Exemple sugestive de gandire ASIT

V-am promis saptamana trecuta cazuri exemplificative pentru metoda ASIT. Indiferent daca persoanele care au conceput solutiile cunosteau sau nu ASIT, vom vedea de ce solutiile alese sunt tipice pentru metoda despre care discutam.

„Podul de piatra s-a prabusit…”

Cum concepem in mod normal un pod? De mii de ani, podurile si-au pastrat forma si principiile de baza. S-au schimbat doar materialele de constructie. Toate podurile peste care am trecut in viata mea erau drepte. Evident, ele uneau cele doua maluri ale raului/fluviului si, in cazul in care pe apa trebuia sa treaca vreun vas, podul era construit la o inaltime care sa permita acest lucru.

Am mai vazut si “poduri” speciale, care erau – de fapt – baraje, sau in orice caz indeplineau o functie dubla. De asemenea, stiu ca mai exista si poduri care, desi nu sunt construite la o inaltime care sa permita trecerea pe sub ele a vaselor mari, sunt prevazute cu sisteme hidraulice care pot ridica – in caz de nevoie – segmente de pod, astfel incat vasul sa poata trece fara sa le loveasca. Daca malurile nu sunt inalte, constructorii sunt pusi in situatia de a gasi o solutie care sa fie si economica in ceea ce priveste energia consumata, dar si eficace (siguranta, timpul necesar pentru manevre, durata de viata a constructiei etc).

Analiza din perspectiva ASIT

Asadar, definirea problemei: malurile joase impun gasirea unei solutii pentru ca podul sa nu impiedice trecerea vaselor. In plus, manevrele trebuie sa coste cat mai putin posibil si sa se deruleze cu usurinta (deoarece pe cursul de apa trec vase des).

Primul demers este sa enumeram obiectele care fac parte din campul problemei (am spus in articolul anterior ca acesta cuprinde obiectele problemei si obiectele aflate in mediul inconjurator): maluri, cursul apei, pod, vas, traficul de pe apa, traficul de pe pod, costuri (constructie, operare, energie consumata la fiecare manevra etc).

Identificarea factorilor care ingreuneaza/inrautatesc situatia si a efectului nedorit: inaltimea joasa a malurilor face ca un pod rigid sa nu permita trecerea vaselor; un pod mobil conventional ar avea costuri de operare ridicate.

Am spus ca, in ASIT, solutiile cu grad inalt de creativitate respecta in mod obligatoriu doua conditii.

Conditia sistemului inchis spune ca nu putem aduce in campul problemei alte tipuri de obiecte sau elemente decat cele existente. Putem insa sa le modificam pe cele existente, sa excludem unele din ele daca este cazul, sau sa aducem alte elemente de acelasi tip (sau putin modificate astfel incat sa-si pastreze identitatea). Cea de-a doua conditie, conditia schimbarii calitative, ne forteaza sa ne gandim cum putem face sa alteram relatia dintre factorii negativi si efectul nedorit. In cazul nostru, relatia dintre rigiditate si inaltime, pe de-o parte, si relatia dintre mobilitate si costuri, de cealalta parte.

Ce-a iesit o sa va surprinda foarte mult! Se numeste Gateshead New Millennium Bridge si uneste Gateshead cu Newcastle si poate fi vazut chiar aici. Si inca ceva: energia consumata la fiecare “deschidere” a podului nu costa decat 3,60 lire sterline.

Jandarmii, gardurile si multimea

Al doilea exemplu este mai „accesibil”. Vedem destul de des demonstratii in ultimul timp. Politistii si jandarmii sunt obligati, cateodata, sa delimiteze anumite zone restrictionate prin amplasarea de garduri.

Insa, este evident faptul ca o multime numeroasa poate cu usurinta sa darame barierele care sunt construite prin alaturarea de asemenea garduri. Ce este de facut?

Potrivit principiilor ASIT, enumeram obiectele din campul problemei. Acestea sunt: 1. elementele problemei – bariere, multime, zona restrictionata; 2. elementele mediului inconjurator – politistii, trecatorii. Apoi stabilim care este efectul nedorit si factorul care il determina. Forta multimii face ca bariera sa cedeze. Acesta este efectul nedorit. Factorul principal care determina aceasta este numarul persoanelor.

Conditia schimbarii calitative ne stimuleaza sa ne gandim cum am putea sa afectam relatia dintre factorul mentionat si efectul nedorit. Adica fie sa facem ca rezistenta barierei sa nu fie influentata de numarul de persoane furioase, fie sa facem ca, pe masura ce numarul demonstrantilor creste, rezistenta barierei sa creasca si ea.

Ati gasit solutia?

Daca nu, priviti cu atentie imaginea de mai jos si observati care este diferenta fata de cea de mai sus.

Cel putin pana saptamana viitoare, ganditi sistematic-inventiv!