E la moda sanatatea si spiritualitatea. Peste tot, mii si mii de articole, carti, cursuri in aceste domenii. Milioane si milioane de oameni implicati in acest „fenomen”. Inclusiv eu. :)
Corpuri
Nu stiu cati dintre noi, insa, cei care ne „ocupam” de aceste aspecte esentiale ale vietii, constientizam… esenta.
Pe acesta planeta avem un corp fizic. Il vedem cu totii. Pe langa el, mai avem si alte corpuri – energetic, astral, mental, cauzal etc. Extrem de putini le pot vedea – dar ele exista, fara indoiala.
Iar dincolo de toate aceste impartiri in corpuri care ne diferentiaza in aceasta lume duala pentru scopul cu care sufletul se intrupeaza de la o existenta la alta (vezi Cloud Atlas :)), reprezentam cu totii o „unitate” nediferentiata. Un unic „corp” urias, fara limite de timp si spatiu… o unica forta ce a creat toate universurile, toate planetele, toate fiintele cu sau fara trup fizic.
Cai
Sa revenim insa la aceasta minunata planeta Pamant, o constructie fizica (in termenii „3D” uzuali folositi de noi). Si la acest extraordinar instrument prin care experimentam viata aici – corpul fizic.
Sunt doua cai in spiritualitate: una filozofica, prin care ni se spune ca totul e o iluzie, ca totul este Una, ramai prezent si mintea, ego-ul se vor dizolva si vei cunoaste Adevarul etc. Unii se pierd in ea… prea mult citit, prea multe discutii la nivelul mintii… am fost pe calea asta mult timp crezand ca sunt „evoluat”. :)
Mai este insa si o cale ceva mai practica si ea presupune multa munca la nivel fizic si energetic, cu aceste corpuri. Ea urmeaza, oarecum, un concept postulat de traditia taoista (dar probabil intalnit, sub o forma sau alta, in multe alte traditii).
Esenta se transforma in energie, energia se transforma in spirit.
Adica – hai sa punem la inceput accent extrem de important pe sanatate si vitalitate si apoi putem vorbi‚ in mod competent, de adevarata spiritualitate.
Maestri
Spiritualitatea occidentala e destul de diferita de cea orientala. La noi, curentul american de „dezvoltare personala” a intrat peste spiritualitate, coborand-o la nivelul teoretic al mintii. Amestecand-o si cu religia uneori, adaugand pe ici pe colo si ceva „social” si „financiar” in ecuatie… iesind astfel un „ghiveci”. :) Surprinzator insa, in multe cazuri destul de bun si eficient pentru mintea occidentala, neobisnuita cu intelegerile directe, simple, dincolo de cuvinte ale orientalilor. Sau chiar ale samanilor sud-americani.
Avem si noi, in occident, maestrii nostri. Oameni care au reusit sa imbine toate aceste aspecte si sa le ofere oamenilor intr-o forma usor de inteles pentru ei, incercand sa-i pregateasca pentru saltul dincolo de minte. Pe care unii, prin astfel de instrumente, l-au inceput… iar altii, dimpotriva, s-au pierdut in acest urias amestec. Fiecare la timpul sau, insa…
Maestrii orientali sau samanii nu au conceptul de „dezvoltare personala”. Ei merg direct dincolo de minte, fiecare prin metodele sale, accesand adevaratul domeniu spiritual. Lumi in care nu patrunzi decat prin efort de „ridicare a vibratiei” prin metode, tehnici, pe care multi din cei ce doar filozofeaza le numesc „inutile”. „A trecut vremea Maestrilor, a trecut vremea tehnicilor… fiecare e propriul maestru si are propria metoda.” O cale sigura de a ajunge aproape nicaieri… :)
Intrebari
Avem nevoie de cai si maestri? Cu siguranta. Sa privim numai la ideea de baza in spiritualitatea practica: esenta se transforma in energie, energia se transforma in spirit. Ce este esenta? Ce este energia? Ce este spiritul? Cum se transforma una in alta? De ce, daca energia e peste tot, noi trebuie sa o transformam din esenta? De ce, daca noi suntem spirit, trebuie sa-l „cream” din energie?
De ce in filozofia occidentala suntem „invatati” intr-un fel iar in practica orientala, in alt fel? :) Cine are dreptate? De ce suntem pe aceasta planeta fizica, in corp fizic? Sunt ele reale sau sunt iluzii?
Ce este filozofia si ce este practica? Oare raspunsurile pe care ni le pot oferi maestrii din vechime sunt relevante in contextul actual al omenirii?
Multi dintre noi ne-am pus aceste intrebari. Fiecare a gasit propriile raspunsuri. Ce facem cu ele, insa? Voi reveni in scurt timp cu propriile opinii.
6 răspunsuri
Sa va felicit sau nu? Nu stiu.
Nu stiu daca socializarea pe asemenea subiecte este o cale. Toate pe lumea asta par intoarse cu susul in jos. A fost o vreme cand maestrii erau cautati de discipoli, astazi maestrii ii ademenesc pe discpoli. Gratie mass mediei(internetul intra aici?) traiesc sentimentul ca sunt mai multi maestri decat discipoli. Si totusi, daca am facut efortul inseamna c-a meritat.
Cred că răspunsurile la întrebări le primim atât din interiorul nostru cât și din exterior, în mod continuu, numai că avem nevoie de o extindere a nivelului de înțelegere a acestora.
Mai cred că extinderea înțelesurilor „clasice” (de DEX) ale cuvintelor este strict necesară, dacă ne dorim cu adevărat depășirea condiției umane. Pentru mine asta e valabil în general, dar mă refer aici la cuvântul „maestru”.
Am învățat și învăț de la toți oamenii din jurul meu dar învăț și de la plante, de la animale și de la minerale, practic – toată energia din jur (condensată sau nu) este ne învăță câte ceva dacă avem răbdarea să ascultăm și ne extindem capacitatea de a înțelege mesajele pe care aceasta ni le transmite.
A ne opri doar la cuvintele maeștrilor (mai mult sau mai puțin recunoscuți) pentru mine înseamnă limitare.
Cred că Universul întreg este Marele Maestru și asta nu este o metaforă chiar dacă așa pare. :)
Nu cred ca unii au dreptate iar altii nu (referitor la occidentali si orientali). Avem culturi, practici si mentalitati diferite care nu pot fi comparate. Suntem ceea ce gandim despre noi insine si despre lume.
Multumesc tuturor – o sa revin cu precizari in urmatorul articol. Nu e vorba de maestri asa cum am intelege noi uzual ci de alt tip de maestru…o sa vorbim :)
buna, cred ca raspunsurile sunt in noi. cred ca toti avem dreptate. fiecare cu dreptatea lui:) si asta ne ajuta sa ne gasim drumul. si maestrii. si pe noi. asteptam cu interes continuarea. eu cred ca tehnicile, metodele, maestrii pe care i-am avut sunt o conditie sine-qua-non pentru dezvoltare, e ca la clasa I – ei ne invata literele (tehnicile), dar numai noi invatam sa ne descoperim, sa devenim maestri literari, sa compunem, sa devenim mari scriitori (fiinte umane, creatoare). daca ramanem la clasa I putem invata mai multe caligrafii cu 1000 de persoane, dar asta nu va aduce valoare si nu ne vom ridica. in afara faptului in care suntem Steve Jobs si aducem un plus lumii prin valoarea estetica a scrisului:) asta e important: ce facem cu toate astea aici, in lumea reala?
SUNT la moda sanatatea si spiritualitatea! :)