Intelepciunea si compasiunea sunt ca aripile unei pasari. Fara oricare din ele pasarea nu poate zbura, spune Tara Bennet-Goleman, citandu-l pe unul dintre mentorii sai intr-ale contemplatiei.
Ce este compasiunea?
Dorinta de a fi de folos, atat tie cat si celorlalti. Ca sa te poti schimba (asta daca vrei si simti nevoia) sau ca sa iti fii de folos in depasirea unui obicei emotional mai putin sanatos e de preferat ca mai intai sa depui un efort pentru a te accepta.
Daca vrei, e ca un proces de dresaj: la stapanul care urla si e vesnic nemultumit foarte rar cainii vor sta suficient de aproape pentru a invata, suficient de mult timp. Compasiunea dulce sigur aduce mai multe decat judecata amara. Cand manifesti compasiune fata de tine insuti, nu mai pornesti de la zero in procesul de a fi si mai bun sau a schimba la tine ceva. Pornesti de la un mare plus, si inca unul generator de motivare.
Iar celorlalti le oferi foarte mult daca in loc sa-i judeci, ca prima reactie, te gandesti la ei cu compasiune.
O forma de empatie. Cand poti spune “pot intelege ce simti, pentru ca simt/am simtit si eu la fel”. Desi se spune ca empatia este o arta, este una pe care o poti dobandi.
Cum faci: incepi prin a-ti constientiza propriile emotii si a-ti accepta reactiile. Aplici algoritmul si celorlalti. Atat. Si pentru ca tot am pomenit acceptarea…
Accept, deci exist mai linistit
In scris, lupta cu morile de vant i-a iesit bine lui Miguel de Cervantes, ba chiar memorabila. In realitate, eu am constatat o usoara diferenta, manifestata prin epuizarea energiei si poftei de viata. Sper ca tu te-ai descurcat mai bine in astfel de situatii.
Acceptarea e un amestec de rabdare, calm si detasare. Acceptarea iti permite sa folosesti resursele de energie pentru a face ceva util, adica nu le mai consumi in zadar enervandu-te ca lucrurile nu stau asa cum iti doresti.
Acceptarea nu inseamna ca te doare-n cot. Asta ar fi si destul de greu atunci cand vorbesti despre ceva care te priveste. Inseamna ca admiti faptul ca lucrurile stau altfel decat iti doresti tu sa stea. Si ca faci ceva pornind de la aceste date ale problemei.
Primul gand
Am mai povestit noi cum orice emotie genereaza automat o reactie: iti vine sa faci ceva. Cum ar fi sa inlocuiesti reactia cu un gand de compasiune? Cum ar fi sa te enervezi mai putin pe cineva despre care ai spune ca ti-a gresit cu ceva pentru ca primul tau gand este sa te pui in locul lui?
In aceasta situatie, folosirea compasiunii te ajuta sa atenuezi o reactie emotionala intensa de suparare sau frustrare. Castigi timp si gandesti mai clar. Poate castigi si o privire plina de recunostinta, sau poate nu. Insa universul iese cu un plus la pace si cu un minus la agresiune.
Mai intai calm si compasiune, apoi intelegere. A simti si a-ti desena o schema logica sunt procese care se potenteaza reciproc doar in aceasta ordine.
Ce poti face tu
Pasi mici-mici pentru mai bine. Daca te atrage conceptul de contemplatie, mai mult ca sigur ca exista un motiv: iti spune ceva, ceva de care tu ai nevoie. Ai putea incepe cu mici exercitii de contemplatie strict pentru imbogatirea vietii. Vei redescoperi senzatii, gusturi, sunete, alimentele, mangaierile. Poti incerca apoi sa-ti contempli stari sufletesti, sa le accepti (aici intervin compasiunea si empatia).
Mai intai si mai intai, demonstreaza compasiune fata de tine insuti. Daca te lansezi intr-un proces de introspectie, nu te grabi sa te judeci si/sau sa te acuzi. In majoritatea cazurilor, oamenii iau cele mai bune decizii, data fiind situatia de la momentul respectiv.
Dupa cum am mai povestit, chiar schemele nu sunt altceva decat procese de adaptare la mediu. Arata-ti ingaduinta. Intre multiplele drepturi pe care le ai se numara si a invata prin incercare si eroare. Cel mai bun (si cel mai iertator) prieten al tau te priveste in fiecare dimineata din oglinda. Iar pe femei, pe tot parcursul zilei din orice suprafata care reflecta lumina.
Repeta-ti gandurile de compasiune si acceptare. Daca simti nevoia, scrie-le pe hartie. Astfel se vor intipari si le vei constientiza mai bine.
Atentie, compasiunea e contagioasa! Un virus al carui purtator e placut sa fii. Mai intai obisnuieste-te sa manifesti compasiune fata de tine insuti si apoi raspandeste-l. Stranuta, figurat vorbind.
3 răspunsuri
Stiu despre ce vorbesti, Daniela draga! Sunt un om empatic si zic eu , cu multa compasiune.De ce spun asta? In primul rand pentru ca asa sunt eu de cand ma stiu si apoi datorita faptului ca am suferit mult si stiu ce inseamna suferinta umana,recunosc la semenii mei aceleasi dureri prin care am trecut si eu si,nu in ultimul rand datorita faptului ca am fost dintotdeauna atrasa de psihologie,de studierea psihicului uman.N-am studiat in acest domeniu,dar am citit multe carti despre asta,am inteles multi termeni de specialitate si cam stiu despre ce e vorba.Nu doar teoretic ci si practic.Si de multe ori am reusit ,cu cateva cuvinte blande sa schimb starea de spirit a celui care-mi vorbea.Sunt genul de om la care prietenii vin si gasesc intotdeauna o vorba buna si ajutor la nevoie.Eu cred ca a avea compasiune si a fii empatic sunt cele mai importante in viata.Poate pentru altii altceva e mai important:succesul,puterea.Fiecare cu ceea ce isi doreste! Bravo lor,daca asta le aduce fericirea! Respect alegerile tuturor! Abia asteptam articolul tau ,multumesc frumos pentru ceea ce ne reamintesti.Nu putem zbura sus,sus,fara vreuna din aceste „aripi”:empatia si compasiunea!
Eu personal nu cred prea mult in studiul institutionalizat, Elena. Asa ca sunt convinsa ca ceea ce stii tu si ceea ce simti tu e mai mult decat orice absolvent de Psihologie, dupa 3 ani si la varsta de 21… Pentru ca nu te cunosc personal, nu ne-am vazut fata in fata, nu pot decat intui cat de mult esti capabila sa oferi altora. Din felul in care scrii, reusesc sa vad destule, zic eu.
Felicitari pentru aripile tale :)
Salut Prietena Daniela,
ma bucur ca ti-am gasit articolul pe care l-am ratacit atata vreme… :)
Ma bucur sa te gasesc plina de compasiune dulce.
mult success si o primavara bogata si plina de compasiune!
Ioan