Nu este o lectie aromata ci mai degraba amuzanta si generatoare de ganduri, intrebari… Despre perspectiva, despre acceptare, despre mai departe sau “si acum… ce fac?”, mai ales cand “acum” e un mic sfarsit de lume.
Unde se arata Scortisoara
Scortisoara este o pisica maro-roscata, zbarlita si care mi-a tinut companie multe luni acum ceva vreme. Foarte curioasa, usor neinfricata pentru o pisica de 2 luni si capabila sa manance orice, oricat, oricum, Scortisoara nu pare a se plia pe tiparul eroului de poveste sau al transmitatorului de intelepciune, nu?
Intr-o buna zi, in urma unor curse contra niciunui cronometru dar adesea contra odihnei mele nocturne si contra stabilitatii majoritatii obiectelor din casa, am gasit-o pe Scortisoara cu un picior rupt. Arata si mieuna destul de tragic… pentru cateva ore.
Apoi s-a gandit ca are ceva mai bun de facut si s-a ridicat, tarandu-si dupa ea piciorusul, si si-a vazut de treburi. Arata usor dubios atunci cand se aseza, piciorul rupt stand intre cele doua anterioare.
“Asa, si?” parea a spune. “Ce conteaza un picior rupt cand mai am atatia kilometri de alergat prin casa, atata mancare de mancat, atatea covoare, haine, carti, bureti de vase, lufe, prosoape si hartii diverse de adunat intr-o gramada haotica in mjlocul camerei, atatea mangaieri de primit, atata mancare de mancat, am mai spus o data, nu?”
Si in urma operatiei soldata cu o tija metalica in sold parea a crede la fel. Cele doua zile de odihna, nemiscare si doar apa preconizate de veterinar s-a transformat la ea in cateva ore. O astepta viata. Una din cele noua, ma rog…
A accepta
Am mai povestit despre acceptare. Daca nu te vaiti cui are urechi sa te asculte, daca nu iti plangi de mila zi-lumina, asta nu inseamna ca “te doare in cot”. Revenind la exemplul cu mustati si blana, Scortisoara nu descoperise, cu abilitatile ei mentale precare, o noua interpretare a legii folosirii proportionale a organelor de simt: “Ai un suflet si doua coate, foloseste-le proportional.”
(Ai ras? Daca nu, mai citeste o data. Daca da, tocmai ai aplicat faptul ca realitatea poate fi diferita de asteptarile tale: de data asta am ales sa te fac sa razi si nu ti-am prezentat un complex proces neurologic si cum te ajuta pe tine sa-l intelegi.)
A accepta inseamna a primi faptul ca lucrurile la un moment dat stau altfel decat ti-ai fi dorit tu. Acceptand realitatea, diferita de dorintele tale, inseamna ca daca de data asta ai nimerit intr-o strada infundata, dai inapoi si cauti o alta care sa te duca la destinatie, nu faci din asta o tragedie. Ba poate chiar te bucuri de noutate.
De gandit, de aplicat…
Lectiile si invataturile care te lasa mai castigat decat te-au gasit la sosire pot veni sub forme si infatisari variate. In urma unor evenimente la fel de variate. O sa citesti in cateva saptamani o poveste frumoasa despre astfel de lectii, sa fii pe faza.
Ce cauti? Sigur-sigur nu accepti fericirea daca vine intr-o alta forma si intra pe… scara de incendiu? Sau daca intarzie?
Sa accepti este o resursa puternica si foarte folositoare atunci cand ti se intampla ceva ce tu nu poti controla, fie ca ai un accident, esti concediat sau incepe sa ploua torential cand ai iesit tu de la coafor, in pantaloni albi. Absenta unei reactii emotionale puternice sau depasirea ei iti permite sa-ti folosesti energia mai in folosul tau decat plansul de mila si stupefierea “cum sa mi se intample mie una ca asta?”.
Pe Scortisoara o asteptau mancarea, joaca, maini dispuse sa o ciufuleasca… Pe tine ce te asteapta? Poate e ceva simplu, de care uitasei intre timp. Poate e ceva ce ti-ai dorit sa faci dintotdeauna dar nu aveai curaj. Poate e un drum nou.
Asa, printre disectii, analize si ganduri negre, ai observat ca de vreo saptamana au inceput sa se auda vrabiile ciripind dimineata devreme?
5 răspunsuri
Salve Daniela si alti Oameni buni,
Stau si ma gandesc, ce sa-mi folosesc mai intai sufletul sau coatele…
Coatele le pot folosi ca sa razbat… sufletul impreuna cu inima, imi spun directia si cum.
Acceptarea imi spune ca e ok sa fiu vulnerabil, sa gresesc, sa merg mai departe, sa merg inainte pentru ca sa evoluez… sau pur si simplu ca e ok asa…
success!
ps. @ Daniela cand am vazut titlul, cu gust bun, am intuit ca tu, Daniela David esti cel care a scris textul … :) acceptare inseamna sa treci mai departe si daca intuitia mea nu e „corecta” :)
Am ghicit si eu imediat ca-i articol cu „aroma de Daniela David”!Stiti ce-mi spune mie acest articol? ” Nu fiti tristi,prieteni,vine primavara! Pastrati speranta in sufletele voastre! Renasteti,la fel ca natura! Schimbati ceea ce puteti si acceptati ceea ce nu va este cu putinta(poate deocamdata)sa schimbati! Nu va risipiti energia ,aveti mare grija de „spatiul vostru interior”! Daca acolo-i liniste si intelepciune,spatiul exterior il veti putea accepta chiar si asa,mai putin roz,cum e el uneori.” Stiai,Daniela, ce se spune despre pisici? Ca ele”aduna „energiile negative! E, ” Scortisoara ” ta cred ca exact rolul asta il are aici,pentru noi! Poveste simpla cu multa intelepciune! Multumim Daniela! Vine primavara,prieteni,vine primavara,primavara….
Hiii…ce optimist si motivant…
Viata asta e un mare joc de puzzle :) Acceptare, coate, suflet,a fi vulnerabil… Foarte multe piese. Multumesc pentru vorbele frumoase, Ioan.
Ai tradus foarte primavaratic, Elena :) Cat despre pisici, chiar asta fac, la propriu. Cand sunt foarte atasate de stapani reusesc chiar sa le aline durerile fizice
;) Deci a iesit bine, Marius :)
Ce dragut! Cu atat mai mult zilele astea, cand toata lumea e asa preocupara sa se streseze de viitorul material incat uita de frumosul imaterial pe care l-am putea simti daca ne-am da voie! :)