In urma cu ceva ani mi-a picat in mana pentru evaluare in vederea unei eventuale traduceri in limba romana o carte cu un titlu ciudat: Premiile Darwin – The Darwin Awards.
Despre ce era vorba in carte: acordarea acestui premiu, anual, pentru cei care “reusesc” sa imbunatateasca bagajul genetic al omenirii, excluzandu-se din circuitul reproducator. Altfel spus, cei care sunt atat de idioti incat mor din prostie. Sau, mai rar, isi pierd capacitatea de a procrea (tot din prostie) – fie medical, fie prin condamnare la inchisoare pe viata. Exista si o sectiune a celor care au scapat la limita.
Favoritele mele sunt judecatorul care se juca in sala de judecata cu grenada “proba” si i-a scos cuiul, pacientul care fiind tratat cu un unguent inflamabil si fiind avertizat despre asta si-a aprins tigara, soferul care a vrut sa verifice daca mai e benzina in rezervor la lumina brichetei si dresorul care a vrut sa hraneasca un leu tinand in dinti o halca de carne.
Trebuie mentionat ca pentru a fi eligibil pentru un Premiu Darwin trebuie sa-ti faci “iesirea” intr-un mod unic si original – ca urmare idiotii care mor pe sosele in accidente stupide de masina nici nu intra la socoteala. Pacat de cei pe care-i iau cu ei dincolo, nevinovati.
Exista si o a doua categorie de premii, “de consolare” pentru cei care au reusit cumva sa supravietuiasca. Pentru mine, cel mai impresionant este Larry Walters.
Povestea lui Larry
Larry a vrut sa devina pilot, dar a fost respins pentru ca nu vedea suficient de bine. Ca orice american care se respecta, nu s-a dat batut si a pus la cale urmatoarea aventura: a legat de un scaun 42 de baloane cu heliu, si-a luat doua sandviciuri si 6 beri si un pistol sa traga in baloane pentru a cobori.
Intr-o duminica dimineata in 1982 si-a luat zborul in ceea ce isi dorea sa fie o planare linistita deasupra imprejurimilor la 30-50 de metri de sol. Numai ca aventura s-a transformat intr-o ascensiune rapida la 4900 de metri! A fost dus de curentii de aer cale de 48 km in zona aeroportului Los Angeles, in zona culoarelor de aterizare (imi imaginez dialogurile dintre piloti si turnul de control) dar a reusit, cumva, sa aterizeze teafar
A avut parte de cele 15 minute de glorie, fiind invitat la talk-show-uri, devenind personaj de film si chiar a sustinut si o serie de discursuri motivationale (ce nu face un om pentru a-si atinge visul, nu-i asa?).
Larry s-a sinucis in 1993, simtindu-se un ratat.
Morala?
Exista si o morala a acestui articol: daca nu vrei sa candidezi al un premiu Darwin, gandeste mai intai. Principala cauza a “auto-eliminarii” din bagajul genetic uman este lipsa unor decizii logice luate in conditii nefiresti. Nu poti lua insa decizii “dupa ureche” toata viata si sa te astepti sa iei decizii bune in situatii critice.
Referinte: Darwin Awards
Te astept in direct in fiecare zi de luni la emisiunea BrainTrain, pe RadioLynx.
2 răspunsuri
Oamenii gasesc explicatii logice pentru comportamente ilogice…
Eu as zice ca este un subiect foarte spinos de discutie…
Atunci hai sa gandim 2 lucruri:
1. Sunt curioasa cum vom evolua in viitorul apropiat, avand in vedere dezvoltarea cunoasterii umane despre campuri morfogenetice (tare frumos subiect !!! Poate ca ne trebuie, daca asa stau lucrurile in univers – eu chiar cred asta!);
2. Sa gandim bine inainte de a face ceva… Cred ca si aici este ceva de discutat, caci unii dintre noi gandesc si la cum au sa se spele pe dinti maine dimineata (pentru ca sunt oameni si trebuie sa gandeasca – tot respectul, caci asa se vor obisnui sa gandeasca la cele necesare doar conjunctural(sa cumpar pasta de dinti), dupa ce au trecut prin gandirea otova) , altii carora nici prin gand nu le trece sa gandeasca altfel decat exact asa cum le place lor (foarte bine, milenii de-a randul am facut cum le-au placut stapanilor !), altii considera ca este o adevarata minune sa reactioneze corpul lor fara ca ei sa faca nici macar un minimum de efort…(oricum facem efort si sa ne tinem cateodata ochii deschisi…) Nu ma intelege gresit – am apreciat foarte mult articolul, mi-ai deschis ochii asupra unor subiecte electrizante pentru viitorul apropiat! Zic doar ca – am mai zis pe aici pe undeva – cam dau dreptate celor care fac dupa cum suna regula sau dupa cum face turma, celor care se abat de la regula sau turma, celor care lupta sa foloseasca regula exact acolo unde trebuie si exact atat cat le trebuie lor, fara sa deranjeze pe cei din jur. Este greu sa nu se gaseasca vreun deranjat, se consuma multa energie ca sa oblojesti rani care nu ar fi trebuit sa existe. Dar poate ca ne trebuie si astea, pana cand ne impacam cu lumea. De acolo inainte cred ca incepem remodelarea, dupa gand, cuvant si dupa fapta. Hm… ce cuvinte: ‘impacatoshirea’ (caderea in pacat!) si ‘impacarea’…
Ideea de la inceput era ca oricum ceea ce gandim ramane agatat in campuri, indiferent daca ne dam sau nu gandurile pe fata si indiferent daca suntem considerati ratati sau nu: Norman Vaughan la 87 de ani (sau parca 89…ma rog): ‘Indrazniti sa visati chiar daca ajungeti sa ratati !’ (traducere asa, cum mi-a venit mie). Este deviza mea in viata. Nu stiu unde ajung – dar oricum conteaza si drumul, si scopul in viata, cred eu…
Va doresc o zi plina ! Cu drag, Cristiana