Daca ti se pare ca relatiile intre doua persoane sunt complicate, stai sa le vezi pe-alea triunghiulare… Diferenta dintre a jongla cu doua mere sau cu trei.
Iti spuneam saptamana trecuta (articolul despre pozitiile perceptuale) ca o sa povestim azi despre Triunghiul Dramatic. Ei bine, Triunghiul Dramatic nu mai este un joc de training. Este un joc inconstient si manipulativ la care recurgem pentru a ne implini niste nevoi mai degraba disfunctionale si pe care, sa vezi aici surpriza, nu vrem nici in ruptul capului sa le recunoastem ca atare.
Triunghiul slabiciunilor
Triunghiul Dramatic este un alt concept grozav de important in AT – Analiza Tranzactionala. Inventatorul Triunghiului Dramatic este Stephen Karpman si de-aia o sa mai gasesti acest concept si sub denumirea greu de imaginat de Triunghiul Karpman.
Karpman a descris un model de interactiune intre oameni atat de real ca se vedea de pe atunci: se pare ca Eric Berne (“parintele”, fondatorul AT) l-a avertizat: “You’d better get it right, they’re gonna quote you 150 years from now.” Se pare ca noi oamenii avem cate ceva in comun cu lupii si acel lucru nu este parul…
Fiecarui varf al triunghiului ii corespunde cate un rol. Astfel, avem Persecutorul pe care il putem asemana Parintelui Critic. Persecutorul acuza, ataca, nedreptateste, e furios si ne spune ca e numai vina noastra. Persecutorul e lupul cel mare si rau care rade de noi si ne fura sandvisurile.
In cel de-al doilea varf sta Salvatorul – un alt nume pentru Parintele Grijuliu. Salvatorul ne ajuta si ne preia din responsabilitati fie ca vrea fie ca nu vrea. Ne spune ca putem sta linistiti, rezolva el… Salvatorul nu salveaza pentru a face un bine ci pentru ca simte nevoia sa ingrijeasca o faptura dependenta. Cu cat mai dependenta cu atat mai bine. Si sa nu cumva sa indrazneasca sa se emancipeze ca altfel ne transformam in Persecutor cat ai zice “peste”.
Ultimul si absolut deloc cel din urma unghi este Victima. In AT se spune ca “Victima face jocurile” pentru ca fara ea Salvatorul si Persecutorul ar soma. Victima cauta trei lucruri: pe cineva sub aripa caruia sa se poata ascunde, pe altcineva spre care sa arate cu degetul si evitarea responsabilitatii pentru propriile actiuni. Refrenul preferat al Victimei este “bietul de mine!”.
Triunghiul asta se misca. Asta e specificitatea sa: faptul ca cele trei roluri se schimba intre cei trei actori pe masura ce se desfasoara actiunea. Ca intr-o drama la treatru. In care Victima are rolul principal. Fiecare intra in joc in pozitia lui predominanta si apoi topaie prin triunghi.
Trei unghiuri, trei exemple
Nimic nu ilustreaza mai bine Triunghiul Dramatic decat o serie de exemple, dintre cele mai banale, care sigur s-au intamplat macar unor prieteni de-ai nostri.
Adolescenta care fuge de-acasa dupa Fat-Frumos. Tanara noastra Victima, satula de parintii-Persecutori cauta pe cineva care sa o salveze de la constrangeri si nedreptate. “Biata de mine, uite ce-mi fac, vreau sa fiu libera!”.
Apare Fat-Frumos si adolescenta fuge de-acasa in bratele Salvatorului. Dupa o vreme Salvatorul nu mai este Fat-Frumosul de la inceput si se transforma cate putin in Persecutor, luand rolul parintilor. Deznodamantul fericit pentru Victima este cand se intoarce acasa la parinti, deveniti dintr-o data Salvatori. Cel mai putin fericit este cand isi gaseste un alt Salvator Fat-Frumos. Si asa mai departe.
Inceputurile triunghiurilor conjugale. Am sa le numesc asa indiferent de gradul de formalizare si oficializare a relatiei. Unul dintre cei doi parteneri nu se mai simte confortabil in relatie si se apropie de un tert. Fata de acesta incepe sa joace rolul de Victima. “Bietul de mine, nevoile mele nu-mi mai sunt satisfacute, numai tu ma intelegi.”
Cand partenerul joaca Victima, cel de-al treilea este investit in rolul de Salvator. Acest lucru nu tine seama de faptul ca in cuplul initial partenerul care incepe sa-si caute satisfacerea nevoilor in afara poate fi cel dominant.
Deznodamantul e si aici bifurcat. Tertul Salvator poate redeveni lupul cel rau si prea-curiosul se va intoarce spasit (Victima care va spune “Ia uite ce m-a ademenit sa fac, nu a fost vina mea.”) la partenerul altadata repudiat si acum imbratisat ca Salvator. A doua optiune este construirea unui cuplu pentru scurta vreme cu Salvatorul apoi, pe masura ce acesta este transformat in Persecutor, cautarea altui Salvator.
“Pe cine iubesti tu mai mult si mai mult?” Mama il rasfata pe copilas, se joaca cu el, ii acorda atentie pe cand tatal nu e de acord cu “cocolositul” si are un comportament mai distant. Copilul sparge o farfurie si mama se infurie, devenind, din Salvator (de la comportamentul rece al tatalui) Persecutor. Copilul se refugiaza in bratele fostului Persecutor-nepasator, decorat instantaneu cu ordinul Salvator in rang de „Taaaaati”. Si tot asa, in functie de pozne si de cine le tolereaza mai bine.
Piua! Cum iesi din joc.
1. I se mai spune si constientizare. Este atat de importanta ca am sa o mai scriu o data: constientizare. Fa un pas in spate si vezi daca nu cumva repeti aceleasi situatii care au prostul obicei de a da aceleasi rezultate. Constientizarea te ajuta sa nu mai inaintezi mecanic si macar sa te opresti, daca nu stii ce sa faci mai departe. Te ajuta sa citesti printre randuri, deci sa dezintegrezi triunghiul.
2. Doar doua picioare. Ale tale. Sprijina-te doar pe ele. Cand o sa te sprijini bine nu o sa mai fii chiar atat de “biet” cum te declari. Victima vrea sa fie protejata, sa ia altcineva decizii pentru ea, sa-i rezolve problemele si sa-i garanteze fericirea. Solutia este a face invers. Poate ca patru picioare alearga mai bine. Dar ai vazut tu om cu patru picioare?
3. Raspunsuri non-defensive. Cand simti ca esti ademenit in astfel de jocuri disfunctionale poti alege sa nu mai alimentezi rolul celuilalt. Este bine sa retii ca daca nu ar exista Victima nu ar exista nici Triunghiul Dramatic. Spune “Da…”, “Inteleg.”, fii empatic. Cand motivul plangerilor celuilalt sunt reale ii poti spune “Ai dreptate!”. Recunoasterea nevoilor dezarmeaza intreg triunghiul pentru ca Victima nu mai e victima.
Chiar nu e cazul sa-ti propui sa castigi batalia. Se spune ca in Triunghiul Dramatic nu exista decat un posibil deznodamant: lose-lose.
16 răspunsuri
Daniela, iti asteptam cu interes articolul si iata ca am avut de ce ! Este foarte interesant! Iti multumesc atat pentru el cat si pentru cele precedente si viitoare :) Ai reusit nu numai sa imi trezesti, ci si sa imi mentii viu interesul pentru AT.
…… mai povestim pe la birou cand ajungi ;))
Daaa….frumos spus; lumea e plina de astfel de personaje – inclusiv colective. Acum, in roluri principale sunt la moda : Al-Qaeda, Bin Laden, teroristii in general (Persecutorul) ; Populatia planetei (Victima) ; SUA si aliatii (Salvatorul) . Inainte de Teroristi erau Comunistii. Iar in scurt timp, locul Al Qaeda va fi luat de ET rai…nu mai e mult , cativa ani…Baietii se misca repede cu jocurile, ca altfel…
Cred ca omenirea asta are problema AT de mii de ani…tot timpul apar salvatori (gen IIsus) sa ne salveze de propria ignoranta…Oare o sa constientizam ? Eu sper ca da…si mai sper ca va fi repede…
Tot ce avem de facut pentru dezintegrarea triunghiului este ancorarea puternica in ”clipa de acum” si intelegerea faptului ca trebuie sa fim constienti ,ca doar iubind si intelegandu-ne semenii putem sa oprim acest joc, ce ne consuma inutil energia.Uneori reusim alteori nu .Dar si simplul fapt ca vorbim despre el ne ajuta .Foarte sugestiva afirmatia ta Daniela;”Poate ca patru picioare alearga mai bine .Dar ai vazut tu om cu patru picioare?”Ai dreptate,nu poti fi om in adevaratul sens al cuvantului decat atunci cand esti sigur pe tine cand nu astepti ca un altul sa-ti asigure viitorul .Articol super ,Daniela,multumim frumos si abia astept urmatoarele tale articole.
Ioanaaa, foarte multumesc :) Viu il mentinem impreuna, daca vrei, desi mai mult tu :) Se spune ca nu poti invata /convinge pe cineva decat (despre) ceva ce exista deja in el…
Marius, foarte tare abordarea ta, Triunghiul Dramatic in relatiile internationale. Eu tricotez o lucrare ceva mai ampla pe tema asta :) Si, daca stam sa ne gandim, pana si noi cu noi jucam astfel de jocuri… Cat despre constientizari, au un obicei prost: ori se intampla brusc si socant, ori dureaza zeci de ani :)
Multumesc frumos de tot, Elena :) Nu stiu cat de mult pot fi oamenii convinsi ca e bine sa-si iubeasca semenii. Mult mai bine suna sa se iubeasca pe ei insisi. Si de aici le-ar fi mult mai usor, pentru ca ne comportam fata de altii exact cum ne comportam cu noi insine.
Un articol foarte frumos si tare adevarat: ce bine-ar fi fost daca l-as fi vazut de luni…poate stiam sa recunosc, sau mai bine zis sa „constientizez” o victima si s-o anihilez cu ceva raspunsuri non-defensive, in loc sa-i fac jocul; uneori „victimele” astea sunt atata de puterniceeeeee…de-ti vine sa le spui „micuti manipulatori” nu victime…te-ar vrea mereu sa plangi odata cu ele; daca le arati partea frumoasa a lucrurilor, se vaita mai tare. Ce simplu ar fi fost si cat de dezarmant „inteleg”; „ai dreptate”…sa mai scrii Daniela, ca-mi plac tare mult articolele tale! Foarte bine de tinut minte si cea de-a doua regula „doua picioare”: sa fim responsabili de propriile decizii si actiuni.
Da, Roxana, victimele astea… De fapt ele au puterea, in urma acestei constientizari au aparut si tacticile de zbor pe sub radar, presupun :)
Triunghiul Dramatic despre asta vorbeste, despre manipulari, despre „a se agata” de altii. Si cum sa eviti sa te lasi antrenat in asa ceva. Si daca nu ai vazut articolul luni, Roxana, e in regula (a aparut miercuri :P ), lectia e mai puternica acum, mai memorabila.
Multumesc tare mult pentru aprecieri :) Mai scriu, mai scriu…
Mai scrie, Daniela, mai scrie!!! Te rugam frumos, din toate sufletele noastre!!! :D !!!!!
Cu drag, Cristiana & comp :D
„Cat despre constientizari, au un obicei prost: ori se intampla brusc si socant, ori dureaza zeci de ani ”
Hihi…ce interesant…articolul meu de maine vorbeste si despre asta (cu alti ‘termeni’)….(adica aceeasi Marie cu alta palarie)…
Cristiana si compania de fete zambarete, chapeau! Multumesc pentru cei mai emotionanti smileys primiti vreodata :)
Marius, nicio palarie nu seamana cu alta :P Eu am mai remarcat si alte dati cand am vorbit despre marii cu palarii diferite si mi-a placut.
Ca sa o parafrazez pe Cristiana, eu si comp. (adica ei: :) :) :P :D ) asteptam cu nerabdare!
Multumesc mult pentru articol. Eu am fost norocos, l-am citit exact inainte sa devin „Persecutor” cu fiul meu („Victima”) care de cand a inceput vacanta nu s-a miscat din fata computerului. Salvatorul n-ar fi intarziat sa apara, desigur. Asa cel putin i-am dat ragaz sa imi dea el o solutie punand-se in locul meu …. „parinte responsabil”. Multumesc mult inca odata. Da-ne un semn cand vei grupa aceste articole intr-o carte, o asteptam cu interes.
subscriu postului anterior, referitor la ideea de carte! Sa stii ca articolele tale-s pline de energie si jovialitate! le-am recitit zilele astea si-mi plac absolut toate, mai ales cel cu bagheta magica si tehnica microscopului!Este incredibil cum te pot face sa te simti bine instant! A! Ca uitai de cel cu camera…super fain!(mai ales acum c-o venit un turcalete in grupul in care lucrez si se parfumeaza hyper strident)…sa vii sa vezi cat de frumos si de racoros miroase-n camera la mine si ce atmosfera de calm si de bine iti da :) …(cand imi trebuie o pauza sa ma recreez si sa ma gandesc la ceva frumos care-mi place). Felicitari pentru articole! Imi place tare mult cum scrii (stiu ca ti-am mai spus:) )! Multumim de inspiratia pe care ne-o dai!
Wow, bravo Mihai :) Si-uite asa, prin evitarea Triunghiului, a iesit totul win-win! Tu calm si cu contul de apreciere intact iar el putin mai constient.
Cat despre articol, l-am scris cu drag si ma bucur mult ca ti-a placut si ti-a fost si de folos. Incurajarile tale sunt un bonus neasteptat, asa ca eu iti multumesc :)
Roxana, era mai demult un cantecel „que sera, sera”. La o adica, ce-o sa fie, o sa fie. Eu abia astept, oricum :) Multumesc de incurajari :)
Si eu mi-am parfumat camera, la mine miroase a tei si a iarba proaspat taiata…
camera mea miroase a bujori si a frezii :)
Felicitari si multumesc Daniela de articolele pe care le publici in acest proiect, le citesc si recitesc cu multa placere.
In exemplul ,“Pe cine iubesti tu mai mult si mai mult?” …. ai mare dreptate , chiar asa se intampla, copilul mic 0-7 ani ( si nu numai) este un *mare profitor* ,,,dar un foarte bun observator, el isi da seama ca parintii au emotii ( sunt bucurosi, suparati, atunci cand el poznasul a facut ceva)
Un sfat pentru cei ce sunt parinti- Deciziile si masurile privind recompensele si pedepsele date copiilor, in urma unor comportamente dorite sau nedorite trebuiesc luate impreuna -Nu mama cedeaza iar tata il pedepseste- este o mare greseala, pe care cu greu o pot rezolva ( daca au norocul sa nu apara o a treia persoana -bunica ( bunicul), care sa fie SALVATORUL nr 1 ), dar in general aceasta apare si triunghiul dramatic exista si va exista mereu.
Felicitari tuturor celor care iti multumesc de minunatele articole prin comentariile proprii , pe care de asemenea le citesc cu mare placere( noroc ca sunt inca in concediu si am timp sa le lecturez.)
Sunteti un colectiv minunat ! Bravo voua , autorilor !
O zi buna tuturor !
Maria, si eu iti multumesc pentru incurajari. Si pentru sfaturi. Eu deocamdata doar le inmagazinez si abia astept sa le si folosesc, insa cei care sunt deja parinti ar face bine sa ciuleasca urechile la tine :P
Asa ca noi toti iti multumim mult-mult, cred ca am fi mai putin motivati fara astfel de incurajari :)
Vad ca este un post mai vechi, dar nu se stie niciodata cine si cum va ajunge sa se uite si peste comentarii, asa ca:
http://www.musat.com.ro/2009/03/19/scaparea-din-triunghi/
PS: O sa pun si eu la mine in post un comment cu link catre acest post :)…ca lumea sa stie cat mai mult :)