Respect pentru pamant si suflet
Cand eram mica, tata imi povestea, cu o veneratie neascunsa, despre povata – incredibil de simpla si profunda – pe care tatal lui, om simplu de la tara, i-a dat-o cand a intrat la Facultatea de Agronomie: „Ai sa lucrezi cu pamantul si cu oamenii. Sa respecti si pe unul si pe celalalt!”
Am crescut cu acest indemn curgandu-mi prin vine, respectand pamantul, pe cei care il lucreaza, asemenea tatalui meu si respectand sufletul uman. Mai mult, curioasa sa aflu tainele sufletului, am ales profesia de psiholog. Aceasta avea sa ma duca spre intalnirea cu multe suflete umane pe care, cu respectul deprins de mica fata de tot ce e frumos in ele, aveam sa le insotesc pe parcursul si vindecarii lor emotionale si mentale sau, pur si simplu, al dezvoltarii lor personale.
Durerea naste durere
Si viata avea sa imi arate si o alta fateta a lucrurilor, inasprind oarecum – dar si largind in acelasi timp – viziunea aceasta nobila asupra vietii. Aveam sa aflu ca sufletele umane nu au numai lucruri frumoase in ele. Suferinta si/sau ignoranta le face sa nu respecte sufletele celor din jur, iar uneori chiar sa le atace cu o ferocitate care anuleaza tot omenescul.
In sprijinul a ceea ce invatasem de la tatal meu, o profesoara de psihoterapie draga mie avea sa ne spuna, la cursurile postuniversitare: „Daca mai marii lumii si-ar trata ranile emotionale, nu ar mai exista razboaie.”
Asa am aflat – din pataniile vietii mele personale si din lectiile vietii profesionale – ca locurile de durere din inima omeneasca devin generatoare de suferinta pentru sine si cei din jur. Sufletul uman are nevoie de iubire, de caldura afectiva manifestata, de incurajare, de sustinere, de incurajare, de incredere, ca si de educatia smereniei in fata dificultatilor oferite de viata pentru a-si atinge potentialul, pentru a se orienta constructiv, creativ.
In caz contrar, omul se va orienta pur si simplu, distructiv. Omul ranit raneste la randu-i, cel batut bate, cel criticat devine cel mai aspru judecator pentru sine si ceilalti. Cei parasiti parasesc, cei abuzati abuzeaza. Cei neiubiti urasc, cei neglijati neglijeaza – daca nu pe altii, macar pe ei insisi.
Adesea, cand au conflicte in relatiile lor, oamenii ajung sa isi reduca identitatea, din lipsa de timp sau de stiinta, doar la ranile lor si sa priveasca interactiunile lor cu cei din jur doar prin filtre care spun: „Si acesta imi vrea raul”, „Inca unul care nu ma vede, nu ma apreciaza”, „si acesta cauta sa-mi ia locul ce mi se cuvine” etc.
Campuri de batalie intre rani
Relatiile dintre oameni devin astfel campuri de batalie intre rani. Multe relatii se pot rupe doar pentru ca oamenii nu invata nicaieri sa isi vindece ranile emotionale. Unele rani nici nu sunt ale noastre, ci le preluam mai mult sau mai putin constient, de la parinti, bunici sau alti adulti semnificativi pentru noi.
Asa ca trecem prin viata purtandu-le durerile ca si cum ar fi ale noastre sau, mai grav, ca si cum ele ar fi parte din identitatea noastra. Suntem traiti de scheme mentale sau emotionale pe care nu le-am generat noi insine in deplina libertate si constientizare, ci doar le-am absorbit fie inconstient de la cei din jurul nostru, fie ca urmare a unor situatii dureroase cu care ne-am confruntat.
Gasesc un „Tratat de pace”
Formarea ca practician al metodei „Calatoria” conceputa de Brandon Bays avea sa imi ofere un set de solutii geniale – pe care le-am cautat, parca, intreaga viata – la ceea ce percepeam a fi un trist si mult prea indelung „razboi al ranilor”.
Procedeul presupune o introspectie ghidata in care accesam emotiile dureroase reprimate si, ca urmare, ne-exprimate vreodata, si le vindecam, printr-un demers de eliberare a acestor suferinte din sufletul nostru si oferirea de alternative sanatoase de a raspunde in situatii dificile. Metoda favorizeaza foarte mult si empatia, permitandu-ne sa realizam ce rana, complex, neimplinire, durere sau pur si simplu necunoastere din sufletul sau cugetul celuilalt l-a facut sa se comporte neadecvat cu noi.
Traiesc un mare „EVRIKA”. Am gasit o cale de a indeparta cu blandete asperitatile lasate in sufletul uman de diferite circumstante ale vietii, precum si o metoda care a amplificat enorm eficienta psihoterapiei pe care o practic.
„Calatoria” este fara indoiala o mare sansa pentru salvarea relatiilor noastre. Pentru ca pur si simplu de obicei ne despart de ceilalti ranile noastre sau locurile de neiertare – a noastra sau a celorlalti. „Calatoria” patrunde exact in aceste locuri, aducand eliberare emotionala, alinare sufleteasca si iertare. In acelasi timp, ofera noi abilitati de viata prin care devenim mai deschisi sufleteste, mai sinceri, mai increzatori, mai empatici, mai eficienti, mai liberi.
Si, odata eliberati de poverile emotionale trecute. ne e usor sa ne regasim, sa ne orientam constructiv. Si incepem, firesc, sa ne intrebam ce avem de oferit lumii. In plus, construim relatii bazate pe respect pentru suflet, pentru umanul din noi si din ceilalti. Iar aceasta ne duce apoi si la respect pentru planeta pe care traim.
De aceea, instrumentele terapeutice incluse sub titulatura „Calatoria” sunt folosite azi pe intreg cuprinsul globului ca mesaj de pace, de cooperare si buna intelegere. Iar pentru mine, „Calatoria” inseamna o cale de a trai, clipa de clipa, povata mostenita de tatal meu in: „Respect pentru suflet si Pamant.” Ceea ce va doresc tuturor.
Brandon Bays din nou in Romania: 10-12 octombrie 2014
Brandon Bays, autoarea metodei „Calatoria”, va sustine Seminarul „Journey Intensive”, intre 10-12 octombrie 2014, in Bucuresti. Vino alaturi de noi pentru afla secretele acestei metode care o fac celebra in intreaga lume!
Detalii si inscrieri pe www.thejourney-romania.com.
Articol scris de Patricia Cihodaru, Psihoterapeut, Journey Accredited Practitioner
Echipa Empower va recomanda cu maxima caldura acest seminar de exceptie!
