Comunicarea este probabil unul dintre marile castiguri ale timpurilor recente: a ajuns la o dezvoltare prin care pune in contact instantaneu oameni din toate colturile lumii, se ofera informatii despre orice subiect din nenumarate surse in timpi incredibil de mici. Fiecare dintre noi are acces la un volum de informatii inimaginabil pentru orice om de stiinta acum 100 de ani. Putem afla in 10 minute informatii care altadata ar fi necesitat parcurgerea a zeci de carti.
Castigul este, firesc, enorm
Dar asta nu e totul si exista tot atat de firesc, un revers al medaliei: daca avem mijloacele de comunicare rapida atunci ele trebuie ocupate cu ceva. Daca putem comunica, ar fi pacat sa nu o facem si chiar daca nu avem ce sa comunicam, putem inventa repede ceva.
Problema comunicarii s-a transformat deci intr-una a nevoii unui flux continuu de comunicatie. Intr-o piata libera cum este cea de astazi fiecare nevoie isi gaseste un “antreprenor” gata sa o rezolve. Cu asa multa informatie la indemana, fiecare om se crede “informat”, vigilent si spirit critic care are ceva de spus, un ceva ce TREBUIE spus.
Suntem astfel ingropati in “informatie” care adesea nu are absolut nicio valoare. Traim intr-o lume mustind de informatie si ne complacem a ne ineca in ea, a ne lasa dusi de ea incotro vrea cel care ne informeaza.
Cum reactionam si ce trebuie sa facem in fata unei informatii?
Ce trebuie retinut si ce nu, pe ce merita sa-ti consumi timpul si pe ce nu merita sa intarzii nici macar 5 secunde? Iata intrebari care necesita spirit critic si discriminare: nu tot ce sta scris pe internet sau apare la televizor e bun (ba chiar o vasta majoritate e gunoi pur).
In locul unor explicatii suplimentare o sa folosesc exemplul concret al unei astfel de informatii.
Dintre multele opinii vehiculate prin presa, una incepe sa-si faca loc cu o frecventa parca din ce in ce mai mare. Nu e de mirare intrucat se refera la un fapt care ne priveste pe toti si asta intr-o masura foarte mare: se vorbeste despre sfarsitul lumii.
Frecventa tot mai mare a vehicularii acestei opinii este de inteles intrucat termenul scadent nu este intr-un viitor incert ci peste aproximativ 2 ani: 22 decembrie 2012. Continutul informatiei poate fi structurat dupa cum urmeaza:
- teza: data de 22 decembrie 2012 va reprezenta sfarsitul lumii
- circumstantele:
- Luna isi fabrica atmosfera proprie, una alcatuita din compusi ai sodiului, care acum se intinde pe o suprafata de 6.000 kmp;
- atmosfera lui Marte creste rapid si se crede ca ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, in 1997;
- atmosfera Terrei este si ea in schimbare, in straturile superioare formandu-se un nou gaz, care nu exista pana acum;
- activitatea vulcanica a crescut de 5 ori din 1875 incoace;
- campul magnetic al Soarelui a crescut cu 230% din 1901;
- Academia Nationala de Stiinte din Siberia anunta ca aceste multiple schimbari din sistemul solar se datoreaza intrarii acestuia in Centura Fotonica, o zona cosmica cu o energie mult mai intensa. Aceasta energie este preluata de Soare si apoi raspandita in intreg sistemul solar.
- se crede ca Soarele nostru a intrat deja in Centura Fotonica, inca din 1998, si se estimeaza ca Terra va intra chiar in 2012.
Acestea sunt datele oferite. Putem pe de-o parte sa le acceptam ca atare (ceea ce nu e recomandat) sau putem sa analizam putin “materialul” oferit.
Dar despre aceasta mini-analiza vom vorbi in articolul urmator, maine.
10 răspunsuri
Degeaba trăim într-o lume plină de informaţie, din moment ce o calitate esenţială e din ce în ce mai rar găsită în prezent: discernămîntul.
Se pare ca nu exista nici o centura fotonica – e o ‘chestie New Age’ la moda. Singurul pericol real cunoscut (si inca neluat in seama serios) e furtuna solara (dar nu cu consecinta : sfarsitul lumii). Si, bineinteles, mana omului…
Buna dimineata! drept sa spun.. eu am scos de mult cuvinte ca: ‘aberant’, ‘aberatie’ – din contextul informational. Numesc aberatie = deviatie: criminalitatea, perversiunea, cruzimea, altele de aceeasi factura umana comportamentala.
Te rog sa nu consideri denigrare sau altceva comentariile mele. Sunt gandiri, atata tot.
Parerea mea este ca nu exista informatie fara sens, valoare. Sunt de toate pentru toti, de toate DE LA toti, si mi se pare foarte corect: fiecare dintre noi ar trebui sa-si dezvolte discernamantul pentru filtrarea informatiei. dupa puterea de intelegere, dupa cultura fiecaruia, si unul nu ar trebui sa-l acuze pe altul din cauza lipsurilor de la aceste capitole.
Caci daca ne permite cultura si timpul, multe dintre cele pe care le alungam din calea noastra ne pot fi de folos candva. sau, ca purtatori de informatie, putem ajuta, putem fi de folos altcuiva. Nu trebuie decat sa intelegem ce putem folosi pe loc, curent, si ce lasam sa fie, sa existe, fara sa transam pe loc existenta lor! nu stiu de ce avem senzatia ca ar trebui PE LOC sa hotaram daca ceva e sau nu de folos: este – folosim (chiar si pentru a denigra), nu este – nici nu mai citim, ascultam, discutam despre acel ceva. Taiem si ne si distrugem orice alta cale de observare a fenomenologiei.
Aberatia – adica deviatia de la corect=clasic, cunoscut, apreciat… = oficial… Dar daca e doar o bucla, un Omega care nu inchide, ci deschide, fractalic, orizontul?? Mi-l tai? Cu mana (gandul, fapta=indepartarea) mea??
Eu cred ca ar trebui sa avem bunavointa fata de toata lumea in care traim. Sa nu mai folosim cuvantul ‘aberatie’ sau ‘aberant’… caci nu stim ce vine de dupa ‘colt’ !!! :)) !!
Vorba lui Marius…
Dar daca ar fi ceva ce am putea numi: confuzie, necunoasterea realitatii, interpretarea unui fenomen insuficient discutat oficial (caci in subsolul societatii noastre… mamaDoamne!! cate se gandesc, spun, fac!! :)!!) Este bine sa facem exercitii de gandire, de intelegere, de strategie… dupa care ne linistim si traim cuminte si frumos atat cat ne este dat.
Vorba cuiva! Deschide ochii si priveste… s-ar putea sa-ti placa ceea ce vezi!!!
PS. Nu vreau sa iti stric strategia de prezentare a urmatorului articol, eu cel putin il astept cu placere!
Cu drag, Chris
va fi nevoie din ce in ce mai mult de filtrare si de lideri de opinie.
astept si eu tot felul de solutii si de foarte multe ori ma simt coplesita de atat de multa informatie, si subliniez buna… caci este destula
@Cristiana
Multumesc pentru observatiile tale si sunt de-acord cu tine ca nu trebuie sa respingem informatia noua, sa ne izolam informatic sau ca ar trebui judecati cei carora le lipseste informatia. Dar pe de alta parte am senzatia ca tinzi spre un relativism din care nu avem de castigat: spui ca nu exista informatie fara sens, fara valoare. Eu cred ca asa ceva e posibil doar in lipsa unor criterii sau a unor valori care ordoneaza. Nu pot sa fiu deschis la toata informatia care exista pe piata pentru simplul motiv ca este infinit mai multa decat pot retine, iar fara a discrimina ce e important si ce nu e, risc sa ma scufund intr-un noian de non-sensuri. Admit ca informatia care conteaza nu e aceeasi pentru toti, dar pretind ca pot si am dreptul sa consider ce e important si ce e inutil pentru mine.
Iar faptul ca ai scos cuvantul aberant din contextul tau informational este tocmai o astfel de decizie personala. Ai tot dreptul sa o faci dar este tocmai o astfel de optiune personala de a valoriza faptele intr-un sens sau altul, fiindca in dex apare si definitia urmatoare: „3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepție, prostie”.
Pana la urma cred ca e buna situarea ta deschisa in fata informatiei atata timp cat cred ca aplici fie si inconstient un filtru de discriminare a ei.
Multumesc inca o data pentru observatii
Multumesc. De acord cu punctul tau de vedere.
Nu ma refeream neaparat la informatia noua. Ci la tot procesul de circulatie a informatiilor, vechi si noi deopotriva.
Ceea ce eu nu percep azi, sau pot percepe ca fiind fara rost, poate avea pentru mine un rost maine.
De asemenea, ceea ce azi eu nu gasesc ca avand rost, sens, utilitate, simultan altul nu numai ca a gasit un rost, dar si foloseste, poate chiar consolideaza. Intarzierea mea poate fi luata ca fiind inertie, dar si miscarea inertiala este buna la ceva: consolideaza pozitia veche si creeaza o stabilitate buna pentru ceea ce va veni in viitor.
Asadar, filtram – insa nu spunem ca este fara rost (ah!! Oblio!!). Caci totul se schimba in lume (iar DEXul ramane de multe ori in urma, caci nu poate fi publicat dupa cum apar si se cristalizeaza perceptiile umane! Omul este, pana la urma, un miracol!!)
Totul are un folos: lipsa de folos de azi, in perceptia mea, poate fi de fapt acoperirea de un alt interes, propriu, imediat.
Secventialitatea si simultaneitatea se deruleaza in lumea noastra in feluri ale caror profunzimi le vom descoperi, treptat, in viitor. Creierul nostru proceseaza de fapt toate informatiile care curg pe planeta (si nu numai) si nu ramane nefolosit (asa cum de fapt multe scrieri inca mai recircula aceasta informatie). Lipsa de constientizare de fapt nu inseamna si o lipsa de procesare…
Dar asta e alta poveste, ar avea multa legatura cu ceea ce discutam aici, dar… pentru alta data!!
Mai filtram, nu?! :) !!!
@Cristiana
Pai problema este tocmai ca nu se poate, asa cum zici tu, ca creierul nostru sa proceseze toate informatiile care curg pe planeta. Eu si tu ca oameni normali si orice alt om nu are capacitatea de a analiza nici macar a suta mie parte din informatiile de pe planeta (probabil nici a miliarda sau chiar mult mai mult). Suntem limitati de durata relativ scurta a vietii, de imensitatea numarului de informatii. Acum: daca suntem limitati doar la o mica parte de informatii, pe care le alegem? PE ce le (poate) inutile si care vor fi utile peste 100 de ani cand vom fi morti? NE vom limita la rolul unor memory stick-uri? NU cred ca avemm timp de asa ceva si pe de alta parte discutia este prea generala. Eu ma refer la cazuri cotidiene: citesti in presa scandaluri mondene? Horoscopul? Vesti despre sfarsitul lumii? Iti incarci memoria si pierzi timpul cu asa ceva? MErita sa te gandesti: pot fi de folos umanitatii stocand astfel de date, chiar daca astfel imi sacrific posibilitatea obtinerii unor informatii relevante si definitorii pentru mine ca fiinta unica, ce m-ar face sa ma realizez in sensul pe care il doresc?
Da, Dan, pe de o parte eu zic ca merita.
Nu as minimaliza chiar de loc importanta unora dintre exemplele oferite cu generozitate de tine. Macar pentru intelegerea faptului ca exista ceva-ceva, caci altfel nu sunt atat de multi oameni …in fine, sa fiu toleranta si sa ma exprim frumos, fara sa dispretuiesc nimic pe lumea asta: nu degeaba se discuta. Atat.Am retinerile mele, pentru ca am luat in considerare si am studiat dupa puterile mele micute, si mi-am format o parere echilibrata intre dezastre si fericirea vesnica!!!
De aceea zic ca merita!!
Pe de alta parte eu discutam despre inregistrarea, si procesarea minima a informatiilor in mod inconstient, subliminal. Azi limita dintre subconstient si constient este foarte: elastica si complexa, o complexitate din care constientizam spontan sau constient cate ceva, treptat.
Nu vorbesc despre cele pe care unii cred ca ni le incumba o anumita parte a presei (!!! :)), caci ideea vine de la observarea naturalului, fie ea chiar si intuitiva.
Care la un anumit moment dat poate fi accesata chiar constient. Si nu ma refer neaparat la literatura paranormala, ci la aceea chiar foarte clasica. Fizica contemporana se bazeaza mult pe intuitie, mult mai mult decat pe aparatura de ‘bord’.
Si, ca sa nu deranjez foarte tare (imi pare rau daca uneori o fac, imi cer scuze) eu discutam din perspectiva vietii care schimba doar corpurile. Cred ca merita avut in vedere SI acest lucru. Sa nu ramanem in urma. Sa acceptam, dar fiecare sa-si urmeze lucrarile mai departe.
Nu?!
Ei, aici venea chestiunea cu desfiintarea ‘aberantului’ (asadar nu ca deviere de la comportamentul moral, demn, omenesc; acolo l-as pastra, as preciza inca o data).
Daca consideri obositoare discutia, nu-i nici o problema, ma retrag.
Toate cele bune!!
CRed ca imi scapa niste chestiuni din ceea ce spui tu: nu inteleg ce inseamna observarea intuitiva a naturii. Nu inteleg cum se bazeaza fizica mai mult pe intuitie decat pe aparatura de bord (stiinta este totdeauna, dar TOTDEAUNA, omologabila cu metodele stiintifice, care nu sunt NICIODATA intuitive. Asta nu exclude imaginatia sau intuitia ca punct de pornire, dar cata vreme nu o depaseste, nu se numeste stiinta). Si nu inteleg cum schimba viata corpurile. Daca ma poti ajuta cu niste explicatii, as fi bucuros
Ooof, Dan, cred ca am ajuns cam departe cu discutia asta!!! :) :)
Stiinta este de fapt cercetarea si interpretarea datelor – de multe ori destul de sumare. Dar nu spun ca TOATA fizica este asa, imi cer scuze ca, poate, am dat impresia ca as crede asta.
Totusi… daca tot am ajuns aici, iti recomand deocamdata o carte de exceptie, pe care o recomand tuturor de altfel, de mult timp: ‘Ce naiba stim noi, de fapt?!’ (autori de prestigiu: William Arntz, Betsy Chasse si Mark Vicente)(cartea, nu filmul!! atentie) E cam scumpa, dar merita.
Unele elemente ale stiintelor oficiale dau semne de ‘oboseala’. Chiar m-am bucurat vazand pe NGC filme care pun intrebari cu sensul de a ne determina sa reflectam asupra unor lucruri pe care le vehiculam, generatie dupa generatie, fara sa mai fie cazul. Dar sa ma opresc aici.
Aceasta carte nu mi-a schimbat directia de a privi lumea, o aveam in felul meu schimbata mai de mult, ci m-a intarit. SI TE FACE SA-TI PUI MULTE-MULTE INTREBARI, nu numai avalansa pe care o gasim in paginile ei….
Cat despre schimbarea corpurilor, ma refeream la intrupari ale spiritelor (se numesc curent incarnari, desi am retineri privind aceasta exprimare). Gasesti material mult pe net, daca nu cumva deja te-ai hotarat sa inchei discutia !!! Nu e rau sa crezi ca nimic nu e aberant, ci doar ne-necasar la un anumit moment al trairilor proprii. Cu incredintarea: ce-o fi – vom vedea !!!
Nu e rau de loc, mie mi se pare foarte normal!!
Ramanem prieteni, din partea mea!! Imi place cum scrii, discutiile le fac doar atunci cand ma confrunt din mai multe parti cu acelasi lucru si simt ca pot sa-mi spun parerea proprie.
Toate cele bune!!