In 1996, William Cromie, ziarist la The Gazette Staff, un ziar din Statele Unite ale Americii, relata o poveste care a socat opinia publica. El prezenta cazul unei femei care tocmai il identificase pe Donald Thompson ca omul care o violase. Din intamplare, Donald Thompson era un psiholog renumit, cu interese principale in domeniul memoriei si al identificarii fetelor.
Acest psiholog aparuse intr-un interviu televizat in seara in care femeii i s-a intamplat nefericitul eveniment, relatand despre cum oamenii isi pot imbunatati memoria fetelor. Bineinteles ca domnul Thompson a afirmat ca nu o vazuse pe acea femeie niciodata in viata. In timpul interogarii ulterioare femeia in cauza a recunoscut ca a urmarit si ea acea emisiune televizata a lui Thompson si ca este posibil sa fi incurcat memoria despre Thompson cu memoria despre violatorul ei.
Pentru a clarifica aceasta dilema, autorul articolului a vorbit cu David Schacter, unul dintre psihologii care se ocupa cu studierea distorsiunilor in memorie si mai exact cu se intampla in creierul acestor oameni care isi confunda cu atat de multa siguranta amintirile despre diverse evenimente.
Memoria (re)construieste
Intervievat de autor, Schacter a spus ca memoria umana nu este ca o caseta video, ci mai degraba memoria noastra, cand este pusa in situatia de a recupera informatia, construieste din bucati de sunete, cuvinte, imagini, si chiar diferite gusturi stocate in diverse parti ale creierului.
Partile goale din aceste informatii, spune Schacter, sunt umplute de imaginatie, ceea ce poate da nastere la multe erori si distorsiuni in ceea ce oamenii isi amintesc dupa evenimentul initial.
Studiile care vizeaza amintirile false si distorsionate nu sunt noi. In anii ’90, Elizabeth Loftus s-a evidentiat in studiul marturiilor distorsionate din cadrul curtilor judiciare. Studiile ei au aratat cum detalii foarte mici si de multe ori nebagate in seama pot avea consecinte grave asupra evenimentelor relatate de martori.
Astfel, in unul dintre experimentele sale, Loftus a aratat cum feedback-ul fals sau distorsionat oferit post eveniment are darul de a modifica amintirea referitoare la respectiva intamplare. Acest efect a fost numit „the misinformation effect” / efectul informarii eronate si se pare ca este foarte larg raspandit.
Explicatia este de fapt destul de simpla. Se pare ca reactualizarea distorsionata este pusa pe seama accesarii unor informatii relevante de fundal. Responsabila pentru formarea amintirilor false poate fi o oarecare schematizare a reconstructiei informatiei. Ceea ce fac oamenii in momentul in care reactualizeaza este sa adune informatiile schematice care se leaga de acel eveniment fals. Apoi subiectii se gandesc la noua informatie in conjunctie cu schema, iar cand incearca mai tarziu sa-si reaminteasca evenimentul fals ei isi amintesc informatia falsa care are la baza schema.
Schema de la baza este foarte de ajutor in a pastra informatia falsa – ea adauga baza de cunostinte si pune la dispozitie scheletul sau scenele generice.
Reguli
Nu toate indiciile de dupa eveniment au insa puterea de a schimba amintirea trecutului. Din documentarea in psihologia cognitiva putem extrage anumite reguli pentru a face aceste tipuri de informatie sa mearga foarte bine in influentarea amintirilor.
De exemplu, cu cat mai similara este informatia post experienta sugerata de ceea ce au trait oamenii de fapt, cu atat este mult mai probabil ca se va produce confuzia si va duce la distorsiunea memoriei. Mai mult decat atat, cu cat este mai credibila sursa, cu atat este mai probabil ca informatia data post eveniment va fi acceptata si integrata peste amintirea originala.
Si daca informatia de dupa este mai plauzibila, este mult mai probabil sa influenteze memoria subiectului decat daca ea ar avea atributul de neveridicitate. Cu cat individul primeste de mai multe ori informatia falsa, cu atat mai familiara devine si cu atat mai mult este posibil ca ea sa fie integrata in memorie.
Cercetarile continua…
Domeniul amintirilor false/distorsionate este unul foarte vast si care asteapta in continuare noi cercetari. Desi cauzele si modalitatile de formare a amintirilor false este cunoscut in mare parte, raman foarte multe intrebari referitoare la caracteristicile psihologice ale indivizilor care sunt mai predispusi catre distorsiunea in memorie.
Mai mult, se pune intrebarea: Cum impiedicam efectul negativ al distorsiunilor in memorie? Cat de realist este un astfel de demers in conditiile in care in fiecare zi suntem bombardati cu un numar impresionant de informatii noi, precum si completari la cunostinte deja existente?
Cercetarile viitoare vor ajuta sa aduca din ce in ce mai multa lumina atat asupra caracteristicilor acestor tipuri de amintiri, cat si asupra caracteristicilor acelor indivizi care formeaza mai usor amintiri false.
In articolele viitoare voi aborda tema amintirilor false intr-un domeniu mult mai traumatizant decat marturii distorsionate, si anume amintiri false referitoare la presupuse abuzuri din copilarie.
