Articolul lui Luca de saptamana trecuta m-a inspirat sa prezint cateva motive pentru care oamenii au tendinta de a respinge lucrurile din afara “zonei lor de confort si acceptare”.
Luca a vorbit de cateva reale mecanisme psihologice implicate – automatismele ce creaza efectul hipnotic, conditionarea familiei si societatii, ignoranta, lenea intelectuala, toate conlucrand la crearea unui mecanism de respingere automata a situatiei neplacute (in acel caz, criza economica).
Acelasi mecanism este aplicat de oameni in ce priveste, cum spuneam, tot ce iese din “zona lor de confort si acceptare”. Si indeosebi atunci cand ideile prezentate sunt atat de mult diferite de programarea (conditionarea) lor, incat tind sa devina amenintatoare pentru fundatia pe care si-au intemeiat viata.
Cele 4 motive
Iata 4 motive pentru care acest lucru se intampla (preluate dintr-un documentar):
Diferenta
“Informatiile mult diferite nu sunt usor de digerat, deci este mai usor pentru oameni sa nu le accepte si sa isi vada de viata in acelasi mod ca pana atunci. Creierul isi da seama intr-un fel ca ideile il vor forta sa rearanjeze si sa reorganizeze piese de informatie deja acumulate de multi ani, si se va pune impotriva, intrucat asta ar necesita o cantitate mare de efort mental. Iar cel mai bun mod de a evita efortul este sa respingi informatia.”
Ego-ul
“Din cauza sa, persoana va lupta cu informatia diferita, deoarece el pretuieste ideile sale (modul sau de a intelege realitatea) in detrimentul altora. El nu poate accepta ca altii au ajuns la intelegerea unor adevaruri valoroase pe care ei nu le-au realizat inainte. Astfel ca, pentru a-si apara ego-ul, va ridiculiza alt tip de informatie.”
Superficialitatea
“In multe ocazii, persoanei ii e atat de confortabil sa aiba un stil de viata superficial incat pur si simplu nu doreste sa si-l schimbe si nu ii pasa aproape deloc de ceea ce se intampla in lume. Omul este prea concentrat pe el insusi.”
Dependenta
“Trebuie sa intelegi… majoritatea oamenilor nu sunt pregatiti sa fie “salvati”.
Si multi dintre ei sunt asa de inerti…
atat de fara speranta, dependenti de sistem…
incat vor lupta sa il protejeze. (Matrix)
Ei cred si acorda importanta vocii sistemului (media), care a devenit principala sursa ce decide realitatea lor.”
“Socanta” lume reala?
Recent am scris pe Lumea Reala o serie de articole “De ce conspiratiile nu vor fi niciodata simple teorii”. Am prezentat acolo opinii din mai multe surse referitoare la modul in care oamenii percep si decodifica “realitatea”, acceptand sau respingand idei considerate “indecent de indraznete si provocatoare”.
Oare chiar atat de socanta sa fie realitatea (sau, mai corect spus, oare chiar atat de pervertit sa fie modul in care oamenii o interpreteaza, o percep)? Daca ar fi sa ne luam dupa cateva personalitati, cam asa ar sta lucrurile.
Trebuie sa intelegeti ce povara teribila e sa stii unele lucruri pe care le stiu eu, sa incerci sa-i trezesti pe oameni, sa le impartasesti cunoasterea adevarata si sa descoperi ca, pur si simplu, s-au inconjurat de ziduri. Vor sa fie sclavi.
– William Cooper (1943-2001) – scriitor, realizator radio
Daca vei incerca sa discuti rational cu oamenii, vei inrautati problema care a declansat discutia. Nimeni nu vrea sfaturi sau idei noi – ci sustinere pentru ideile sale.
– John Steinbeck
Este un lux sa fii inteles.
– Ralph Waldo Emerson
Si atunci, daca pare atat de dificil pentru oameni sa accepte idei “socante” , “indecent de provocatoare” despre lumea reala – cum sa le transmiti, totusi? Cum sa-i faci sa se deschida?
Intrebarile
Iata un mod extrem de inteligent (preluat din acelasi documentar):
“Cea mai buna cale pentru oameni de a-si schimba modul de gandire in privinta acestor lucruri este sa vada, sa cerceteze aceste noi idei, aceasta noua cunoastere, mai degraba decat cineva sa le-o ofere direct.
Daca iti pasa de cineva sau vrei sa impartasesti cuiva ceva deosebit, trebuie sa fii foarte subtil, sa o faci in mod inteligent, sa atragi persoana sa-si puna singura intrebari, in loc sa-i dai raspunsuri. Astfel, ii facilitezi calea de a primi intelegerea. Cei ce vor fi pregatiti sa vada si sa se deconecteze de la sistem (sa treaca dincolo de zona de confort) o vor face.” (Si continuarea, care ne intereseaza mai putin: “Dar in cazul majoritatii nu se va intampla acest lucru. Oricum, nu o lua personal.”)
Putem sa dam oamenilor informatia treptat, pas cu pas. Putem sa o dam direct si sa atasam la ea sursa de unde am preluat-o, pentru a putea fi accesata si perceputa “la prima mana”. Sau putem sa “atragem oamenii sa-si puna singuri intrebari”. Cred ca, in ce priveste lumea reala, toate cele 3 cai se potrivesc, depinzand de context.
Nu trebuie sa ne fie teama de ideile provocatoare. A ne pune sub semnul intrebarii convingerile, oricare ar fi ele, inseamna a ne pune sub semnul intrebarii limitarile. Limitari ce ne impiedica sa percepem corect cine suntem noi, ce este realitatea si cum ne putem crea o viata armonioasa.
Deci, spre exemplu, cum ati transmite cuiva informatia (indecenta, desigur) “nu am fost niciodata singuri pe pamant”? Chiar as fi curios…
9 răspunsuri
Unul din miturile in management este ca seful trebuie sa aiba raspunsurile la toate intrebarile. Acest lucru este total fals: un bun manager stie sa raspunda in asa fel intrebarilor, incat sa provoace subalternii sa gaseasca singuri raspunsul. Asa cum spuneai tu, Marius: „sa atragi persoana sa-si puna singura intrebari, in loc sa-i dai raspunsuri”.
Marius,cred ca cel mai bun mod de a determina pe cineva sa iti urmeze exemplul bun,in orice faci in lumea asta ,este ca el sa vada in primul rand la tine acel lucru,acele „roade” despre care-i vorbesti.Daca faci meditatii si-i spui cuiva cat sunt de folositoare pentru spirit,pentru relaxare interioara si tu ,in toiul unei dispute iti „iesi din pepeni”cum mai poti indemna pe altii sa mediteze.Doar vazand beneficiile pe care ti le ofera deschiderea spre alte orizonturi de cunoastere ,oamenii vor fi interesati de ele.Si nu sunt putine acestea.In primul rand ti se dezvolta capacitatea de intelegere a lumii dincolo de ceea ce am fost invatati sa credem ca este ea.Apare calmul,rezultat din felul nostru de a raspunde provocarilor de zi cu zi:daca sotul sau sotia vin nervosi de la servici,nu mai reactionam si noi la starea lor de iritare spunandu-le alte vorbe grele ci ,cu blandete, le vom spune ca intelegem ca au avut o zi grea si o sa-i ajutam sa treaca peste aceasta neplacere.Sunt multe de zis in legatura cu binele pe care il aduce in viata noastra axarea pe cunoasterea acestei lumi interioare,pe cunoasterea noastra ,a scanteii spirituale careia prea putini suntem dispusi sa-i ascultam chemarea. Si lumea asta-i asa de agitata incat pentru unii asta pare,o joaca,un hobby si nu cel mai important pas pe care-l putem face,pentru noi,pentru devenirea noastra ca fiinte constiente.
Elena, ai avut un prilej de a te exprima!Felicitări!
Se pare că preoţii chiar nu fac pentru ei ceea ce le spun enoriaşilor! Şi toata lumea o ştie şi chiar pe unii nici nu îi deranjează (unora nu le pasă deloc de ei şi nici de ce spun).
Reflectând, acum realizez că trăim zi de zi drama umană, ca oameni asta suntem, ca spirite asta suntem. Diferenţele se văd clar, că una e când gândim şi alta e când simţim. Suntem compuşii a două sisteme, conştient ne comportăm într-un mod, inconştient acţionăm în alt mod. Şi ce dacă unii nu vor să audă?
Avem posibilitatea de a transmite informaţii cum spui tu, sau avem posibilitatea de a nu transmite şi de a-i lăsa să o găsească singuri, pentru că dacă nu o fac, nu rezistă, nu evoluează!
Peste câţiva ani nu va mai fi ca acum 10 ani, nu vei mai putea trăi fără să tratezi realitatea trup şi spirit. Nu vei mai putea alerga după bani pentru că nu vor mai fi, şi va trebui să arăţi ce ştii să faci.
Există atât de multe false credinţe încât tind să cred că realitatea e o iluzie efemeră ce se pierde ca o fată morgana, la intervenţia nonmateriei!
VIVA LA REVOLUSION!
Stiu ca in comentariile mele la articolul lui Luca am fost ca o ciocarlie care duce spre soare un cantec despre oamenii din jurul meu – care in destul de mare parte sunt uluitori, pur si simplu uluitori, admirabili in intelegerile lor de o subtilitate pe care economia de piata nu o accepta azi, acum… Ei stiu foarte bine ca este criza, dar iau lucrurile asa cum sunt si merg mai departe cu cele pe care viata le pune in pragul casei lor. Dar pana la schimbarea celor pe care le au in prag, nu uita sa se bucure, sa cante, sa cunoasca despre ei, sa contemple, sa mediteze, sa-si plimbe cainele sau nepotii – asa cum spuneam…
M-am simtit o clipa ranita in dragostea pentru toti oamenii simpli si frumosi din jurul meu, si poate ca am ranit si eu, Luca, si imi cer iertare… Imi recunosc superficialitatea cu care am aruncat cateva cuvinte crezand ca voi fi explicita – cu siguranta nu am fost.. Dar dragostea nu moare, gingasia si tacerea este puterea mea de a privi lumea… De aceea sunt incredintata ca pot fi privita si eu cu toleranta si incredere ca imi dau seama de propriile mele greseli..
Si vreau sa merg mai departe, intelegand ca asa este lumea asta, de privit cu drag si dor de inima buna…
Inca doua cuvinte, Marius,acum: vreau sa spun – referitor la intrebarea ta, ceva care m-a facut sa exclam cu putere, americaneste (!) un YES pe care nu prea il am in fire… dar prea a fost exceptional !!! :) :)
La Codul lui Oreste, gen de br. E. Strainu a spus doua vorbe aruncate asa… fin’ca’veni’vorba: SUNT LOCURI IN LUMEA ASTA, SI CHIAR AICI IN ROMANIA, IN CARE TRAIESC OAMENI CARE AJUTA DIN TIMPURI STRAVECHI SI NIMENI NU POATE AJUNGE LA EI !!! SI CHIAR SE STIE ACEST LUCRU !! (de catre conducere, armata, etc. era vorba)
Na-poftim, iaca-ta ca a spus-o. Nu suntem singuri pe lumea asta, nu am fost NICIODATA si despre cei care ne-au mladiat durerile ce ar fi fost mult prea aprige fara ei se pot scrie mii de pagini…
Unele lucruri se pot spune chiar pe sleau, dar nimeni nu ne spune pe sleau ca suntem puternici sa stim multe !!! Da, au fost, sunt si vor fi !! Si vor veni vremuri in care vom mai discuta mult despre aceste lucruri… Curand.
Si, ca a mai spus cineva aici, si viitorul ne va arata clar ceea ce este normal sa fie: banii vor dispare (statul, biserica), poate spune oricine ca suntem dezaxati, dar daca ar fi asa… cine ar avea de suferit cel mai iute?? Incredintarea mea este ca nu cei care au invatat sa se contemple, sa se inteleaga ca spirit intrupat, nemuritor, trecator prin dimensiuni spatio-temporale ca un fluture ce-si ia albastrul aripilor din cerurile larg si vesnic deschise !!
Chiar va imbratisez cu tot dragul din lume!
Asta intrebare, draga Marius!
…”cum ati transmite cuiva informatia (indecenta, desigur) “nu am fost niciodata singuri pe pamant”?
Pana mai ieri, as fi facut inca povesti.
Azi, cred ca as face asa: As lua omul de mana, l-as duce intr-un loc cu iarba, pomi si flori, l-as imbia sa priveasca in soare, apoi l-as ruga sa se aseze pe pamant, sa se culce in iarba, si cand ar fi cu urechea in palma asezata sub cap, as ingenunchea langa el si as bate cu palma in pamant, tare de tot!
Apoi l-as indemna sa se lase tot mai mult sa se „cufunde in pamant, relaxandu-se din ce in ce mai mult, si mai mult, culcat pe fata vie a pamantului… Destinzandu-se si deschizandu-se, ca o hartie care a fost facuta ghemotoc si se intinde apoi de-tot-de-tot. Moale. Lasandu-se ca intr-o palma deschisa a Mamei.
Si pe urma el va auzi, va simti, va vedea…
Iar daca nu, macar se va fi odihnit, lasand pamantului grijile sale, macar o vreme…
Foarte bune comentarii, multumesc !
Taticul lui Matei (sa-ti traiasca !) – ar fi bine, da, sa gasim cat mai multi sefi inteligenti…macar la nivel mediu, ca mai sus…e mai complicat…
Elena – intr-adevar, acesta e cel mai eficient mod de a transmite, exemplul personal si rezultatele. Bine, si aici vei gasi ‘carcotasi’ insa mai putini. Si ne merge pentru chestii pe care nu le poti demonstra tu prin tine insuti ca nu e cazul…dar oricum, e cea mai buna metoda.
Bogdan (foarte tare blog, felicitari !) – da, in noi e mereu o ‘lupta’ intre ‘spirit’ si ‘materie’, inconstient si constient. Insa la cata manipulare e acum…putini isi mai pun intrebari (desi poate ca asta va avea efect invers !). Peste 10 ani nu vor mai fi bani ? Da, se spune ca vom avea cipuri (vom fi convinsi de buna voie sa le acceptam etc etc…sau te referai ca lumea va evolua atat de mult incat nu vom mai simti nevoia …ar fi frumos dar, eu stiu ?…)
Cristiana – da, Emil Strainu stie multe…a inceput sa mai ‘dea’ din ce stie acum. Daca si tu spui ca vor disparea banii, statul, religiile – eu n-am nimic impotriva (hihi), dar cred ca daca se va intampla asat, va fi dupa ‘confruntari’ puternice cu ‘cealalta’ parte, nu de bunavoie…sa vedem…
Miha – ce frumos…la vara o sa ma culc in iarba (acum nu ca inghet hihi). Te-ai ‘contaminat’ de la samani…
Si pentru toti – am dat raspunsul la intrebare, folosind cei trei pasi, intr-un articol aparut cu o zi inainte de acesta : http://www.lumeareala.ro/2009/01/21/lupul-paznic-la-stana/
:) :) …
Asa e, vara e mai bine. Cand am facut-o eu, in Valea Sacra, in decembrie, acolo era vara. :)
Dar o sa incercam cativa peste doua saptamani, la munte.
Ma intorc acasa si povestesc, dupa ce ma dezghet… :)
Imi place ideea ta, Elena, despre a fi tu insuti exemplul a ceea ce predici. Si eu cred in asta pentru ca am observat-o la mine: cu cat am invatat mai multe despre mine, cu atat am descoperit ca stiu despre ceilalti si despre ce e in jur. :)
Doar ca mi se pare amuzant ca trebuie sa cautam initial raspunsurile atat de departe de noi :)
Măi măi ce ne „filozofim”!
Îmi sunteţi aşa de dragi, felicitări şi vouă pentru blogul ăsta! Sunt nou şi încă nu am prins ideea bine, dar am impresia că sunteţi mai mulţi care scrieţi!
Vă dichisesc eu mai încolo, întâi să mă obişnuiesc cu culorile :)