Curatenia de primavara
Vera nu-si mai vorbeste de rau fostul iubit. Iar cand se intalnesc pe strada isi zambesc si se opresc pentru o discutie de cateva minute. Toate bune si frumoase? Nu chiar, din moment ce atunci cand se cearta cu noul iubit, Vera i se adreseaza fara sa vrea cu numele ex-ului.
Povestea cu fostul s-a incheiat abrupt acum opt ani, dupa sase ani de relatie. „A fost un soc. Nu mi-a venit sa cred ca s-a terminat totul si ca Mihai se casatoreste peste noapte cu altcineva… Am suferit mult, nu mai mancam, nu mai dormeam, atunci am inceput sa slabesc. Intr-o luna jumatate am slabit 9 kilograme. Eram si inainte slabuta, acum sunt aproape stravezie.”
Vera si-a revenit sufleteste dupa doi ani. A inceput a doua facultate, a inceput alta relatie. Dar nu a reusit sa mai puna macar un kilogram pe ea. Tensiunile din cuplul actual au facut-o sa vina la terapie. Dupa un timp a inteles ca rana pe care i-a lasat-o despartirea de Mihai nu s-a vindecat. Iar relatia nerezolvata cu el continua si acum sa-i influenteze felul in care priveste barbatul, cuplul prezent, iubirea.
Trecutul…
Psihologii stiu ca nimeni nu ne poate face sa simtim ceva anume. Ceea ce simtim este de fapt alegerea noastra.
Daca te hotarasti sa continui o relatie in care traiesti stari de nefericire si teama e important sa se intrebi de ce nu alegi sa fii fericit(a). Pentru ca fericirea, implinirea, reprezinta o alegere. Este o optiune de viata. Si odata cu ea ne asumam si responsabilitatea de a renunta la schemele de gandire si la atitudinile prin care ne autosabotam.
De unde stim daca avem asemenea scheme? O familie destramata sau parinti care nu ne-au oferit afectiunea, protectia sau incurajarile de care aveam nevoie sunt cauzele cele mai frecvente. Insa orice situatie traumatizanta din perioada in care ne-am format personalitatea are un impact profund asupra stimei de sine si a felului cum relationam la maturitate.
Pentru noi femeile, genul de barbat pe care il alegem reflecta intotdeauna ce fel de relatie am avut cu tatal nostru. A fost un parinte care ne frustra de iubire, ne domina, se purta cu violenta? Exista mari riscuri sa formam un cuplu in care nu avem parte de iubire impartasita si respect. Suntem fie victima care suporta abuzurile emotionale si fizice, fie femeia dura care comanda in relatie pentru a se simti in felul acesta puternica.
Emotiile negative – o scurtatura spre boala
Patternurile autodistructive sunt cu atat mai periculoase cu cat adesea nici nu stim ca exista. Felul in care am inregistrat in suflet un eveniment, filtrul subiectiv pe care l-am avut cand ne-am confruntat cu o situatie stresanta ne-a amplificat trairile negative.
Urmarea? Subconstientul, dornic sa ne apere de suferinta, a incropit in regim de urgenta o strategie de aparare. Pentru unele femei aceasta tactica de protectie inseamna sa nu mai acorde incredere barbatului, sa il trateze cu raceala. Pentru altele poate inseamna covingerea ca trebuie sa faca in permanenta eforturi si chiar “sacrificii” pentru a merita dragostea barbatului.
Asemenea convingeri subconstiente devin comportamente, alegeri, destine. Intai ne blocheaza respectul de sine si sansa implinirii in relatia de cuplu. Iar in timp risca sa declanseze dezechilibre fizice sau chiar boli. Este ceea ce medicii numesc “somatizare”. Psihicul nu mai rezista la tensiune, nemultumire, suferinta si rabufneste in ulcer, afectiuni cardiace, chisturi ovariene sau cancer.
Invitatie la vindecare
Minte sanatoasa in corp sanatos? Este adevarat. Suflet sanatos pentru relatii sanatoase si fericite? Este la fel de adevarat. Primul pas presupune sa privim lucid – cum ne purtam de obicei cand ne indragostim, cand apar primele tensiuni in cuplu? Daca identificam aceleasi greseli in relatiile noastre inseamna ca ranile emotionale ale trecutului inca lucreaza. Cat timp? Nu stiu, dar depinde numai de noi sa le vindecam.
Vrei sa stergi urmele trecutului si sa devii stapana prezentului tau, sa iti oferi sansa de a-ti cladi o relatia implinita? Workshopul Relatii fericite iti vine in intampinare cu tema Vindecarea emotionala. Patru ore de terapie intensiva, tehnici psihologice si exercitii care te scot de sub puterea strategiilor interioare autodistructive. Patru ore de “reprogramare” binefacatoare a convingerilor despre propria persoana si despre relatia ta de iubire. Detalii pe Relatii fericite.
15 răspunsuri
Foarte frumos si adevarat !
Cauze pentru problemele Verei de acum…probabil sunt si in interiorul ei, si in interiorul ex-ului..e complicat…
Convingerile subconstiente da, extrem de adevarat…E nevoie de un efort pentru a le scoate la iveala si transforma…
Despre relatii – perspectiva masculina – o sa scriu si eu in curand (ca tot am promis, ca o completare la ideile Gabrielei si Deliei).
Si inca ceva – tot ca o completare : un seminar de aproape 4 ore (la care sunt co-organizator) tinut de 2 barbati numai pentru femei – „Cum sa-i intelegem pe barbati. Provocarea relatiei de cuplu” . http://www.lumeareala.ro/2009/04/03/cum-sai-intelegem-pe-barbati-provocarea-relatiei-de-cuplu/
De-abia astept sa-ti citesc articolele despre relatii. Nu ne lasa sa „fierbem” asa mult!
Cred ca ar fi interesanta viziunea unor profesori Tao-isti…Din pacate eu nu pot veni. La inceputul lui mai sunt la un congres de hipnoza la Cluj.
Situatia devine exploziva cand ambii parteneri, casatoriti acum, s-au confruntat in trecut cu probleme in familie: el- crescut doar de mama, extrem de abuziva, violenta fizic si verbal; ea-crescuta intr-o familie cu tatal alcoolic, abuziv verbal, fizic si chiar sexual, si o mama blanda, iubitoare, genul de sotie supusa care s-a „sacrificat”pentru binele copiilor!ea insasi cu probleme probabil!
Da Dania,
Exemplul tau este foarte clar. Amandoi sunt niste suflete care au fost foarte ranite in copilaria lor si care vrand-nevrand perpetueaza aceste suferinte si in relatia lor actuala. Cum crezi ca vor fi copiii lor?
Chiar daca ne place sa ne consideram unici si independenti, mediul in care ne-am format emotional ne marcheaza foarte mult. Si daca fiecare dintre noi ar face efortul sa se vindece sufleteste, copiii nostri si toate generatiile care vor urma ar putea trai intr-o lume mai buna. Munca noastra de transformare si vindecare sufleteasca poate contribui la vindecarea intregii umanitati! Eu zic ca merita :)
Draga Gabriela, multumesc pentru articol, m-a ajutat sa inteleg ceva important despre relatiile pe care le-am avut pana acum. Am lasat de multe ori de la mine, in speranta ca iubitul se va lasa de baut, sau va deveni mai afectuos, mai comunicativ, mai atent cu sufletul meu. Ai dreptate, am descoperit cu surprindere ca intr-un fel iubitii mei semanau cu tata, nu neaparat ca fire, ca temperement, dar felul in care se purtau cu mine sau felul cum ma simteam eu fata de ei semana foarte bine cu ceea ce am trait in copilarie, cand ma straduiam sa il multumesc pe tata, care era mai absorbit de bautul lui zilnic decat de mine.
Ma intereseaza foarte tare ceea ce spui ca va fi la workshopul tau. Vreau sa ma lamuresc insa, chiar este posibil ca ranile emotionale sa se vindece? Am citit chiar pe Empower un articol unde se spunea ca de fapt nu putem sa scapam definitiv de o trauma de felul acesta. Chiar are rost sa sper sau trebuie doar sa invat sa traiesc intr-un fel cu suferinta din trecut? Adica sa ma calesc, sa devin mai nepasatoare…
Te rog sa ma scuzi, nu vreau sa-ti rapesc timpul cu explicatii pentru situatii personale, dar m-ar ajuta foarte mult sa stiu ce am de facut.
Iti urez mult succes cu workshopurile si de-abia astept sa mai citesc si aici articolele tale.
Del-fina
Un articol de exceptie, Gabi (imi permit sa-ti zic Gabi pt ca te simt aproape, sper ca nu te superi :) ). E foarte real ce spui, e in acord perfect cu ce spune cea mai buna prietena a mea care este psihoterapeut pe hipnoza si terapie cognitiva. Adica stiu lucrurile astea demult, insa abia in ultima vreme le-am pus in practica, am reusit in sfarsit sa vindec niste traume foarte puternice legate de relatia cu tatal meu.
Eu cred ca poate exista vindecare emotionala definitiva, desi cere mult timp, mult chin, o motivatie puternica si o forta interioara deosebita. Mai am un pic pana acolo, n-am ajuns inca total.
Dezamagirea mea este insa alta: sa zicem ca acum sunt foarte ok emotional in sfarsit, si simt ca personal am evoluat enorm in ultimii ani intr-un ritm accelerat pe sectorul „relatii”, dar problema stii care e? Ca ceilalti, de fapt barbatii pe care i-am iubit au ramas la acelasi nivel, nu s-au schimbat deloc…Aceleasi prejudecati, aceleasi tendinte automate, aceeasi lipsa de introspectie si de motivare…si asta dupa niste ani de zile in care eu n-am stat degeaba ci am lucrat masiv cu mine. E groaznic, groaznic. Deci eu acum sunt super ok, dar cei cu care vin in contact au inca probleme de genul asta, automate, nici nu-si dau seama ca sunt „virusati”, si eu le sesizez imediat golurile, imi sar in ochi din primul moment, desi inainte nu le vedeam. Si e aiurea, rau de tot. Pentru ca incepi sa te simti tot mai singur.
Sunt complicate rau de tot relatiile astea sentimentale, pentru ca implica mai mult decat o potrivire mentala si emotionala, in primul rand atractie sexuala. Am prieteni barbati (ma inteleg foarte bine cu barbatii in general) extraordinari, cu care vorbesc ore intregi despre orice, barbati de calitate la care tin, dar nu exista nici o atractie fizica a mea vizavi de ei, parca mi-ar fi frati…deci n-as putea in veci sa am o relatie mai mult decat amicala cu nici unul din ei. Iar cei care ma atrag fizic/sexual (de mentionat ca destul de rar ma atrage cineva fizic pt ca eu sunt indragostita de frumusete si barbatii frumosi sunt rari) sunt fucked up bine de tot emotional si rezultatul e un esec total, evident.
Deci prin urmare abia astept urmatorul tau articol, dar si pe ale lui Marius, sa descoperim un pic si viziunea masculina. :)
Nu obisnuiesc sa plictisesc cu comentarii atat de lungi si personale, dar azi chiar am avut o zi socanta, afland despre o decizie absolut aberanta a unui fost care in loc sa incerce sa se puna in ordine si sa evolueze a ales o cale de compromis absolut hidoasa, preferand sa se complaca intr-o viata mediocra alaturi de o femeie care-i suporta toate mizeriile doar pt ca e mai comod pt amandoi. Deci, sincer, sunt socata de cata inconstienta poate exista chiar si intr-o minte stralucita, si cauza? Un tipar emotional nerezolvat…
Mai bine mor decat sa traiesc o viata de compromis din comoditate. Mai bine trec prin cele mai groaznice chinuri si esecuri decat sa ma complac in comoditate. Mai bine sa fiu singura decat cu cineva nepotrivit. Mai bine sa aleg calea cea mai grea si mai morala pe drumul catre idealul meu desavarsit, mai bine sa fac tot posibilul sa ma desavarsesc eu ca persoana, sa ma dezvolt extraordinar de mult chiar cu pretul unei suferinte groaznice (pt ca de obicei din necazuri si esecuri invatam cele mai pretioase lectii), decat sa traiesc o viata pe jumatate doar pt ca e mai simplu, mai usor, mai comod.
Totul sau nimic.
Draga Del-fina,
Din experienta mea personala pot sa-ti spun ca se poate. Cele mai potrivite tehnici sunt cele de hipnoterapie, care ” merg in timp” si schimba mai usor setarile trecutului. Este foarte bine ca ti-ai dat seama de rana asta imensa din sufletul tau. Acum chiar si faptul ca esti mai atenta si constienta de problema te va ajuta sa te vindeci, si-ti va deschide nenumarate canele care te vor ajuta sa te vindeci: carti, workshopuri, filme,povesti, psihoterapeuti…De fapt in acest moment ai intrat deja intr-un circuit de vindecare. Mai e doar o chestie de timp :)
Ideea ca sa fii nepasatoare nu tine, pentru ca asta inseamna de fapt sa te inchizi afectiv.
Dezavantajele: 1. cand te vei indragosti din nou , vechile rani vor rabufni cu o intensitate mai mare; 2. un om inchis afectiv este ca ” un cadavru viu” nu simte bucuria de a trai si chiar nu poate sa se bucure si sa fie fericit. Singura solutie valabila, vindecarea! :)
Vero,
Multumesc foarte mult pentru aprecierile tale.
Ai dreptate, se petrece de multe ori ca dupa o perioada in care unul dintre parteneri a evoluat si s-a dezvoltat, diferenta dintre ei sa se mareasca foarte mult si cei doi sa simta ca nu mai sunt compatibili sufleteste. Asta pentru ca barbatii sunt mai lenesi spirituali. Nu chiar toti bineinteles. :)
E un proces firesc. Fii linistita, viata este ca o calatorie cu trenul, locul liber de langa tine va fi ocupat in curand de altcineva, mai compatibil cu noua Vero care esti tu acum.
Dezvoltarea personala si transformarea spirituala este o optiune a fiecaruia dintre noi…Si nu poti sa-l silesti pe El sa creasca daca el se simte bine in patratica lui si nu-si doreste mai mult.
Vero, ai observat cumva ca ai o predilectie pentru baietii rai? Daca te simti atrasa sexual in special de acest gen de barbati intreaba-te de ce oare? Pentru ca o relatie cu un „baiat rau” are foarte multe sanse sa se termine nefericit…
Hehehe, a nu, nu am o predilectie pt baietii rai, pur si simplu am nevoie de provocare si mister in relatia cu cineva, vreau pasiune si de obicei traiesc pasiunea alaturi de baieti asa-zisi rai pt ca si eu sunt o fata rea si cam inaccesibila de felul meu :)
Multumesc pentru raspuns, ai mare dreptate.
Da, vindecarea merita!In cazul meu probabil va implica divortul (cazul la care faceam referire e al meu) deoarece sotul meu, dupa ceva relatii esuate, prefera compromisul in locul vindecarii, cu alte cuvinte prefera o relatie „oricum”decat singur.Eu am avut norocul unei relatii cu un om deosebit pe care, totusi, l-am respins,probabil din cauza faptului ca nu corespundea cu „tatal meu”(abia de curand am descoperit raspunsul.Regasesc in el multe trasaturi ale tatalui meu desi nu bea iar intelectual..are studii postdoctorale.De aici nelamurirea mea(deoarece am crezut ca un IQ ridicat te face sa vezi altfel lucrurile).
Amandoi stim ca am suferit in trecut si amandoi parca nu facem decat sa retraim acele momente urate din copilarie, in cuplu!
As veni cu mare drag la cursuri dar, din pacate, sunt la un capat de lume, departe!In ceea ce ne priveste, as frefera o solutie care sa nu implice divortul dar ma tem ca nu exista!
Aceleasi intrebari, ca si cele ale Del-finei, mi le adresez si eu!ma sperie ideea ca sunt atat de obosita de relatia pe care o am, de neputinta de a o imbunatati, incat simt ca nu voi mai avea vreodata puterea sa intru intr-alta noua !si am ceva ani-31.La fel cum ma sperie orbirea de care am dat dovada!
Imi cer scuze pentru acest post atat de lung,cumva simteam nevoia sa spun cuiva lucrurile acestea!
in alta nou si nu intr-alta :-D
am 50 ani si sufar foarte tare din cauza unei relatii careia nu-i pot pune capat ce ma sfatuiti
Am nevoie de mai multe date ale problemei. Puteti veni la workshop.Acolo putem studia problema mai in amanunt. Sau scrieti-mi pe adresa [email protected]
Am devenit dependenta de aceste articole minunate, scrise din suflet… pentru suflete!
…Va multumec!
ce sunt de fapt emotiile?
http://ganduri4descoperi.blogspot.com/2010/02/ce-sunt-emotiile-ce-este-simtirea.html