Nu e deloc usor sa vorbim despre sentimentele si emotiile noastre. In primul rand pentru ca am fost invatati ca lumea e o jungla, plina de fiinte care abia astepta sa ne aratam vulnerabili pentru a ne face rau. Descurajanta imagine, nu? Nu e chiar locul in care sa spui, oftand, ca te simti nesigur, neajutorat si nefericit… Nu chiar locul in care sa te dezvalui, tie si apoi celorlalti.
In al doilea rand, pentru ca ne lipseste exercitiul. Nu ne-a invatat nimeni sa vorbim despre ceea ce simtim, ba chiar unii dintre noi au primit o educatie care condamna expunerea propriilor sentimente. Gandeste-te numai. Cand erai mic, ce-ai auzit mai des? “Nu mai…” sau “Spune-mi…”?
Se poate!
Da, se poate sa re-inveti sa vorbesti despre sentimente si se poate sa re-inveti sa intri in contact cu ele. Ca nu ai facut asta pana acum nu inseamna decat ca nu ai facut-o pana acum.
Principalul avantaj al re-invatarii sentimentelor este eliminarea confuziei: cand n-ai sti prea bine cum sa-i spui chestiei pe care o simti. Claritatea astfel obtinuta la nivel emotional va duce la si mai multa claritate in restul aspectelor vietii tale.
Cand iti spuneam mai sus de ce nu ne e usor sa vorbim despre sentimentele noastre ma gandeam la experienta mea personala. Cand eram mica am invatat ca nu e voie sa-ti exprimi supararea, uimirea, furia sau o cerinta mai speciala pentru ca… nu e voie. Sau nu e frumos. Sau parintilor nu le place deloc. Mai presus decat exprimarea propriilor sentimente, un copil simte nevoia de a-si multumi parintii. Parintii sunt intregul univers al unui copil de 4-5 ani.
Astfel se ajunge la confuzie emotionala, la starile nedefinite in care ti-e clar ca nu e bine dar nu stii exact in ce fel. Pe masura ce lumea noastra creste si devine mai complexa odata cu noi, confuzia are efecte mai vaste.
Si-aici intevine optiunea. Re-invat si obtin claritate sau spun “asta este, asa e lumea”.
Un exercitiu simplu de constientizare a emotiilor
De cinci ori pe zi, opreste-te cateva secunde si intreaba-te ce ai simtit in ultimele ore. Toate lucrurile care ti se intampla pe parcursul unei zile te fac sa te simti intr-un anumit fel.
Si sunt atatea feluri de a ne simti! O sa-ti insirui chiar acum cateva (ma simt amuzata de faptul ca stiu ca voi relativiza conceptul de “cateva”), preluate din lucrarea lui Marshall Rosenberg, “Comunicarea nonviolenta – un limbaj al vietii”.
Uite numai cateva feluri pozitive de a te simti: afectuos, amuzat, calm, curios, energic, implicat, intrigat, incordat, linistit, mirat, nerabdator, plin de speranta, revigorat, senin, surprins, uimit, vesel, vioi, voios.
Si iata si cate alte sentimente ai putea exprima in loc sa spui ca nu te simti bine deloc: agitat, apatic, confuz, demoralizat, detasat, dezgustat, epuizat, fara chef, furios, indiferent, iritat, ingrijorat, jenat, neprietenos, panicat, pasiv, stanjenit.
Foloseste-le pe astea pentru a descrie ceea ce simti, pentru inceput. Apoi, pe masura ce iti va fi din ce in ce mai usor sa-ti accesezi sentimentele si sa le numesti, vei descoperi chiar tu altele, si mai bune pentru tine.
Ce poti face tu
Poti observa. Fii atent la tine. Urmareste-ti reactiile la lucrurile care se intampla si la oamenii pe care ii intalnesti.
Poti simti. Defineste clar sentimentul pe care il ai si emotia pe care o simti. Spune-ti tie cum te simti de fapt. In timp vei reda foarte fidel varietatea sentimentelor.
Poti comunica. Vorbeste si celor din jur despre asta. Eu mi-am construit chiar un fel de model pe care il folosesc cand stau de vorba cu cei apropiati: le spun ce mi s-a intamplat si imediat cum m-am simtit ca urmare a acelei intamplari. Nu le spun ce cred eu despre intamplare si nu le spun cum mi se pare ca au fost ceilalti. Le spun ce emotii am resimtit eu. Daca ti se pare folositor, ai putea aplica si tu acest model de comunicare.
In urmatoarele doua saptamani o sa povestim despre un model sanatos de comunicare.
8 răspunsuri
Imi place modelul tau in ceea ce priveste comunicarea, Dani. Imi place pentru ca aplicandu-l incerci sa ramai obiectiva cu privire la intamplarea respectiva, nu impui o anumita parere despre ea. Am sa il incerc si eu :)
Ioana Dumitrascu
:) Pai ia sa-l :) Despre obiectivitate, nu stiu daca o cheama chiar asa sau daca e dezirabila cand vorbesti despre tine. Dar da, nu impui nimic atunci cand spui ce simti.
In urmatoarele doua articole o sa dezvolt acest model de comunicare, sa ai grija sa nu le ratezi :P
Ha!!! Chestia cu ratatul articolelor tale sa nu o visezi nici in visele cele mai roz! :)):))
Curizitate: tema urmatoarelor articole are ceva legatura cu AT ?
Ioana Dumitrascu
Daniela ,spui ca ai invatat in copilarie ca nu-i frumos sau nu e voie sa-ti exprimi sentimentele! Cum poti exprima atunci universul asta de sentimente pe care il percep eu in articolele tale dar mai ales pe blogul personal(pentru cei care nu stiu unde sa caute-clic autori-clic-Daniela David-clic-blog personal–- nu vreau sa jignesc inteligenta nimanui,poate sunt cititori care intra pentru prima oara pe site si pur si simplu habar n-au de blogul lui Dani).Citind ceea ce scrii tu ,iti pot spune in mod sigur ca nimic din ceea ce ai invatat cand erai mica nu s-a intiparit atat de puternic in subconstientul tau incat sa ai o cat de infima incapacitate in a-ti exprima sentimentele ! Asa ca ai toata calificarea din lume pentru ai invata si pe altii!!! Apropo,felicitari profesorilor tai de Analiza Tranzactionala––cred ca au fost dintre cei mai buni!!! Si felicitari pentru articol!!!
Ioana, nu prea visez roz. Si daca se intampla, mi se pare ca e prea roz si-i pun sosetute albe :P
Nu, nu o sa fie AT, o sa fie o alta prescurtare fabuloasa.
Elena, se poate. Majoritatea dintre noi invatam asta de la parinti pentru ca, la momentul respectiv, e cel mai bun lucru pe care il stiu ei: ca un copil nu are acces la atat de multe sentimente. Iar daca se comporta ca si cum ar avea, atunci e putin ciudat :) Copilul, adica. Uite, in cazul meu si al surorii mele, furia si tristetea erau considerate putin nelalocul lor. Eu ma refeream la anumite sentimente, nu la interzicerea exprimarii tuturor sentimentelor.
Intr-adevar, parintii mei ti-ar confirma ca nu prea s-au lipit de mine unele dintre lucrurile pe care mi le-au povestit ei :) Si-apoi, oamenii se reinventeaza perpetuu. Invata, descopera, decid sa fie intr-un fel mai potrivit cu ce au ei inauntru.
Multumesc frumos pentru aprecieri :) Ma bucura mult-mult-mult ca vezi atatea lucruri frumoase in mine :)
sa se faca lumina…
Se face, Lavinia :) Toata chestia e sa apesi pe intrerupator. Tine de dorit ceva.
tot ceea ce ti se intampla a fost inregistrat, in mod constient sau nu, in „agenda” experientei tale de viata SI MAI DEVREME SAU MAI TARZIU iti vor fi de folos