător!
@Mircea Când refuzi să spui te iubesc sau îmi e greu, sau lasă-mă domnule în pace, din cauză că îți e teamă de cum „ai putea fi văzut„ de societate, atunci viața ta e limitată, e săracă… Pentru mine asta nu e normal. Pentru mine asta e anormal.
Desigur, am și eu un cod de credințe morale pe care le respect. Respect și legea. Codul meu este un subset foarte mic din ceea ce înseamnă a fi reguli „acceptate” social.
Zici ca totul e relativ, în funcție de context. Eu sunt același indiferent de context și tu ești la fel…
@Ioan Nicut: Raspunsul meu este: „Aici si acum, in profunzimea prezentului”
@Marius Mulțumesc Mariuse. Pot să spun același lucru și pentru cine ești tu și mesajul tău pentru lume.
@Cristi: Mica ta pilda transcende Crestinismul pe care il cunoastem azi.
OSHO a spus: „Oricine incearca sa-ti impuna un sistem de credinte, este dusmanul tau!”
Eh…fiecare ne aducem aportul la locul sau, in felul sau…Succes !
@Marius Ești modest?
Pai pana la urma comparandu-ne cu vastitatea universului, cred ca absolut toi oamenii ar trebui sa fie modesti (dar nu ‘smeriti’, ‘umili’ – doar sa-ti recunosti locul…).
@Marius Apropos de modești versus smeriți sau umili… până la urmă cuvântul este o convenție. Importantă e relația noastră ce el. Pentru tine cum e?
Buna seara, Ioan! Multumesc pentru vorbele tale frumoase, acum am reusit sa ma strang in fata computerului.
Am citit cu multa atentie ce ati scris aici si vreau sa va spun doau lucruri.
1. Maria, sper din tot sufletul sa nu te superi pe mine daca iti voi adresa cuvintele care urmeaza… Chiar ti le spun cu drag, din tot sufletul, cu bucuria luminoasa a acestei zile de primavara!! (chiar… apropos de lumina.. ati vazut crepusculul uluitor din aceasta seara??!)
Da, si eu am spus asta, din proprie initiativa, cand mi-a murit un prieten in ziua cand a implinit 26 de ani, si mai ales cand a plecat dintre noi un tânăr frumos si iubitor, care avea 15 ani… Dupa un timp am spus asa… VOI TRAI CA SI CUM AS TRAI PRIMA ZI DIN VIATA MEA… adica incet, temeinic, simtind profund tot ceea ce imi doresc eu, NU CEI DIN JURUL MEU!!
SI AM CASTIGAT VIATA MEA INTREAGA….
Cand toata lumea spune vai! timpul s-a micsorat (!!)..vine timpul ‘ZERO’… eu am timpul lumii sa fac atat de multe lucruri incat da, stiu ca ‘timpul’ se schimba, dar nu asa, si demonstrez clar asta, cu toate cele pe care le fac, le traiesc, le vorbesc: incet, dilatand efectiv timpul vietii mele…
Si spun oamenilor sa nu traim ca si cum am fi cu fata la zid – ci cu spatele la zid… Si mai ales sa nu traim ca si cum am avea ultima zi, ci ca si cum am avea eternitatea in fata…………….
Normal ca fiecare dintre noi este liber sa considere lucrurile in felul sau, eu ti-am spus doar ce fac si eu..
2. Da, Ioan, as fi de acord ca intr-adevar cuvantul chiar este o conventie (as avea si oarece retineri pe alocuri) DAR oamenii traiesc mult cuvintele, si atunci cuvintele le creaza atitudini, simtiri, comportamente… Fara sa vrem administram cuvintele… parca nu as vrea sa spun ca manipulam cuvinte si prin asta… manipulam oamenii cu ele. Iar cei care manipuleaza raul din oamenii vor fi primii care vor striga ca cei care folosesc cuvinte frumoase sunt adevaratii manipulatori ai lumii… Si nu mai stii care cuvant bun mai este si folositor…Cu un cuvant (si cu multe cuvinte) se manipuleaza pasiunile oamenilor… Muntii insoriti sau gaurile sordide ale sufletelor noastre…
Eu prefer sa spun vorbe frumoase !!! Vorbe-petale-de-pom-inflorit !!! Vorbe-delfini !! Vorbe-cu-cer-de-vara privit printre gene dintre ierburile pline de tzarait de gaze…
(bune-rau-de-tot diacriticele … :) !!)
@Ioan: Sunt un om normal :) Credinta te poate ajuta, si frana deopotriva , adica iti poate limpezi vederea si te poate atentiona inainte sa cazi ;)
@Cristi N-ai spus ce alegi… Și răspunsul tău poate fi o alegere… :)
@Cristiana – Ce e intenția din spatele cuvântului? Eu cred că Omul e capabil să ducă orice cuvânt. E o premisă, care mă ajută să-l investesc pe cel din fața mea cu capacitatea de a face fața la orice. Și pot să-mi asum că greșesc sau fac bine.
Cam atât.
Sigur ca da, desi cred ca nu trebuie sa generalizam. Totusi, cuvantul nu cred ca a omorat vreun om, chiar daca poate prabusi… Mie cuvintele agresive imi provoaca dureri de burta, dar nu ma omoara. Si tocmai am scris cuiva azi, mai intai simt intentia omului, dupa care cuvintele scrise sau vorbite vin sa intareasca. Dar eu sunt foarte sensibila si asta nu este ceva rau, caci pentru ceea ce fac eu am nevoie de multa sensibilitate. De aceea nu ma feresc decat atunci cand ceva devine insuportabil pt mine. Dar nu am intalnit inca oameni care sa si asume cu adevarat o responsabilitate, desi striga tare acest lucru. Este de inteles, dar nu si acceptat ca exemplu pentru altii. Omul este responsabil doar daca intai gandeste la consecintele actiunilor sale si pe urma actioneaza. Altfel este impulsiv si, daca spune ca isi asuma ceva dinainte, ulterior poate isi savureaza efectele rautatilor sale… Sau interesele atinse…
Sigur ca un om poate fi senin si chiar fericit cu astfel de sentimente.. Sunt foarte multi oameni care traiesc senini in astfel de situatie…
Multi s-ar scutura cu placere de asa ceva… Si eu. Si tu, stiu bine asta.
Cred ca un om nu-si asuma greseala decat dupa ce o face; si atunci nu se opreste acolo, ci incearca sa estompeze efectele si sa indrepte ceva, sa invete din greselile sale… nu?!
Cred ca unele cuvinte ne duc pe o plaja foarte nisipoasa sau pe un drum foarte alunecos… Acum, depinde de fiecare in parte…
In fine, subiectul ramane foarte deschis pentru mine…
Azi soacra mea a implinit 85 ani , arata ca la 70, si are obiective de indeplinit; locuieste la parterul casei cu mine si acum am urcat sus , la mine ; mi-a marturisit ca” de cand faci tu scoala aia eu am alta pofta de viata si vreau sa traiesc pana la 90 de ani!”, are obiective zilnice si foarte important , mi-a spus in seara asta, „vreau sa traiesc sa va observ pe voi si pe fratii mei care mai traiesc”.Ma bucur impreuna cu ea de tot ce e in gradina si ne facem planuri impreuna , o gasesc cateodata sapand …si are ceva boli dar are pentru ce trai :IUBIREA , DARUIREA , IERTAREA…
@Mihaela, în experiența mea de coach și om am văzut că oamenii care știu ce vor și sunt pasionați de ceea ce fac au viața mai senină, mai bogată. Spui de mama soacră că are de ce trăi.
Tu pentru ce trăiești?
AH, CE ZI FRUMOASA!
@Adrian Ce-ți place la ziua frumoasă Adriane?
Pt Ioan: Mi-ai spus sa aleg, tu ai spus ori, (adica sau), eu am spus si, eu vad convergenta, unitatea, nu divergenta :) Primeste te rog vorbele mele cu blandete.
@Ioan: nimic anume, pur si simplu am ales ca azi sa ma simt bine, si sunt al dracu’ de incapatanat :)
@Cristian tu esti Blând, om bun.
Ioan, de unde vine atata seninatate? Mintii mele indoielnice i se pare ciudat.
A, si.. nu a pomenit nimeni de araboaica din imagine? Ei cum sa nu te bucuri de viata cu asemenea minunatii care zburda libere pe planeta asta? :p
@Adrian – Seninătatea îți vine când ești în prezent. Când minții tale îndoielnice i se pare ciudat, te îndepărtezi de prezent. Ce i se pare ciudat minții tale?
ps. Am ales chipul femeii persane, pentru că exprimă seninătatea.
Vezi ce vrei sa vezi… eu nu vad seninatate ci mister, senzualitate si o oarecare indoiala ca cine stie ce fioroasa s-o ascunde sub broboada si ochelarii aia de soare!? :)