Cand a fost ultima data cand ati daruit ceva, dezinteresat?
Nu trebuie sa fie ceva mare: de multe ori e suficienta atentia voastra, o vorba buna, o incurajare. Aceste gesturi le puteti face zilnic. E bine sa contabilizati, sa urmati exemplul lui Deepak Chopra: five acts of random kindness each day (cinci gesturi de bunatate aleatoare, in fiecare zi), obisnuinta care mi-a transformat viata intr-un fel in care nu-l credeam posibil.
Foarte rar am vazut, in familiile „moderne” pe cate le cunosc, un proces de educatie axat pe stimularea actului daruirii. Doar religia se ocupa cu acest element al moralitatii umane. Tocmai aici cred ca e radacina problemei. Vedem in actul daruirii un exemplu de pietate morala si religioasa in loc sa-i apreciem valoarea umana.
A darui este in primul rand o masura a umanismului tau
Si a felului in care iti exerciti aceasta calitate. Este o tendinta ce e parte din noi, din pacate ingropata in adancimile sufletului. In momentul in care o redescoperim, ne dam seama de puterea gestului, pentru ca placerea actului dezinteresat al daruirii este egalata doar de cateva alte trairi omenesti.
Ce am descoperit de-a lungul anilor este ca actul daruirii se revarsa in egala masura asupra persoanei care primeste cat si asupra celei care ofera. Dincolo de placerea autentica a actului in sine, se deschid usor, fara zgomot, portile generozitatii universului, care isi revarsa la randul lui darurile asupra celui care daruieste.
Nu ne dam seama de asta decat in momentul in care daruim consecvent, zi de zi, din obisnuinta. Nu marimea darului ci actiunea sa reprezinta puterea nemarginita care indeamna realitatea sa-si arunce ochii asupra noastra si sa ne copleseasca, la randul ei, cu favoruri.
Fenomenul este cat se poate de prezent fiind descris de religiile lumii. Iarasi religie, cand e vorba de ceva mai degraba legat de om.
La inceput n-am sesizat nici o schimbare
Putea sa fie o coincidenta ca dintr-o data nu mai aveam probleme cu locurile de parcare intr-o Timisoara hiperaglomerata. Sau ca ajung sa cunosc oamenii care ma pot ajuta in rezolvarea problemelor, atunci cand am nevoie de ei. Sau ca incep sa gasesc „in oferta” lucruri pe care le caut de mult timp.
De mai bine de zece ani ma ghidez dupa un principiu pe care l-am descoperit din proprie experienta, empiric: in viata nu exista coincidente. La un moment dat s-a creat acea „masa critica”, un numar de evenimente care mi-a adus aminte de acest principiu.
Atunci am avut o revelatie, momentul „AHA!” cum spun americanii: se parea ca Universul ma favorizeaza, are grija de mine. Puteti sa ma credeti paranoic. Dar universul din jurul nostru e in primul rand perceptie, iar perceptia mea imi spunea acest lucru.
Mi-am dat seama ca nu e vorba de perceptie ci de realitate in momentul in care sotia a devenit geloasa pe mine. Nu pentru ca as fi cochetat cu alte femei, ci pentru ca nu mai aveam probleme cu parcarea in oras. Ea continua sa intarzie la intalniri sau sa fie nevoita sa plece cu mult timp inainte, numai datorita problemelor cu parcarea. Chiar si statistic vorbind, e imposibil sa gasesc locuri de parcare in apropierea destinatiei, intr-un oras aglomerat, in 90% din cazuri.
Nu e vorba numai de locuri de parcare, e vorba si de bani, dar despre asta voi vorbi mai incolo.
M-a intrigat aceasta situatie care pentru mine devenise evidenta: de ce, dintr-o data, am inceput sa fiu „norocos”?! Am incercat sa rememorez perioada in timp in care a inceput seria de evenimente bizare si mi-am dat seama ca era legata de practicarea constienta, zilnica, a actului daruirii. Lucrurile incepeau sa capete sens.
Universul are o alcatuire interesanta: nu suporta golurile. In momentul in care apare un gol, instantaneu gaseste o solutie pentru a-l umple. Ca sa ma intelegeti, va dau cateva exemple:
- exista in biologie un principiu: intr-un organism viu, un spatiu gol care a aparut (printr-un accident, boala, interventie umana etc.) este umplut mai devreme sau mai tarziu cu „ceva”, fie ca e vorba de puroi sau tesut de reparatie (in cadrul procesului de vindecare);
- intr-un ecosistem, indata ce o specie dispare, resursele pe care aceasta le foloseste sunt preluate de alta specie;
- nu exista nise ecologice neocupate: cu alte cuvinte, orice coltisor care poate sustine viata va fi colonizat;
- chiar si astrofizicienii au cazut de acord, dupa studii indelungate, ca nu exista ceea ce se numeste „vid absolut”. Fiecare particica a universului este umpluta cu materie. Pentru materia pe care nu o putem vedea ei au gasit un nume potrivit: materie neagra, cea care populeaza spatiul dintre galaxii.
Ce legatura are cu actul daruirii?
Vedeti voi, actul de a oferi, fara sa ceri nimic in schimb, produce in univers un gol. Automat, universul va lucra pentru umplerea acelui gol, conform principiului pe care l-am enuntat mai inainte. Cum „golul” este produs de (sau daca preferati, exista in) persoana care daruieste, ea este cea care va beneficia de „procesul de umplere al golului”.
Aici intervine o situatie interesanta. Universul stie cumva care sunt problemele si nevoile noastre, pentru ca le percepe ca si zone de energie redusa (goluri partial umplute) si va incerca sa le umple. Daca ai nevoie de locuri de parcare, iti va oferi. Daca esti in cautare de relatii umane, vei gasi prieteni. Daca ai nevoie de bani, vei primi oportunitati. Poate nu bani cash (desi acest lucru nu e exclus), dar moduri in care vei putea obtine bani.
Bun, dar ce trebuie sa facem pentru a beneficia de gratia Universului? Pai e simplu,daruiti!
Iata cateva recomandari:
- Este esential sa intelegeti: „sistemul” nu functioneaza daca nu daruiti dezinteresat.
- Nu trebuie sa daruiti ceva valoros pentru voi, ci pentru persoana care primeste! Acesta e un principiu interesant, pentru ca actul daruirii nu este legat de durerea despartirii de ceva valoros, ci de placerea de a oferi.
- Cele mai bune daruri sunt cele intangibile: o vorba buna, un gest, atentia voastra. Unele dintre cele mai puternice daruri sunt gandurile bune. Se spune in Banat: „Ochiul gazdei ingrasa marva” (marva= animal din gospodarie: vaci, cai). In traducere, gandul bun din partea stapanului aduce bunastare animalului. Acest lucru functioneaza intreit la oameni, pentru ca e vorba de aceeasi specie. Exista canale naturale de comuncare intre oameni, la nivel mental.
- Daruiti continuu. Am observat ca cel mai usor este sa daruiesti cand esti in masina, in timpul unui trafic aglomerat. Poti sa incepi prin a nu-l claxona pe cel din fata ta cand nu pleaca de pe loc in momentul in care doresti tu si sa continui prin alte actiuni asemanatoare. Obisnuiesc sa opresc o intreaga coloana pentru a permite intrarea unei masini care vrea sa patrunda pe un bulevard aglomerat. N-am fost claxonat niciodata!
- Daca vrei lucruri noi in viata ta, fa ordine. Chinezii care practica Feng Shui spun ca aglomerarea de lucruri pe care nu le folosesti iti incarca viata cu energie negativa. Triaza hainele, vesela, obiectele casnice. Daca nu le-ai folosit de un an de zile, pune-le de o parte. Dupa ce curatenia e gata, tot ce este in stare buna da-l la persoanele care au nevoie. Eu obisnuiesc sa merg la niste prieteni, la tara, unde duc regulat asemenea obiecte. Ei cunosc persoanele nevoiase si impart aceste bunuri la cine are mai mare nevoie.
In articolul viitor va voi povesti cum vi se transforma viata, aducandu-va o multime de prieteni si bunastare materiala prin practicarea constienta a actului de a darui.
13 răspunsuri
Luca, mi-a mers direct la inima articolul tau.Stii,chiar aveam nevoie de el,mi-ai daruit ceva cu adevarat de valoare.Asa ca ,eu zic sa te pregatesti de ceva foarte bun pentru tine pentru ca am trimis in directia ta ganduri de recunostinta din tot sufletul.Da-mi o veste pe mail daca ai avut parte de ceva deosebit. Nimic nu-i intamplator in lumea asta,atragi ceea ce ai in interiorul tau .Sincronicitatile din viata noastra apar ,asa cum ai scris in articol,atunci cand se ajunge la asa numita „masa critica”.
Da, foarte frumos si adevarat – si eu constat aceeasi ‘lipsa de coincidente’ de vreo 8 ani. La un moment dat vezi clar legatura intre ceea ce esti in interior si faci in exterior – si ceea ce primesti. Intr-adevar, cand daruiesti orice dezinteresat, primesti cel mai mult…
Da, Luca, este perfect adevarat ceea ce spui tu in articol.Atunci cand daruiesti ceva cuiva, material sau de alta natura, acel lucru se va intoarce la tine, nu neaparat de la aceeasi persoana sau din acelasi loc, ci din cu totul alta parte.
Sau altfel spus, ori de cate ori am daruit ceva dezinteresat am primit la randul meu, de-a lungul timpului, inzecit.
Dana
Interesant, pseudo-coincidentele sa aiba explicatii asa de simple. Deci e vorba de a da si de a primi – un schimb/trafic continuu in care pastrezi doar ceea ce iti trebuie, ceea ce are valoare pentru tine. Parca i-as spune metabolism… Trebuie sa ai grija si ce digeri, sa nu aiba chestii false, E-uri…
Nu este vorba despre un metabolism, ci despre un ‘mecanism’ care presupune de fapt un lucru ne-oficializat pana in prezent: existenta unui sistem corporal,si nu a unui singur corp (cel solid, pe care ni-l percepem cu simturile sale proprii), un sistem format din mai multe trepte corporale, de vibratii diferite, din ce in ce mai inalte. Deschiderea omului catre exterior – prin actul de daruire, apoi deschidere prin daruire altruista (ceea ce presupune universalizarea relatiei om-exterior, nu numai dualitatea dau:imi dai, care este prima treapta de deschidere) presupune o folosire din ce in ce mai complexa a acestor corpuri, specializarea lor progresiva. Treptat senzorii acestor alte corpuri (eteric, astral, mental, cauzal si spiritual cu mai multe trepte de vibratie) se deschid, se specializeaza la nivele din ce in ce mai subtile, se formeaza legaturi asemanatoate sinapselor cerebrale – dar intre corpuri si intre fiecare in parte si corpul solid prin care ne manifestam direct.
Exista o experienta anterioara a omului in acest sens, pe care se bazeaza deschiderea rapida catre adaptarea din ce in ce mai profunda la primirea exteriorului.
Senzorii cauta – creierul decodifica – tocmai decodificarile acestea le numim : intuitie, apoi clar-intuitie (intuitie avansata, clara), clarviziune (vedere astral-mentala), clarauz (decodificarea vibratiilor coerente exterioare) – clar-simturi pe scurt.
Asa ca tot ceea ce a expus Luca aici poate fi un fel de mecanism – dar nu este metabolism, desi se bazeaza pe metabolismul interior al fiecarui corp in parte.
Sigur ca trebuie sa avem grija la ce oferim acestui metabolism foarte complex, dar si foarte elastic. In sensul ca o greseala poate sa nu distruga (dar persistenta – da) si o revenire constienta poate sa dezvolte. Vibratiile de frecventa inalta intretin aceasta configuratie, cele frecventa joasa o pot distruge.
De fapt – explicatiile pe care le-am dat aici sint foarte sintetice, detalierile fac obiectul unei literaturi vaste. Si in continua dezvoltare.
Este unul din cele mai bune articole pe care le-am citit vreodata. Si nu cred ca e o coincidenta ca l-am citit tocmai acum, intr-un moment in care aveam atata nevoie sa citesc tot ce ai scris, Luca.
Mie mi se pare ca actul de a darui ne aduce cea mai mare satisfactie interioara, si nu ma refer la acea recompensa tarzie care vine intr-adevar inzecit, cum bine a observat Dana. Ma refer la bucuria atat de pura pe care o creeaza in noi. Mi se incalzeste sufletul la propriu cand daruiesc ceva dezinteresat, cand vad reactia acelui om, bucuria lui de a primi ceva ce are nevoie.
Mi se intampla deseori sa ajut „prieteni” care se folosesc de bunavointa mea pentru ca sunt interesati, si am un gust amar cand ma gandesc ca acest gen de persoane nu au idee macar despre ce inseamna sa daruiesti dezinteresat, ce fericire vine din asta. Ei doar primesc si se gandesc cum sa ia si sa primeasca mai mult, ei neoferind nimic, interesul lor personal fiind unica satisfactie. Ce trist!
Dar ce conteaza, daca pot sa-i ajut, atunci o fac. Nu pierd nimic.
@ Elena, Marius, Vero
multumesc pentru laude! ma bucur si sper ca ati simtit acelasi lucru pe care l-am simtit eu cind am scris articolul: faptul ca a darui fara a astepta nimic este una din caile prin care un om se poate implini.
@ Cristiana
dincolo de teorii si posibile explicatii ramine actul in sine. daruirea este un act de conexiune mai mult decit o miscare unilaterala.
@ Maverik
problema coincidentelor este una foarte spinoasa. orice cinic va spune ca noi credem ceea ce vrem sa credem si „potrivim” detaliile pentru a ajunge la o concluzie.
nu poti sa-ti formezi o parere despre acest fenomen decit in momentul in care ai in spate o experienta de zeci de ani. atunci poti vedea mai clar.
ceea ce vad eu este ca exista persoane nodale in viata mea (care se interconecteaza cu alti cunoscuti si creeaza un fel de retea) si exista succesiuni rapide de evenimente , care nu depind de mine (evenimente pozitive si negative) care mi-au schimbat radical viata.
spune-i coincidenta daca vrei.
Daca am deranjat, imi cer scuze – era un comentariu la altul, scris aici. Sunt adepta simtirii mai presus de orice, chiar pregatesc un articol pe blogul meu acum, referitor la multe imprastieri mentale – in locul simtirilor directe, si lansarilor din toata inima catre un gest frumos, o traire minunata direct cu sufletul nostru, dincolo de artificiile mintii..
Dar avem nevoie si de explicatii. Se pare ca avem…
Altfel, care mai este rolul nostru aici??
..Sau poate nu am voie decat sa citez din carti??… Nu pot sa fac asta. Acesta este rolul altora. Chiar am scris un articol despre ‘autentic’ si ‘purtator’. Apreciez clar ambele feluri.
Spune daca deranjez, ar fi culmea sa.. simtim jena – eu sau tu!!! Oricum foarte rar citez din carti… Nu prea sunt un om cuminte – in sensul de a inghiti oficialitatile!!! :)
De fapt am vrut de la inceput sa scriu ceva, dar nu am vrut sa postez, caci as avea senzatia ca trec de limitele modestiei… Nu stiu daca fac bine ceea ce fac acum, dar m-am hotarat sa scriu, totusi (cred ca am mai scris pe undeva, pe aici): Luca, cu toata modestia, iti scriu ca ceea ce fac eu porneste din ceea ce mi-a spus cineva cu sufletul rupt de dezamagire: ca nu va avea bani in veci sa cumpere toate cartile pe care le scriu eu. Asa incat de 8 ani scriu in continuare mii dupa mii de pagini sa le pun pe un site de pe care lumea sa citeasca fara sa plateasca ceva inafara abonamentului de net. As putea sa castig fantastic din fiecare lucru pe care stiu sa il fac (contabilitate, grafica, scrieri psiho-filo-etc), dar mi-am dedicat viata acestui tel. Nu conteaza nimic altceva pentru mine. Sunt de acord ca altii trebuie sa castige , sa lupte sa castige, multi oameni de acest fel ma sprijina financiar, si le multumesc din tot sufletul meu – dar misiunea mea este exact asa, intr-un fel – harica… chiar daca nu sunt religioasa catusi de putin… SA DARUIESC… FARA SA PRIMESC NIMIC IN SCHIMB…si este inimaginabil totusi cat primesc in schimb… mi-e si rusine, zau !!!..
Iertare… inca o data.. :)
Cu drag, si mai ales cu apreciere, Cristiana
Draga Luca,
De data asta… no (more) comment!
Pot doar sa multumesc! E asa de plin, de rotund si de frumos darul tau – articolul fiind doar o reflexie a pasilor facut de tine, dupa cum imi dau seama, si conteaza enoooorm drumul parcurs – ca nu pot decat sa spun:
MULTUMESC!
Am primit asa un sac maaaare de Bine, citind ce ai povestit, ca deja imi iau portie uriasa de cadou de Craciun, pe multi ani! Si bineintles ca dau si altora, si ajunge, ba se si inmulteste!
Si tie, si tuturor celor care se ating de Empower, va urez cat mai multe revarsari de blandete si bucurie, in toate zilele ce vor urma!
O vreme, voi fi cam departe pentru a mai citi, dar abia astept continuarea!
Drum bun si luminat, oriunde veti fi, orincotro veti pasi!
Si pentru cine are o clipa de daruit siesi, poate veti respira cateva minute pentru voi, in liniste, in Inima voastra, la Solstitiu, pentru a va umple de Infinit… Veti fi cu totii adunati in inima mea, spre a va imbraca in stralucire, in Poarta Soarelui: Intipunktu :)
@ Cristiana
n-ai cum sa deranjezi :)
@ Mikka
multumesc la fel :D
asta e parca ” The greatest money secret of all time” de Joe Vitale , acolo am citit despre acest exemplu al daruirii
Frumos si bun subiect. Dupa ce l-am citit mi-am adus aminte cum intr-o zi a sunat la usa niste nevoiasi care pe langa mancare eu le-am dat si niste haine, incaltaminte si au fost asa de bucurosi ca au venit si a doua zi la usa si mi-au mai cerut o patura. Le-am dat o patura aproape noua, nu o folosisem mai deloc. M-am gandit in momentul acela ca au mare nevoie din moment ce s-au intors la mine si ca se vor bucura enorm mai ales ca patura e noua si nu folosita. Poate asta a creat un gol cum spui tu. Peste cateva luni mi s-a intamplat si mie ceva frumos. Venise vara si toti din jurul meu vorbeau de plecari in vacante la mare in Bulgaria, la munte sau pe litoralul nostru. Noi nu ne puteam permite vacanta in anul acesta. Intr-o seara uitandu-ma pe net am dat peste un site in care se anunta un concurs. M-am inscris find ultima zi de participare. A doua zi am primit un mail ca am castigat concursul. Am fost foarte bucuroasa si nu-mi venea sa cred si ma intrebam cum de am castigat eu asa un premiu ca niciodata nu am castigat nimic. Era o vacanta de 6 nopti in Turcia. A fost superb. Oare sa fie legatura intre a darui si a castiga?
In primul rand ma bucur sa aflu ca locuiesc in aceeeasi
regiune cu tine.
Doresc sa-ti povestesc ceva:In 1993 am cunoscut niste surori de caritate care m-au „adoptat”pe mine si fiica
mea.Eram primite la ele acasa mereu cu bratele deschise.
Pt. mine era ceva deosebit:eu nu am avut o familie.
Doream sa le rasplatesc bunatatea si lucram cu o placere deosebita mici mileuri de macrame pe care le daruiam.
Imi amintesc ca in perioada respectiva daca se intampla sa raman fara bani pana la salariu intotdeauna se ivea
o rezolvare.Ori gaseam niste bani rataciti prin casa sau chiar pe strada in fata unei biserici.
Pentru mine era un miracol,dar prin articolul tau am inteles „izvorul” acestui miracol.
Multumesc Luca,permite-mi sa-ti spun asa pt. ca poti fi
fratele meu mai mic.
Iti doresc succes pt.scrierea cartii care va aparea in 2009.La multi ani!
Cu stima
LENCA Predici
cu sufletul deschis.