Articol pentru adolescenti cu MESAJ IMPORTANT pentru adulti!
Tot aud expresia „defectiune profesionala” in multe contexte. Primul lucru pe care-l faci este sa te uiti la imbracamintea cuiva daca esti designer, sau auzi vorbindu-se doar de bani daca esti bancher, sau… te uiti la dintii cuiva daca esti dentist si exemplele pot continua.
Eu am spus ca nu pot sa vorbesc de „defectiune profesionala” pentru ca pot sa fac diferenta intre profesie, sau mai bine zis ceea ce fac in fiecare zi… si fiecare situatie in parte. Ei bine… cad si eu in capcana!
De ce?
Pentru ca de la a scrie doar pentru adolescenti… am ajuns sa scriu pentru parinti. De la o emisiune pentru adolescenti, am ajuns sa am una si pentru parinti. De la seminariile dedicate adolescentilor… acum sustin, cu succes pot spune, seminarii pentru parinti. Sa fie oare o „defectiune profesionala” a faptului ca sunt parinte?
Nu, nici gand!
Am facut aceasta introducere pentru a va spune, dragi copii si adolescenti, ca si parintii au nevoie de scoala. Parintii au nevoie de mult talent, ambitie si dorinta de a invata lucruri noi atunci cand vor sa tina pasul cu voi.
Nu ezitati sa va trimiteti parintii la seminariile dedicate lor, acolo unde pot face o schimbare in asa fel incat sa va inteleaga, sa poata purta cu voi o discutie ca de la egal la egal, sa invete sa va asculte si sa mai ales, unde afla ca ei sunt cei care trebuie sa va furnizeze informatii.
Eiii, aici voiam sa ajung!
Lucrez de ceva timp cu voi, adolescentii, in contexte total diferite decat cel de acasa si cel de la scoala si se pare ca am de-a face cu „dedublari de personalitate”. Ce inseamna asta?
Aceiasi copii care sunt rai, obraznici, nesimtit, neascultatori, rebeli, inchisi in ei sau… „cei mai rai copii din scoala”… la activitatile pe care le avem impreuna devin alte persoane.
Stau si ma intreb:
De ce cu noi (trainerii din cadrul taberelor sau seminariilor), puteti fi deschisi, puteti fi cat se poate de respectuosi si stiti sa respectati regulie si asa mai departe?
Caut de ceva timp o explicatie si am gasit-o!
Pentru ca ne facem timp pentru voi!
Pentru ca stim sa va dam informatiile atunci cand le cereti.
Pentru ca stim sa respectam parerea voastra, neluand contrazicerea ca afront personal.
Pentru exista respect reciproc.
Pentru ca am fost si noi adolescenti si nu am uitat asta!
Mesaj pentru parinti si profesori
Adolescentii nu sunt rai, cine e in preajma lor si ceea ce ii inconjoara ii transforma! Fiti voi modele, fara a va da mari si destepti si totul se va schimba! Parerea mea este ca educatia, la scoala sau acasa, nu trebuie facuta cu superioritate sau ingamfare, ci trebuie facuta cu suflet si minte.
8 răspunsuri
SĂ-ŢI DEA DUMNEZEU SĂNĂTATE ŞI PUTERE SĂ SCRII TOT AŞA ÎN CONTINUARE…………..
ÎMBRĂŢIŞĂRI !!!!!
Multumesc frumos, Cristiana!
Superb articolul,felicitari!!
foarte frumos finalul de articol ! un mare adevar,,adolescentii nu sunt rai,,,mai ales daca ne privim in ei ca intr-o oglinda si ne ajuta in dezvoltarea noastra spirituala1/ dar ce ne facem si cum putem sa fim mai permisivi cand adolescentii nostrii sunt inconjurati de prieteni debusolati,fara obictive? sunt asa de vulnerabili si in acelasi timp atat de incapatanti in ceea ce cred si vor ,ca uneori nu mai stii cum sa ajungi la sufletul si mintea lor… oare noi parintii chiar trebuie sa i lasam sa se loveasca pentru a simti durerea si a invata din lectie?!eu sunt o mama mai ,,closca,,si de multe ori nu stiu cum sa procedez…din dorinta de a i proteja,cele mai multe lucruri le interzic/ stiu ca nu e bine,incep si caut solutii in carti ….dar,cum fiecare e unic si solutia trebuie sa fie unica..asa cred /pe langa faptul ca nu sunt rai ,sunt si frumosi si naivi si lipsiti de rautate..cum sa i pastram asa?! cum sa primeasca palmele vietii mai usor?!multumesc pentru articol si daca se poate m-ar interesa ,,surse ,,de comunicare eficicienta cu adolescentii
Draga Lia,
M-a bucurat mult mesajul tau pentru e plin de adevar si sinceritate. Sunt si eu mama si inteleg perfect prin ce treci. Nu e usor sa fii parinte, dar e un lucru minunat.
Din experienta mea de mama si din lucrul cu adolescentii am ajuns la concluzia ca sinceritatea este cea mai buna metoda de comunicare.
Aceasta este metoda pe care o folosesc eu in relatia cu fiica mea, dar si relatia cu copiii pe care ii am tabere sau la seminarii. Functioneaza! Reusesc prin ceea ce fac si ce spun, sa „ii deschid”, sa ii fac sa isi exprime parerea, sa spuna ce vor, sa comunice.
La randul meu, ajung sa le inteleg punctul de vedere si pot sa aduc argumente pro sau contra. Pot sa le ofer informatii suplimentare care sa ii faca sa inteleaga daca e bine sau rau ce au gandit pana atunci.
Parerea mea este ca adolescentii gandesc „corect” in functie de informatiile pe care le au. Cu cat obtin mai multe informatii CORECTE cu atat ei vor sti sa ia decizii tot mai bune.
Cat despre comunicarea eficienta cu copiii, as putea sa iti dau o lista lunga de carti, dar nu cred ca ai nevoie de ele.
Din tonul comentariului tau mi-am dat seama ca esti o persoana deschisa si comunicativa. Aplica asta si in relatia cu copiii tai si vei reusi sa creezi o punte care ii va ajuta pe ei sa ramana asa cum sunt si pe tine sa fi o mama speciala.
Daca totusi vrei bibliografie in domeniu, astept un mail de la tine.
simona la tualegi punct net
O zi minunata!
multumesc pentru raspuns,
am cautat raspunsuri si in carti… dar am ajuns intr-un punct in care nu mai pot comunica cu una din gemene( am doua fete superbe!)/adolescenta,colegii,cautarea de identitate..nu stiu pe ce s-o pun/ este usor nervoasa,niciun argument pe care il aduc cu privire la ce teme trebuie sa faca,ce anume sa citeasca,cum sa se comporte,nu functioneaza… ma asculta,dar imediat isi arata nemultumirea si faptul ca nu e de acord cu mine../am incercat sa nu vorbesc separat pentru a nu se considera ca am ceva cu ea,ca spun lucruri care sunt valabile pentru amandoua in formarea lor,dar una asculta si tine cont intr-o oarecare masura de ce zic,una nu./unde gresesc?am cautat sa afllu raspunsul de la ea,dar nu e ceva concret../vin cu mentiunea ca a avut rezultate scolare f bune,dar felul in care a pierdut vara asta,atitudinea ei in casa ma deranjeaza f tare(respinge orice sfat,orice argument) ,anturajul ei care nu-l consider constructiv…/poate auzind de la mine f multi ,,Nu,, la diferite cerinte,se revolta? ce sfat imi dai Simona? am incercat sa nu fac diferente intre ele,dar nici nu pot sa nu apreciez la fiecare ce se impune/ multumesc pentru toate articolele(le-am citit azi!)si apelez la tine cu incredere,intrucat lucrul cu adolescentii si-a pus amprenta.
Draga Lia,
Te inteleg perfect, nu pentru ca sunt mama de gemene, ci pentru ca am o prietena care are doi baieti gemeni, baieti care au fost cu noi in tabara de camaraderie pe care o organizez. In tabara noi punem accent pe comunicare si interrelationare.. chiar daca tot ce facem este distractie la maxim. Ei nici nu isi dau seama cand se produce schimbarea, cand se deschid si invata sa isi spuna ofurile. Este extraordinar! Dar sa revin :)
Stiam de la prietena mea cat de diferiti sunt baietii si care sunt probleme fiecaruia, asa ca eram in garda. Este foarte clar ca nu am putut schimba nimic in ceea ce priveste personalitatea lor, dar am putut lucra la partea de relationare intre ei ca frati si intre ei si restul grupului.
Este foarte dificil sa ai de a face cu personalitati atat de diferite atat ca trainer, dar mai ales ca parinte.
Nu stiu in ce masura poti da sfaturi altui parinte, ce sunt sigura insa este a iti pot oferi cateva concluzii pe care le-am tras eu de-a lungul timpului relationand cu adolescentii.
1. Ei au propria lor gandire pe care o considera a fi fara gres.
Aici solutia ar fi sa vorbesti in continuare fiicelor tale ca si pana acum. Sa continui sa dai sfaturile si informatiile pe care le consideri necesare, in ciuda respingerilor. Este o expresie pe care eu o consider buna pentru parinti: „Vorbeste pana nu mai ai saliva in gura :)”
2. Fiecare copil sau adolescent sau om este unic.
Ar fi bine sa o abordezi pe fiecare dintre fiicele tale in concordanta cu propria personalitate, sa nu le „bagi intotdeauna in aceiasi oala”, chiar daca aveti si dicutii comune, care sunt atat de necesare si binevenite.
3. Fiecare copil indiferent de varsta se considera egalul fratelui sau (chiar daca sunt de varste diferite)
Nu fa diferenta, nu fa comparatii intre ele si nu le „fa de ras” pe una in fata celeilalte.
4. Toti oamenii au doua urechi si o gura :) De ce?
Pentru ca trebuie sa ascultam de doua ori mai mult decat vorbim. Si mie mi-a fost foarte greu sa fac acest pas, eram obisnuita sa dau sfaturi peste sfaturi, dar nu ascultam, nu cautam mesajul de dincolo de cuvinte.
Acum ascult, analizez, caut cauza si apoi trec la vorbe. Functioneaza!
Lia, cati ani au fiicele tale?
Nu este foarte relevant, dar as putea sa iti dau cateva ponturi si legate de varsta :) Fiica mea are 14 ani, asa ca… suntem „acolo”.
Am lucrat si lucrez cu tineri intre 7 si 17 ani, iar schimbarile in aceasta perioada sunt furtunoase.
Iti doresc o zi minunata, si nu uita: fetele tale sunt extraordinare… apropie-le de tine!
multumesc Simona! ce draguta esti,asa repede te-ai oferit sa ma ajutu!/ fetele au 16 ani si jumatate /sunt superbe din multe puncte de vedere,dar eu ca o mama nebuna vreau mai mult /problema de comunicare a aparut odata cu clasa a 9-a si cu noul cerc de prieteni…/cea care refuza acum sa comunice si mai are si un ton ,,superior,, a fost un copil pasionat de matematica si chiar medaliata pe tara si ma doare tare ca vacanta asta s-a irosit pe ,,mess,,si in oras cu copiii.. am incercat sa le fac un plan,sa le spun ca este mult mai usor sa ai obiectve,sa le vizualizezi pt a ti activa subconstientul,am incercat sa le dau fragmente din anumite carti,lucrari ale psihologilor(pt a nu mi mai reprosa ca am anumite idei!).. nu functioneaza / sunt foarte trista ca nu pot s-o fac sa vorbeasca mai mult ,ca nu inteleg de unde atata nepasare fata de ea ,de noi… chiar are uneori un ton rastit, chiar nesimtit consider cand incheie discutia cu ,,nu mi pasa!,,../ trebuie sa existe o cale …este mare pacat sa ai niste abilitati pe care alti coppii le dobandesc prin multe ore de meditataii/ am incercat sa o las k pe ea,dar tot nu este bine…nici macar cand o rog ceva nu pare ca vrea sa se implice..
multumesc Simona pentru timpul acordat..,eu consider ca mai am de invatat si poate ce nu vad eu ,imi pot arata altii