Libertate. Relatii.

Sau altfel spus: Care ar fi formula magica prin care aceste doua planuri sa poata convietui in armonie?

Poate cea mai mare provocare pana acum ceva vreme, si inca de actualitate, este o paradigma hranita de trecut si de multe exemple din jurul meu, conform carora vedeam ca Relatiile reprezinta una dintre cele mai mari amenintari pentru Libertate. Ele si un job. Cel putin asta este pentru mine o paradigma personala.

Acum cateva zile ma intrebam cum e cu relatiile astea si de ce in unele momente Libertatea este prezenta acolo, iar in alte momente nu este. Mi-au aparut cateva mesaje ce mi-au placut:

• Sa nu traim in planurile si siguranta viitorului, ci in surpriza prezentului. Atunci de fapt putem sa spunem ca traim, pentru ca viitorul doar il vizualizam.
• Sa nu existe frica si atasarea ce vina odata cu ea, ci fiecare clipa sa fie traita asa unica, cum si este de fapt, sa fie traita ca o reintalnire… pentru ca la prima intalnire nu exista atasamente.
• Sa nu existe dependenta si regrete, ci libertate si bucurie.
• Sa nu ne indepartam unul de altul in propriile ganduri, ci prin a le comunica celuilalt.

Sa fie prezenta. Sa fie deschidere. Sa fie sinceritate.
Sa ne acceptam pe noi insine si unul pe altul asa cum suntem.
Sa ne permitem sa ne vedem in toata frumusetea noastra, fara sa ne auto-invalidam.

Da, de curand am observat in actiune unii dintre cei mai subtili sabotori ai unei relatii:

Imaginile din trecut

Chiar daca in prezent ne confruntam cu un comportament total nou si diferit, daca am mai trait o situatie similara in trecut, avem senzatia sa suntem vazuti de ceilalti prin prisma experientelor trecute si sa nu se vade ca ne comportam diferit.

E parca un moment de blocaj cand cel din fata noastra se pierde in amintirea unei experiente grele din trecut si noi devenim personaje din acea poveste, urmand in cele mai mici detalii greselile celor din trecut, chiar daca de fapt noi avem cu totul un alt comportament.

Auto-invalidarea

Imagineaza-ti ca tu ai gasit acea persoana pe care o vezi cu ochii sufletului. Nici nu ii stii culoarea ochilor sau dimensiunea bustului, dar ii simti sufletul cald (foarte fain cum a fost ilustrat acest aspect in filmul Shallow Hal).

Si, in consecinta, comunici cu persoana respectiva atat verbal cat si emotional prin imaginea pe care o simti la tine in suflet. Fara sa o invalidezi, fara sa ii reprosezi ceva. Insa persoana respectiva aude o voce pe fundal care zice ca nu e posibil. O voce ce invalideaza tot ce aude: “eu nu sunt bun(a) de nimic”, “iarasi am dat-o in bara”, “nu o/il fac fericit”, “nu il/o merit”.

Practic, acesti doi sabotori am realizat ca nu fac altceva decat sa puna persoanele ce le cad victime in incapacitatea de a vedea si simti ceea ce se intampla in prezent si ce vine de la persoana cu care sunt in relatie, lucrurile fiind umbrite de niste proiectii mai puternice decat realitatea.

Absenta acestor doi sabotori, atat la mine cat si la persoana de langa, o vad ca ar putea contribui semnificativ la a trai liber intr-o relatie.

Si poate mai sunt si alte lucruri, alte elemente “magice”, cum ar fi…