„Gandeste bine si in stil mare in viata si in afaceri” de Donald Trump si Bill Zanker este una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit vreodata.
Da, stiu! Sunt un incult! Apreciez duritatile si viata agitata. Egalez intotdeauna scorul atunci cand sunt lovit si il gasesc pe cel care ma inseala chiar si in gaura de sarpe! Cheia Raiului este de negasit pentru unul ca mine. Probabil ca in curand preotii vor refuza sa ma primeasca in biserica!
Viata unui campion
Pentru mine, Donald Trump este cel mai mare afacerist care a existat vreodata. Este exemplul viu de om cu bune si rele. De persoana care a trecut peste toate obstacolele pe care viata i le-a intins. De om care a stiut mai bine decat oricine altcineva semnificatia si forta cuvantului „automotivatie”.
A divortat de 2 ori, totusi are o sotie minunata. Traieste de mai bine de 30 ani intr-un ritm nebun, dar a avut grija de educatia copiilor sai. Negociaza si relationeaza zi de zi cu adevarati sacali, dar niciodata nu s-a lasat intimidat si rapus. Pune pret pe caracterul omului si nu pe diplomele acestuia.
Donald Trump a trecut prin multe. Stilul sau imi place atat de mult si pentru ca ma regasesc in el. A realizat faptul ca, oricat de dur si de neplacut ar suna, nu trebuie sa ai incredere in oameni! Nu in totalitate.
O profesoara de religie de la liceul pe care l-am absolvit ne zicea: „Nu acordati nimanui 100% incredere. Pastrati un 10% pentru voi. Niciodata nu se stie!”. Desi elevii au fost surprinsi sa auda asemenea sfaturi din partea unei profesoare de religie, au apreciat-o pentru sinceritate. Poate ca nu suna crestineste. Dar e lumea noastra. Cea in care vrem sa ajungem la implinire.
Un proverb arab spune ca: „Daca vrei sa iti indeplinesti visele, trebuie mai intai sa te trezesti!”. Asta face afaceristul Donald Trump. Viseaza, dar si ramane cu picioarele pe pamant in acelasi timp. Spera, dar nu se rupe de realitate. Da dovada de nebunie, dar are intotdeauna un plan solid, bazat pe multe cifre.
Trage suturi!
A trage suturi vietii in stilul Trump este ceva fenomenal! Este licoarea magica ce alina durerea din momentele grele. Priveste inainte chiar daca ti-ai pierdut sotia! Nu dezarma chiar daca ai dat faliment! Mai da-l undeva pe seful care tot urla la tine! Viata ta este prea importanta pentru a nu lupta pana la capat. Da tot ce ai mai bun, uita de tine si astfel vei fi multumit indiferent de ceea ce se intampla!
Ataca si fii curajos! Riposteaza-i celui care a aruncat cu noroi in munca ta. Data viitoare se va teme de tine! Vor vedea cu totii cine esti si ce poti! Am aplicat toate aceste lucruri. Pot confirma forta lor!
De ce oamenii il hulesc pe Donald Trump
Sunt oameni care nu il apreciaza. Nu agreeaza metodele sale. Ii contesta modul de a privi lucrurile. Sau spun ca, desi „afaceristul Trump” este foarte bun, „omul Trump” este de evitat. Ei bine, eu as vrea sa am toata viata de a face cu oameni precum Donald Trump. Atunci cand cuvantul dat e lege, proiectul se finalizeaza mult mai usor.
Intr-o tara precum Romania, asemenea sfaturi sunt aur curat. Ar trebui sa fie litera de lege pentru oricine vrea sa aiba succes intr-o lume tot mai dura si mai competitiva. Seriozitatea nu este negociabila. Iar credibilitatea se pierde o singura data.
Foarte multi oameni isi ascund incompetenta in spatele unor afirmatii de genul: „Trump e un escroc. Eu n-as putea sa pacalesc oamenii. De asta sunt sarac. Pentru ca sunt cinstit!”.
Antreprenorul Trump este un negociator dur. Este ca un leu ce sare la gatul unui oponent derutat si depasit de evenimente. Dar in nici un caz nu poate fi asociat cu incorectitudinea (atat va trebuie, sa ziceti altceva!). Apreciaza competenta. Cauta oamenii care pot raspunde la o intrebare in maxim 10 cuvinte. Care nu ii irosesc timpul!
Eu, tu si oricare roman
Daca nu vom renunta la prejudecatile noastre carpatine, atunci ne vor astepta ape tulburi. Daca nu lasam la o parte ipocrizia ce ne-a facut sa tradam in 2 razboaie mondiale, ne va lua naiba pe toti!
„Om de afaceri bogat” nu este neaparat echivalent cu „hot”. Dar este cu siguranta egal cu „pricepere”.
PS: Si ca sa ma urasti de-a binelea, ma declar total de acord cu sfatul lui Donald Trump pentru orice barbat: contract prenuptial!
„Exista intotdeauna circumstante care scapa controlului tau. Singurul mod de a te apara impotriva distrugerii increderii in fortele proprii consta in pastrarea legaturii stranse cu realitatea dura, ca se pot intampla si lucruri negative. Poti sa te bazezi pe asta. Fii pregatit pentru asta! Constientizeaza ca asa este viata si ca nu are nici o legatura cu tine sau cu capacitatile tale. Nu lasa ca asta sa iti zguduie nici macar cu o fractiune increderea in tine!”
– Donald Trump
38 de răspunsuri
@Ovidiu
Eu iti recomand sa asculti un interviu, in limba engleza, cu Cameron Johnson, un antreprenor foarte precoce care, de baietel, voia sa ajunga ca si Donald Trump. Devenise milionar inainte de majorat. Este exrem de interesant.
http://www.surefiremarketing.com/youcalltheshots/recording/
Multumesc, Lia :) .
„Ataca si fii curajos! ”
Eu cred ca mai curajosi sunt cei ce isi permit sa acorde incredere 100% oamenilor din jurul lor. Mai curajosi, mai iubiti, mai fericiti. Iar in final banii aia nu inseamna nimic daca ai divortat de 2 ori, iti vezi copiii doar la munca si singura atentie pe care le-o dai este atunci cand le spui ca in viata trebuie sa muncesti. Copiii nu au nevoie de asta, au nevoie de caldura, au nevoie de parinti si de oameni pe care ceilalti sa ii considere oameni.
Andrei, si ce te face sa crezi ca Ivanka si Don, de exemplu, nu au parte de caldura parinteasca si de oameni in jurul lor care sa ii considere „oameni”?
Nu avem de unde sa stim ca Donald isi vede copiii doar la munca.
Cei care isi permit sa acorde incredere 100% oamenilor din jurul lor, s-ar putea sa nu fie in final chiar atat de fericiti :D .
„In final?” Care e finalul? Eu, de exemplu, ofer si sunt foarte fericit. Si mai stiu cativa oameni la fel de fericiti. Pana la „final” om vedea. Dar pe mine nu ma intereseaza destinatia ci modul in care parcurg drumul pana acolo.
Nu neaparat „finalul” defintiv :D. Finalul unei etape din viata poate fi :) . E valabil si pentru „mod”.
Si oricum, nu militez pentru neincredere totala. Ci pentru putina precautie.
Eu prefer sa fac asta: acord 100% incredere persoanelor in sine, astfel se vor simti bine cu mine, nu stinghere; necesita chiar mai mult curaj – iar actiunilor lor le acord incredere in functie de miza.
Problema e ca daca nu poti avea incredere totala in oameni, ei isi dau seama de asta si s-ar putea sa nu mai aiba incredere totala in tine. Iar de acolo, nu poate urma de cat un lung sir de neadevaruri.
Eu cred ca trebuie sa fii atent la fiecare, iar daca ai de-a face cu un sacal, e ok, stai langa el, doar sa fii mereu constient de ceea ce e.
Incredere totala nu inseamna ca ii poti spune orice, doar ca ii poti oferi o parte din tine, cea care i se potriveste si puteti deveni chiar prieteni.
Putem admira oameni ca Donald, insa cred ca trebuie sa ne uitam la noi, suntem multe drumuri pe care le putem alege pentru a obtine ce vrem, nu cred ca trebuie neaparat sa ne consumam, sa ardem, sa ne transformam in persoane reci si distante, care pun pret pe contracte prenuptiale si nu pe oameni.
@Gia
„Eu cred ca trebuie sa fii atent la fiecare, iar daca ai de-a face cu un sacal, e ok, stai langa el, doar sa fii mereu constient de ceea ce e.
Incredere totala nu inseamna ca ii poti spune orice, doar ca ii poti oferi o parte din tine, cea care i se potriveste si puteti deveni chiar prieteni.”
Exact asta sustin :) .
Lia, sigur ca fiecare e liber sa actioneze dupa cum doreste :) .
Nu comentez cele spuse de Ovidiu :) , semnalez doar o poezie scrisa de Nicolae Labis cu titlul „Maturizare”.
Fara a vrea sa-mi fac reclama blog-ului personal, am comentat recent aceasta poezie, din punctul meu de vedere…
http://rast.descult.com/viata/nicolae-labis-maturizare/
Eu cred ca atunci cand faci ceva cu placere, tii la rezultatul muncii tale. Asa cum te superi cand cineva iti strica bucuria sufleteasca obtinuta, e normal sa te superi si cand ti-o strica pe cea financiara.
De asta sunt bune contractele prenuptiale. Sa aperi ce-i al tau.
Cat despre incredere… atata timp cand nu poti controla lumea din jur 100%, nici nu poti risca a le acorda incredere totala.
E clar ca nu trebuie sa fii suspicios fara motiv, dar mereu trebuie sa fii in garda.
A dormi linistit caci altii te vegheaza, am vazut la ce a dus… :)
Da, Iri. Am vazut :) .
Am citit cu mare interes articolul si vad ca se discuta si despre incredere 100% in oameni. Va dau un exemplu scurt si banal despre incredere.
Veneam de la Bucuresti cu fratele meu, el conducea, eu eram in dreapta si am ajuns intr-o intersectie in care trebuia sa te asiguri si din stanga si din dreapta. El se uita in stanga si ma intreaba daca e liber in dreapta. Eu spun ca da. Fiind si curba si datorita faptului ca nu m-am uitat prea bine, totusi se uita si el din reflex, si puteam fi la un pas de accident daca imi acorda incredere 100%.
Un exemplu foarte bun, Aline :) .
Cred ca discutiile despre un concept trebuie contextualizate, mai ales daca acel concept este atat de „generos” (ca sens) cum este „incredere”. Incredere la volan (ca tot vorbeati), in cuplu, in business etc. Exista sub-contexte. Incredere in angajati si in partenerul de afaceri. Exista mii si mii de contexte.
Ai dreptate Ionut. Exemplul meu subliniaza faptul ca nici in persoanele foarte apropiate nu trebuie sa ai 100% incredere pt. ca, asa cum spune si D. Trump, „exista circumstante care scapa controlului tau”.
Apoi, in orice context este vorba de incredere, faptul ca nu trebuie si e chiar indicat sa nu ai incredere 100% in oameni, ramane o masura importanta de precautie.
Ionut, Alin – sunt de acord :) .
SI eu sunt de acord ca nu trebuie sa acorzi incredere totala nimanui.
Cat despre ce a spus Gia”Problema e ca daca nu poti avea incredere totala in oameni, ei isi dau seama de asta si s-ar putea sa nu mai aiba incredere totala in tine. Iar de acolo, nu poate urma de cat un lung sir de neadevaruri”
Eu cred ca atunci cand nu acorzi incredere 100% cuiva, doar nu lasi ca asta sa se vada pe fata, sau incepi sa te comporti intr-un anume fel.Ci esti mai precaut si ai un as in maneca, ca sa nu depinzi de acela intr-o situatie mai neplacuta.
Cum zicea si Donald Trump:”“Exista intotdeauna circumstante care scapa controlului tau”
Sa inchei un contract prenuptial intr-o era in care femeile SI BARBATII se casatoresc si divorteaza pentru a face o afacere, este practic un artificiu financiar foarte bun. Sa recunoastem ca o femeie SAU un barbat divorteaza mai usor de un barbat cand sunt si multi bani la mijloc. Poate ca altfel ar incerca sa salveze, dar asa va fi mereu tentat/a sa o faca si pentru a iesi in avantaj si pentru a-l vedea suferind pe cel care se face probabil vinovat de despartire. Femeile sau barbatii pot intra intr-o casatorie doar cu hainele de pe ele, dar pot iesi milionare in valuta.
ASA ca nu e valabil pentru ambele sexe :p
Ovidiu, esti CARCOTAS daca tu spui ca „orice barbat ar trebui sa faca contract prenuptial” ……….si femelile ???????????
Flory, ai dreptate :) . Sunt :) . Fetele stiu mai bine ce au de facut :) . Nu imi permit sa le dau sfaturi :) .
Exthauhelmet, asa e :) . Asta sustin si eu :) .
Super!:)…mi se par amuzante ultimele doua comentarii, defapt 3:))
Imi vine foarte greu sa cred ca cineva ii poate acorda cuiva increderea sa in proportie de 100% chiar din prima. Din punctul meu de vedere increderea se castiga in timp, iar daca ajungi sa cunosti o persoana pe o perioada mai indelungata de timp poti sa apreciezi mai mult sau mai putin cata incredere sa ai in persoana respectiva. Admit ca cineva poate intra intr-o relatie (de orice tip) cu altcineva avand o minte deschisa si fara prejudecati, insa incredere 100% doar asa pentru ca si celalalt e om mi se pare o notiune un pic ireala. Tocmai pentru ca si celalalt e om ar trebui sa fim mai cumpatati atunci cand acordam acea incredere. De asemenea mai cred ca exista o varsta pentru fiecare procentaj de incredere: incredere 100% mi se pare un procentaj adecvat mai degraba varstei copilariei. In timp copilul devine adolescent iar apoi adult, si parcurgand aceste etape si largindu-si cercul teritorial (familie -> prieteni -> colegi de scoala -> colegi de facultate -> colegi de serviciu) viata ii ofera si niste suturi in fundulet, care de altfel sunt bune pentru ca il pregatesc pentru jungla mai mare a societatii in care traim. Cred ca in timp ajunge sa dezvolte un instinct in ceea ce priveste gradul de incredere pe care ar trebui sa i-o acorde fiecarei persoane cu care intra in contact. Concluzia mea ar fi: fericiti aceia care reusesc sa pastreze o minte deschisa la contactul cu alte persoane dar de asemenea sa ramana si cu picioarele pe pamant. A fi precaut nu inseamna neaparat a fi paranoic.
P.S. Multumesc pentru articol. :)
Una e sa ai incredere in sotia ta ca nu te va fura, alta e sa nu ai incredere cand o intrebi daca e liber din dreapta.
Teama de acordarea increderii vine dinspre :1. greselile celui caruia ii acorzi increderea 2. adevaratele lui intentii.
La pct 1, sunt de acord – nu trebuie sa te bizui 100 % decat pe tine in alegerile importante, insa la pct 2 sunt dispus si am incredere in cateva persoane 100 %. Mai exact in intentiile lor.
Ai dreptate Ovidiu, Donald este un magician. Chiar daca stilul lui nu este intotdeauna pe gustul meu, atunci cand „m-am pus in papucii lui” si-a dovedi eficienta!
Felicitari pentru articol!
Tot respectul meu pentru articolul asta!
Carmen, Donald este intr-adevar un magician :) . Dar fiecare om in parte este :) . Ai incredere in tine :) .
Multumesc mult, Alex :) !
Hm… ma gandesc ca eu pornesc – prin felul meu de cand ma stiu – de la a avea incredere in mine si in ceilalti pana la proba contrarie, si asa am descoperit ca nu sunt naiva. Dar recunosc ca viata nu mi-a adus mari dezamagiri, doar mici si superficiale. Am incredere ca exista o parte buna in orice om, chiar daca eu nu i-am gasit-o!! Poate de aceea am multi oameni in jur si nu ma dau in laturi sa caut mereu vorba cu altii !!! Dupa revolutie am citit ca foarte multi oameni sunt asa, si am gasit ca este incurajator, imbucurator. Daca inainte mai plangeam daca ma simteam inselata in increderile mele, pe urma nu am mai plans. De cand ma uit mai mult in gradina mea decat in a altora, de cele mai multe ori ma simt contrariata de mine insami !!! Si imi spun ca astfel nu are rost sa ma necajesc de altii. Toti suntem asa cum suntem.
Iar Trumpii lumii au dedesubturi pe care care noi le numim compromisuri si pe care unii dintre noi ori nu le vad, ori le accepta, asumandu-si-le. Partea lor buna este ca au incredere in ei insisi si astfel incurajeaza si pe altii: nu neaparat sa dea suturi (parerea mea: oribil !!!) dar sa ia viata in mana si sa o priveasca bine in ochi, spunandu-i raspicat: esti a mea, nu a altora! Fiecare cu viata sa, acum suntem intre noi doi !!!
Nu-i aur tot ce straluceste, spunea un vers al lui Bilbo Baggins(!!), nu toti sunt rataciti sub soare!!! (bine, acolo sensul era altul)… Ce – si cate ! – subtilitati suprastatale stau prin coltzurile lumii… si noi cascam gura la suprafetele lor ce par curate !!! Daca ai stii… l-ai mai admira??
Clipa de clipa, Cristiana.
Si mie imi place la nebunie sa trag suturi! :)
Te cred! Tocmai l-am simtit !!! Ai omora (ai da ordin sau ai accepta ca altii o fac pentru tine)? Ai santaja? Te-ai simti binecuvantat ca ai nimerit in lumea celor care isi spun elita lumii dar din urmele carora mustesc … lasa… daca eu nu as face – asta nu inseamna ca au si astfel de oameni admiratorii lor… corect… Totul e ok !!! Sa ne fie de bine !!!
Cristiana :) . Eu nu vorbesc decat de un antreprenor care imi place :) .
Am ras cand am citit raspunsul tau… nu stiu cum dar mi-a sunat a …pompe funebre !!! Dar ai dreptate, ti-am spus ca sunt si eu de parerea ca are o parte pe care si eu i-o admir !!! Poate ca altii ne vor bate pentru asta… dar noi ii iubim pe toti asa cum sunt !!! Week end minunat la toti !!!
:)
Ma gandesc ca a fi antreprenor de talia lui Donald Trump inseamna sa calci peste cadavre.Altfel nu se poate razbate de ce sa nu recunoastem si acest aspect.Uneori nici nu te simti confortabil pe perna ta,dar cum spun unii antreprenori ca acestea fac parte din riscurile meseriei.Oricum sunt mult mai multe de discutat la acest capitol…Dar privit in oglinda,recunosc, da bine.