Povestea
Acum doua luni am participat la un training care s-a incheiat surprinzator: „Luati fiecare cate un post-it si multumiti in scris persoanei care v-a placut sau v-a impresionat in aceste trei zile. Spuneti ceva de genul ‘mi-a placut ca…’, ‘am admirat… la tine’, ‘iti multumesc pentru ca…’. Sau spuneti cum vreti voi.”
Ne-am apucat de scris. Si scriam. La fel ca in bancul cu miriapodul care se intalneste cu un alt miriapod pe strada si dau mana si dau mana si dau mana… la fel si noi scriam neincetat. Ceea ce trebuia sa fie un scurt exercitiu de recunostinta s-a prelungit. Sa spui de ce-ti plac ceilalti si sa le multumesti e mult mai bine decat pare.
Sa recunoastem: recunostinta conteaza
Recunostinta este o emotie pozitiva orientata spre trecut. Recunostinta este echivalentul contemplatiei pentru prezent si al sperantei pentru viitor.
Martin Seligman – cel care a initiat psihologia pozitiva despre care am mai amintit si in articolul de saptamana trecuta – considera recunostinta o componenta importanta a satisfactiei in viata. Cam are dreptate. Aici o sa discut doua aspecte care se leaga tare frumos intre ele: trecutul – sursa de sens si legatura dintre emotii si gandurile noastre.
Tiparul uman este de a crea sens, de a lega evenimente intre ele pentru a le da o semnificatie. Interpretam in permanenta trecutul si incercam sa gasim in ceea ce s-a intamplat explicatii pentru ceea ce traim in prezent si indicii despre viitor. Putem fi multumiti, fericiti sau de-a dreptul incantati de ceea ce s-a intamplat in viata noastra pana acum, sau din contra, putem avea nemultumiri, frustrari, amintiri neplacute sau inca dureroase. De acord pana aici, da?
Sa trecem atunci la al doilea aspect, legatura dintre emotii si ganduri. In psihologie s-a dezvoltat la un moment dat teoria cognitiva, care proclama faptul ca gandirea e un proces de sine statator si foarte important.
Ca sa vezi! Ei bine, gandirea asta, asa importanta cum e ea, iti determina emotiile. Gandul ca nu te vei descurca te face sa-ti fie teama sa vorbesti in public si gandul ca cineva te-a suparat intentionat te face sa te infurii si sa ai o reactie exagerata.
Punem cap la cap cele doua aspecte si rezulta ca gandurile noastre fata de trecut determina atitudinea pe care o avem despre ce s-a intamplat cu viata noastra pana acum.
Tu decizi…
… daca viata ta nu are savoare, daca ti s-au intamplat numai lucruri triste, daca de acum incolo va fi la fel pentru ca asa arata toate semnele din trecutul tau. Sau daca pui accent pe ce a fost frumos pana o sa vorbesti numai cu accent! Accentul recunostintei suna tare bine.
Recunostinta e o solutie
- Cand esti recunoscator amplifici intamplarile frumoase pe care le-ai trait. Le faci mai vii si la fel de prezente ca atunci cand s-au intamplat.
- Asa cum ingrijorarile te storc de energie, starea de bine provocata de recunostinta te umple de vitalitate. Incearca sa multumesti cuiva din tot sufletul si o sa observi cat de bine te simti imediat dupa. Nu o sa te surprinda pentru ca ai citit asta deja, aici.
- O sa dezlantui spirala recunostintei: persoana careia ii multumesti o sa se simta bine, atat de bine incat va observa cate lucruri minunate faci si tu. Si pentru ca se pare ca Pamantul e rotund, vorbele frumoase se vor intoarce la tine.
- Te face mai atent la intamplarile frumoase, la gesturile de bunatate ale celorlalti, la micile detalii care conteaza. Si cand te uiti dupa fluturi te uiti prea sus ca sa mai observi gandacii de bucatarie (oare daca perseverez o sa-mi iasa si mie metafore á la Ovidiu Miron?)
- Cu cat practici mai des recunostinta, cu atat mai bine iti rescrii programul cu care analizezi trecutul. Pana o sa te trezesti ca declari ca esti un fericit!
- Cu adevarat nemaipomenit este faptul ca mai sunt atat de multe utilizari si efecte ale recunostintei!
Hai sa…
Hai sa multumim mereu cui ne da o mana de ajutor. Chiar daca e o mana mica. Hai sa facem chiar acum o lista cu lucrurile pentru care suntem recunoscatori: o sa ne simtim bine numai vazand cat de multe sunt.
Hai sa ne gandim chiar acum la trei persoane carora nu le-am multumit in ultima vreme, desi am avea pentru ce. Hai sa le multumim si sa le spunem pentru ce.
Hai!
16 răspunsuri
:) :) :) :) :)
Felicitari pentru articol. Cele trei persoane carora le multumesc ?
Prima pe lista este autoarea articolulul, a doua o inspectoare care tocmai m-a acceptat la cursul de pshiopedagogia comunicarii , unde cu siguranta voi intalni lectori si conferentiari deosebiti, iar a treia persoana este *familia mea*,care astazi sunt trup si suflet alaturi de mine, deoarece este o zi importanta din viata mea, asa ca am de la cine primi la randul meu felicitari.si recunostinta.
Succes pe mai departe .
Daca e ziua ta, iti urez La Multi Ani,Maria! :) :)
Maria, hai sa facem schimb de multumiri :D. Tie iti multumim si pentru ca ai impartasit cu noi atata recunostinta, sper sa fie de-a dreptul contagioasa! Mult succes la cursul de psihopedagogia comunicarii :)
( Ovidiu, vezi? :) ) Chiar, tu cui multumesti?
Eu? :) Eu sunt egoist. Imi multumesc in primul rand mie :D :D :) .
Pai, si egoismul e bun bine dozat. Normal ca e bine sa-ti multumesti si tie, se pare ca daca nu ai mai fi nu ai exista…. :P
Eu sunt mai avara la capitolul „Multumiri date si acceptate”. Dar uite, o sa incep de azi. Chiar de acum. Multumesc „inspiratiei divine” ca am gasit empower.ro. Multumesc Daniela pentru articolul acesta si celor care scriu aici si reusesc sa ma impresioneze (yeah! i’m a tough cookie, so they say) cu aceste randuri si cu pasiunea pe care o emana. Si multumesc fratelui meu care plateste factura la internet ca sa-mi pot imbogati eu spiritul cu astfel de lucruri. (so internet is not devil’s doing after all!)
Şi eu am de recuperat în această direcţie. Îmi pare rău pentru că nu am apucat să-i mulţumesc suficient mamei…şi încep prin a-ţi mulţumi ţie Daniela pentru articol, este super! mi-ai reamintit acum că mai pot mulţumii celorlalţi şi mai ales Lui Dumnezeu pentru toate darurile sale. Unul din darurile Lui este Mişu, motănelul meu portocaliu care îmi produce multe zâmbete. Off topic, care este sursa voastră imediată şi rapidă de produs zâmbete?
Noi insine, ZambetZen :) . Atitudinea noastra :) .
Luiza, si eu ii multumesc fratelui tau :) Sa-i transmiti si eventual sa-i spui si lui unde se imbogatesc suflete pe internet. :D O sa vezi tu de ce sunt in stare tough cookies cand se pun pe multumit :) Sa mai vii!
Zambet Zen, intr-adevar, pisicile sunt o resursa inepuizabila de produs zambete. Si eu am o pisica portocalie, se recomanda pisica Scortisoara :) Ar mai fi copiii, de fapt, oamenii in general. Gesturile frumoase, sms-urile care ne spun doar ca se gandesc la noi. Si intotdeauna copilul din noi, ala care ar face numai nefacute :)
Multumesc Daniela ,ZambetZen,Luiza,Ovidiu,Maria pentru ocazia pe care o am de a citi comentariile voastre .Invat cate putin de la fiecare.Sursa mea principala de zambete este in inima mea si va daruiesc fiecaruia cu drag.Sa aveti o zi buna,prieteni.
Elena, partea grozava cu sursa ta de zambete este ca nu se termina niciodata. E in tine si poti zambi indiferent de circumstante :)
Multumesc, Daniela! Multumesc, Empower!
Ma bucur ca v-am gasit! Mi-ati facut mai mult decat o zi frumoasa! Muuulte, si vor mai fi…
Superb articolul. Mi-a amintit de „Naikan” a lui Gregg Krech, prin care am primit multe daruri legate de bucuria recunostintei.
Si, mai mult, de aceasta latura a noastra, atat de des uitata, dar, odata descoperita, atat de des scoasa la lumina: bucuria copilului care primeste si priveste viata ca pe un dar.
Intoarcerea la bucuria gasita in simplitate este ea insasi un mare dar. Privind, cateva minute pe zi (adunate, doar cateva, dar poti sa-ti oferi si ore…) fire de iarba noua, margaritarul din curtea unei case, pe traseul parcurs pe jos spre casa (RATB-ul e blocat,si mai bine e pe jos), cerul cu sau fara stele (Doamne, ce bine ca am ochi si ca ei inca vad! – Mama mea nu prea mai vede…) imi umplu viata de culori,parfum si muzica, fara efort, fara cost, doar sa ma asez cu atentia pe aceasta directie. In timp, se formeaza in antrenament in a vedea frumosul si binele in acele elemente care ni se dau „pe tava” in fiecare zi… E o noua forma de a vedea viata. Si asta da nastere atator noi bucurii…
Si cum ar putea fi altfel, cand pana si faptul ca pot sta acum la PC-ul de la birou si pot intra pe un blog (BZZZ! Verboten!) e un dar? Iata, alta bucurie, pentru care spun din toata inima:
Multumesc!
Grazie, Gratiei!
MULTUMESC. Multumesc mult, tuturor celor ce scrieti aceste articole minunate.
Pentru ca am deja o virsta si din fericire( da ati citit bine” din fericire”)am avut si multe experiente dificile, nu stiu de unde si cum , dar constat ca am aplicat multe din ceea ce citesc acum, in acele clipe dificile.Dar mai am de trait si deci mai am si de invatat.Si invat multe de la voi.VA MULTUMESC TUTUROR
BUNA!lucrez in vanzari de peste 7 ani si cu durere am observat ca oamenii uita sa spuna „Multumesc”;orice ai face ,orice oferta le-ai da ,lor li se pare ceva normal si cuvenit!!iar cand cineva iti multumeste pentru un lucru poate mai marunt deja faci ochii mari,ca ai unui copil si te minunezi;e atat de dureros tot ce se intampla;sa uitam sau sa neglijam sa spunem acest cuvant asa de simplu”multumesc”,un cuvant care aduce atata bucurie sufleteasca si asa cum ai zis desclanseaza spirala recunostintei…..
Da, vor mai fi, Mikka. Noi vrem sa mai fie multe :) Imi place cum spui tu, „a ne umple viata”. De fapt asta facem. Si daca nu o umplem noi, ramane goala. Sa ne umplem viata cu lucruri minunate, cu oameni la fel e treaba noastra pe lumea asta :)
Lavinia, si noi iti multumim (chiar daca eu iti multumesc usor cam tarziu :P ) Si eu mi-am dat seama, chiar de curand, ca ar trebui sa multumesc pentru intamplarile mai putin placute prin care am trecut. Nu ca le-as mai dori. De fapt, sper ca daca le multumesc, sa se prinda singure :)
Dana, nu-i asa? Da’ bine ca putem face noi ceva pentru asta: sa spunem multumesc mereu, de fiecare data, oricui face ceva pentru noi :)
Pe mine asta ma surprinde, chiar si la mine: cand ma minunez de un serviciu care ar trebui sa fie normal… Cum ai spus si tu, cand fac ochii mari si ma minunez de normalitate.
Asa ca, Dana, eu iti multumesc tie pentru ca ai venit pe Empower si imi doresc sa-ti placa :)