Titlul e provocator, stiu. S-ar putea chiar sa vi se para fatalist. Departe de mine insa intentia de a spune ca TOATE cuplurile se vor destrama. Insa realitatea cruda este ca MAJORITATEA o vor face.
Poate nu fizic – oamenii vor ramane impreuna din obisnuinta, de teama, pentru copii, pentru bani etc etc – motive suficiente exista. Insa mental si emotional se vor separa mult mai devreme, unii chiar destul de repede de la inceperea relatiei.
De ce se intampla asta? In afara “motivelor eronate” pentru care relatia incepe (bani, protectie, doar sex, siguranta, atractie fizica, “e o vedeta”, “e o persoana de succes” etc etc) eu am depistat (din propria experienta si observarea experientei altora) 5 cauze esentiale. Poate nu sunt perfecte (se pot imbunatati si adauga altele) – insa este punctul meu de vedere (la care astept comentarii, bineinteles).
S-ar putea ca unele abordari sa vi se para cel putin surprinzatoare, insa ele sunt doar provocatoare. Vom discuta despre aceste cauze de la cea mai putin importanta catre cea mai importanta. Astazi, primele doua motive pentru care relatiile nu dureaza pe termen lung.
Lipsa experientei sexuale “dinainte”
Este primul factor, cel mai putin important din seria de 5. Realitatea este ca indeosebi cuplurile tinere “sufera” mai mult din cauza acestui factor (dar nu numai). Sexul este unul din principalele motive pentru care relatia se formeaza si continua si e un lucru normal. Insa lipsa experientei duce la frustrari de ambele parti (indeosebi ale femeilor). De aici pana la reactii emotionale puternice si separare mai e doar un pas…
Intr-o situatie ideala (gen “suflet pereche”) probabil acest factor nu ar fi absolut deloc important, partenerii suplinind acest neajuns prin iubirea lor, avand rabdare si invatand pe parcurs. Din pacate insa, in lumea reala astfel de cupluri se intalnesc extrem de rar. Traim in secolele vitezei, relatiile vin si pleaca, asa ca o “pregatire practica prealabila” ar fi de dorit.
Insa aici intervin alte probleme: Cum sa te pregatesti? Sa ai parteneri pe care sa-i consideri “trepte intermediare” pana la relatia ta perfecta din viitor? E “moral”? Si ce inseamna sa ai astfel de experienta? Cum stii ca esti suficient de pregatit/a? Cand “destul e destul”? De ce la inceput multi au rabdare unii cu altii dar pe parcurs se plictisesc sa astepte “marele rezultat”?
Se poate scrie mult pe aceste subiecte, insa am sa las aceste intrebari deschise pentru fiecare dintre voi. Ce trebuie sa constientizam insa este ca iubirea adevarata nu tine cont de asta, cel putin la inceput. Pe parcurs… depinde cat de mare a fost si ramane iubirea. Iar asta tine de modul in care este “hranita” de ambele parti.
Uriasa “indragostire”
Al doilea factor (numarul 4 din 5) ar fi indragostirea dusa la extrem. La inceputul relatiei, partenerii au tendinta de a se sufoca efectiv, de a se “pravali” unul peste celalalt fizic, mental, emotional. De a fi tot timpul impreuna (sau cu orele la telefon, pe messenger etc). Iar asta nu face decat sa consume relatia cat mai rapid. Easy come, easy go.
O relatie are nevoie de spatiu si timp pentru a se desfasura. De a incepe incet si de a continua la fel de incet, pentru a se realiza o cunoastere cat mai buna si o armonizare a “femininului” si “masculinului”. Din pacate rareori se intampla asta – cat mai mult sex la inceput, cat mai mult timp impreuna, distractii etc. Plus impartasirea tuturor momentelor de viata si a “secretelor” proprii – ceea ce este un lucru bun si de dorit doar cand cei doi incearca sa creeze o relatie spirituala (putin probabil).
Nu e de mirare ca dupa acesta brusca apropiere, fuzionare a energiilor de natura opusa, urmeaza separarea lor. Focul a izbucnit puternic, a consumat totul si apoi s-a stins.
Si sunt atat de multi care se intreba “dar de ce s-a intamplat asta”? Pai deoarece oamenii nu sunt constienti de ei ca si sisteme energetice si nu vad relatia ca pe o interactiune intre energii de natura opusa. Si in loc sa fie un joc, de cele mai multe ori e o confruntare in care cel mai puternic castiga… iar celalalt este ranit si pleaca.
Nu mai vorbesc de atasamente, gelozii, dispute verbale sau chiar fizice – toate consecinte ale lipsei de rabdare in a te cunoaste si armoniza cu partenerul.
Misticul indian Osho are o povestioara extraordinara a lui Rabindranath Tagore despre modul in care relatia poate supravietui trecand peste acest obstacol (si care se leaga oarecum si de al treilea factor despre care vom vorbi).
Puteti citi povestirea in articolul de pe Lumea Reala. De asemenea, mai multe despre relatii si modalitati de a le pastra pe termen lung puteti afla la seminarul pentru femei si la cursul pentru barbati din acest week-end.
Maine vom continua cu inca doua cauze ale destramarii relatiilor.
21 de răspunsuri
Wow cat de tare! M-ai dat gata cu acest articol, Marius. Abia astept partea a doua, dar mai ales a treia, pe care o rezervi celui mai important motiv, hehehe.
Eu cred ca primul motiv, cel mai putin important in opinia ta, este cel mai important din punctul meu de vedere…Sexul este de fapt uniunea sub toate aspectele a celor 2, de la fizic la energetic, spiritual sau ce mai e pe acolo, iar daca sexul nu merge…nu cred ca relatia are vreo sansa sa dureze, pt ca daca sex nu e, atunci prietenie platonica e, altceva ce? :)
Si aici mai exista o problema, in afara de faptul ca experienta isi spune cuvantul si da, hai sa fim sinceri, conteaza enorm, nu? Dar problema nu e neaparat experienta sau lipsa ei, ci faptul ca sexul pt a fi demential si a se pastra demential in timp are nevoie de provocare la nivel mental. Te legi la al doilea motiv de ideea de joc. Pai exact.
E necesar, de fapt, este VITAL sa fie totul un joc, o provocare continua, de fapt o arta a seductiei prin care nu numai ca incerci sa controlezi cumva acea uriasa si extrema indragostire, dar mai ales eviti sa-l sufoci pe celalalt si sa ii incalci teritoriul. Iar jocul asta nu ar trebui sa aiba loc doar la inceput, ci si pe mai departe. Adica, pe intelesul tuturor, pentru ca sexul sa fie extraordinar (chiar daca nu prea ai experienta), trebuie de fapt sa faci dragoste cu mintea acelei persoane, in permanenta, dar asta e o alta discutie si se pot scrie pagini despre cum poate o femeie sa innebuneasca complet un barbat numai prin provocare mentala, si la fel si un barbat o femeie, desi tehnica ar fi diferita, pt ca ne lovim aici de o alta problema: femeile in general tanjesc dupa siguranta afectiva si stabilitate (din cauza asta ele cam au tendinta sa-l inlantuiasca pe el, sa fie posesive, sa se vada zilnic cu respectivul, etc), iar barbatii dupa pericol si imprevizibilitate prin natura lor, de aceea barbatii mai ales au nevoie de acea provocare mentala din partea femeilor pt a nu se plictisi. Dar, mai exista si exceptii. Am intalnit tipi care tanjeau enorm dupa acea stabilitate si previzibilitate care mie personal si probabil majoritatii barbatilor ni se pare plictisitoare.
In primul rand, libertatea presupune multa spontaneitate si trairea pe deplin a prezentului, si stiu ca un alt motiv foarte important despre care vei vorbi in articolul urmator este pastrarea libertatii individuale intr-o relatie, fiecare cu spatiul lui.
Eu cred ca numai o relatie bazata pe acest „joc” si respectarea spatiului celuilalt, pe mister si provocare continua, pe dezvaluire de sine treptata si incetul cu incetul in timp, numai o astfel de relatie poate pastra aceeasi senzatie proaspata de la inceput, acea dragoste pe care o putem asemana cu un trandafir, delicata, ea creste, dar nu trebuie inecata cu prea multa apa, pt ca moare. Si… multa grija la spini :)
Aoleu m-ai terminat cu comentariul asta. Dar ai dreptate, ce sa zic ?
Nu anticipa ca s-ar putea sa ai surprize – de unde stii tu ce scriu in articolul viitor, eeee hihi. Motivul cel mai important…e complicaaaaat (partea a 3-a, asa e, dar pe Lumea Reala).
Sunt foarte curios cate persoane vor mai avea curaj sa comenteze. Sunt lucruri ‘dure’ si acum si data viitoare, si multi au senzatia ca deja stiu si ca ei nu au nici o problema in relatii. Dar pariez ca majoritatea au…chiar fara sa-si dea seama poate…
Adevarul e ca e foarte greu sa fii sincer cu tine insuti si sa recunosti ca e imposibil sa nu existe in relatia ta macar 1 din cele 5 motive. Cum le ‘rezolvam’ – despre asta vorbim tot pe Lumea Reala in 2-3 zile…
Mie mi-ar place ca lumea sa discute deschis despre asta, pentru ca altfel nu invatam unii de la ceilalti – doar ne ascundem si pretindem ca totul e OK – cand realitatea cruda e …ca e departe de a fi OK…Dar, bineinteles, nu poti forta omul…
Tu ai ceva dreptate cu sexul…insa asteapta…
Te-am terminat? Hahaha. Perfect, asta a si fost intentia mea :)
Eu nu cred ca exista oameni care sa nu aiba probleme in relatii. Nu in timpul in care traim, nu in societatea de azi care este cum este, si mai ales ca suntem abia la inceput pe drumul catre re-descoperire si „eliberare” din sistem sau deprogramare mentala, numeste-o cum vrei.
Dar chiar pana sa ajungi la o anumita armonie invatand o groaza de lectii din experiente trecute, probleme tot vor fi, pt ca persoana de care esti indragostit mai mult ca sigur va fi pe alt nivel de experienta si lectii invatate sau nu. Si incepe armonizarea dintre voi, dar e nevoie de flexibilitate de ambele parti. Asta ar fi un scenariu.
Apoi, chiar daca ambii sunt complet deprogramati si sunt absolut ei insisi si totul e frumos, tot vor aparea probleme pe parcurs, e imposibil sa nu, asa e coltul asta de univers in care traim, schimbator si al naibii de dual. Important e gradul de deschidere si modul in care rezolvi problemele alaturi de acel cineva special :)
Atitudinea e totul.
Hehehe… draga Marius… ce bine le zici tu! De ce se despart cuplurile CANDVA?… pentru ca nu exista ACUM. Oamenii uita sa traieasca timpul prezent, fac tot felul de planuri, apoi incep sa sufere de presupuneri, de „scenarita” etc.
Da, compatibilitatea sexuala e importanta, fara ea nu se poate lega o relatie. Daca ignori acest lucru te condamni singur la nefericire. Si oare cati nu fac asta? Si cati nu se intreaba apoi oare de ce am fost inselat/a?
Si ca sa fiu si eu la fel de directa ca si Marius intreb: Chiar nu ati avut niciodata parte de „bad sex”? Cand pur si simplu ceva nu se lega intre voi, desi exista chimia?
Sau ati avut vreodata parte de o experienta sexuala in care sa te simti UNA cu partenerul.. sa simti ca timpul nu mai exista, exista CLIPA aceea?
Oamenii considera ca atunci cand isi gasesc perechea nu mai trebuie sa faca nimic, totul merge de la sine: nu depui nici un efort, nu exista probleme, ce mai: la vie en rose. Asa cum ati spus si voi, nu exista cuplu fara probleme chiar daca cei doi sunt facuti unul pentru altul. In viata exista intotdeauna si alti factori exteriori care pot influenta cuplul, fiecare poate avea si perioade mai bune si perioade mai rele, viata e viata, nu e o plimbare in parc primavara!
Important este sa descoperi… sa incerci.. sa vezi.. ce imi place, ce ii place, cum NE place etc. Nu da totul dintr-o data, nu primi totul ca un burete! pentru ca acel burete va trebui si stors… Cheia e echilibrul, iar acest lucru nu e usor de obtinut.
Cuplurile trebuie sa traiasca momentele fara a se gandi:
„pe mine niciodata nu ma va insela”
„eu intotdeauna am sa-l iubesc”
„eu nu pot sa traiesc fara el/ea”
si as putea sa continui lista. Va intreb: chiar niciodata, stii tu sigur? intotdeauna, stii tu sigur?, chiar nu o sa poti, stii tu sigur?
Oare putem prevedea toti viitorul si nu stim?
Vezi ce ai facut Marius, m-ai pornit…. :)
Felicitari pentru articol si astept continuarea! Bravo!
Un articol …o frantura de articol. Iar tu, iubesti scrisul, pentru ca oferi cuvinte ce „ard”. Mi-ai amintit ce a pierdut si ce a castigat inima mea in cei 26 de ani de cand sunt „chiriasa” pe acest pamant.
Nu vreau sa raman intr-o relatie din obisnuinta, de teama, pentru copil, pentru bani etc..Nu vreau un compromis. Pentru ca vreau sa raman „vie”, cum sunt azi, acum. Vreau un EL si il doresc pe el „departe” si tacerea mea sa il iubeasca si sa am nevoie de el departe, tocmai pentru a-l simti aproape. Si putem fi „unul” doar atunci cand vom fi fiecare in parte, un „unu”. Gresim atat de mult incercand sa il/o schimbam. La inceput ne place, e ce ne dorim …apoi mai schimbam o cravata…parca e mai frumos cu parul lung etc …si ca intr-o zi sa-i spunem: „nu mai esti ca la inceput…nu te mai iubesc”. Cum putem fi atat de cruzi cu inima noastra…si cu a lui/ei…eu i-am facut asta. A trebuit sa fac asta ca sa inteleg ca iubirea se decanteaza, ca zatul sa fie aruncat. Sa inteleg ca am nevoie de lipsa lui pentru a-i contura prezenta si ca dorul este absenta vie. Ca a ne iubi nu a fost suficient, aveam nevoie si de iubire. Ca intre doua inimi nu exista diferente de fus orar, ritmurile cardiace sunt simultane. Ca pot fi jumatate din jumatatea lui si el jumatate din jumatatea mea, si ceea ce ramane nu sunt nici eu si nici el, ci pur si simplu iubire. Impreuna sa fim iubire.
Sa cunoastem arta de a fi „singur” atunci cand esti „impreuna”. Uneori ne sufocam si prietenia are nevoie de spatiu. Ne dorim mereu prieteni, ne face placere prezenta lor, dar nu observam ca prietenia este a te relaxa in celalalt. Si „noi” (el/ea) avem (are) nevoie de prietenie. Prietenia este tacerea din iubire.
Abia acum il pot iubi cu adevarat, pentru ca abia acum nu mi-ar fi frica sa il pierd. Este oriunde si oricand mai sunt si eu. Ar trebui sa iubesc devenirea, care este. Nu „apa” din paharul de ieri, ieri nu mai este, iar maine nu a fost.
Imi place cand respira, imi place cum respira. Imi este foarte bine atunci cand imi amintesc ca respira. Asta ma face sa-mi aduc aminte ca respir. Mi-e dor de el acum, dar ma bucur ca nu este aici. Pentru ca va veni un „atunci” care ne gasi impreuna si intr-un „acolo”. Si atunci il voi strange in bratele mele, de atunci. Si acum imi doresc sa il strang in bratele mele de acum.
Si am castigat asta, pierzandu-l pe el, pierzandu-ne noi. Si va veni un alt EL …si oare el va cunoaste aceeasi lectie…
Live with passion!
Daca ne gandim ca dragostea dureaza un anumit numar de ani (3), ca are anumiti pasi prin care trece, ca exista cateva motive din care se despart cuplurile (5), este posibil sa vedem omul si dragostea prin prisma cifrelor. De asemenea devenim un sistem care este atat de bine programat incat totul este previzibil. Vreau sa cred ca exista si exceptii de la regula si ca nu suntem o cutie cu un buton si cand apesi pe buton se produce reactia. Sa fim totusi deschisi, sa vedem lucrurile din mai multe puncte de vedere. In plus, sunt mai mult decat sigura ca majoritatea care merg la seminarii, sunt interesate de schimbare, sunt femeile. Chiar e interesat de observat procentul. E si aici o chestiune de psihologie. Si mai e ceva, una e a sti si alta e a fi.
Fetelor, multumesc pt feedback ! (barbatii au mai putin curaj hihihi)
Delia : orice ‘bad sex’ se poate transforma in ceva perfect in timp si cu rabdare..care din pacate nu prea exista (am scris azi pe Lumea Reala).
Asa e cu ‘perechea potrivita’ – e mult de munca si dupa aceea, altfel…
Elena : superbe cuvinte…nici nu se pot comenta ca le-as strica frumusetea…intotdeauna apare altcineva, nu neaparat cu lectia invatata, ci, poate, cu disponibilitatea de a invata impreuna…
Roxana : bineinteles ca exista exceptii – am si spus chiar de la inceput ca nu Toate cuplurile patesc asta, ci Majoritatea. Si, bineinteles ca femeile sunt mult mai deschise la dezvoltare personala sau evolutie spirituala (am fost in week-end la un curs unde erau 20 de femei si doar 2 barbati ! QED…). Intr-adevar, nu totul e programat si sunt exceptii – dar mai curand, cred eu, ele ‘se creaza’ in timp…
Asta e o mare tampenie, ca dragostea dureaza 3 ani. Numai un psiholog frustrat putea sa debiteze asa ceva. Freud, parca? Nu mai tin minte. Ce faci cand au trecut mai mult de 5 ani si esti inca indragostit de acel cineva exact ca la inceput – adica nebuneste si cu pasiune, cu fluturi in stomac, tremuraturi si tot tacamul – si orice ai face nu iti trece? :)
Roxana, ai dreptate, ce atatea cifre? Dragostea e indefinibila :)
…..!!! :) !!!…..
Cu drag, Cristiana
Vero draga asa e,iti spun dupa 20 de ani de bune si rele alaturi de sotul meu drag! Si acum sunt emotionata cand il vad venind spre casa!
dupa ce am citit comentariile la ambele articole, adaug o concluzie personala: orice relatie intampina probleme mai devreme sau mai tarziu. acelea o intaresc sau o darama. fara ele insa ar aparea plictisul.
iccp acele probleme, ele pot fi f variate, iar cele surprinse aici sunt doar o parte.
flexibilitatea este probabil una dintre cele mai importante trasaturi pe care trebuie sa le aiba cineva care vrea sa faca o relatie sa functioneze. pt ca da, chiar daca ti-ai cunoscut asa-zisa „jumatate”, tot trebuie muncit la relatie.
@elena: asta e probabil idealul fiecaruia dintre noi! :)
deci problemele ridicate aici mi se par probleme si genul de discutii care-l aveam la 16 ani.
in primul rand se ridica cuvinte mari:
– majoritatea – care majoritate? ai vreo statistica? si daca ai crezi ca conteaza?
– tu esti intr-un cuplu? se va termina? nu se va termina?
as vrea sa aud ceva din experienta ta nu din carti, ca tot il citezi pe osho…
Va rog tineti discutiile intr-un cadru unde este multa diplomatie. Respectati interlocutorul/interlocutorii, ok? Multumesc frumos.
Nu ma faceti sa va moderez comentariile :P
Tudor – tot ce am scris e din experienta mea, chiar neplacuta. Poate mai mult din ‘vina’ mea, dar asta e, invat pe traseu.
Si nu am scris sa dau lectii ca e cum zic eu – ci sa exprim un punct de vedere al unui barbat. Daca punctul tau de vedere e altul, as fi curios sa-l aflu.
Asa este, una este a sti si alta e a fi. In sprijinul ideii mele aduc in evidenta faptul urmator: chiar si psihologii nu au o viata care sa fie intru totul un exemplu de luat in seama pentru ceilalti.
Insa, este util sa vedem ce ne transmit si ceilalti pentru ca pana la urma avem capacitatea de a alege singuri ce ne este de folos si ce nu, ce se aplica si la noi si ce nu. Nu exista retete dupa care sa ne traim viata.
Mie psihologii mi se par oamenii cu cele mai mari probleme de ordin psihic/emotional, si am intalnit chiar multi…Persoane de calitate, foarte interesante, inteligente, etc, am prieteni foarte buni psihologi, dar clar cu niste probleme interioare nerezolvate…Sper sa nu supar pe nimeni cu acest comentariu, e doar o impresie a mea…e posibil sa ma insel, evident :)
Cand spunem ,,dragoste” trebuie sa facem o delimitare intre dragostea de in ceput si cea care exista dupa un numar de ani de convietuire.
Sunt cupluri care se iubesc dupa 10 ani,dar este o dragoste dusa spre obisnuinta.Ei sunt un intreg.Nu pot unul fara altul.Sunt putine cupluri care sunt in acest caz.
Vero ai dreptate!Si eu stiu oameni care au studiat psihologia , ile aplica altora terapii,dar ei au anumite probleme pe care nu le pot depasi.Oare de ce?
Interesant articolul si atat de adevarat.
Vero, adevarat ce spui tu cu psihologii, dar nu-i vorba de psihologi ci de oameni in sine, psihologii isi constientizeaza problemele interioare, angoasele..la urma urmei sunt si ei oameni si se confrunta si ei situatii de viata care nu pot fi controlate mereu …indiferent cat de bun psiholog ai fi.
imi place articolul asta!as vrea sa adaug ceva:punctul meu de vdr despre “”fidelitate””…la ce naiba fidelitate cand nu e vb de casatorie?pare ridicol.Sincera sa fiu,m-am saturat sa ma contrazic cu baietii pe acest subiect.Asa ca in momentul de fata tac si fac.Si cu toata contradictia lor,m-am alaturat principiilor mele.Chiar nu pot sa ma acomodez gandirii actuale a majoritatea tinerilor.Multi iau relatiile prea in serios de la inceput.Am intalnit(si am avut parte de) prea multi baieti gelosi si posesivi(invazia lipitorilor),sa nu mai spun ca atat fetele,cat si baietii se ascund sub cuvantul libertate fara sa stie ce inseamna.Si am intalnit prea multe fete care alearga dupa un sot,in loc de niste intalniri interesante si placute.Multe spun ca trebuie sa fie un singur barbat sau nu se vor intalni deloc.Pai in felul asta nu vor gasi niciodata barbatul potrivit!Parerea mea e ca o femeie trebuie sa aibe intotdeauna un barbat pe cale sa plece,unul cu care sa se intalneasca in mod obisnuit si unul in perspectiva.Bineinteles,ideea de libertate nu trebuie exagerata,dar cred ca e singura cale prin care poti gasi ce cauti.Le dau de inteles ca ma vad cu mai multi barbati,iar daca asta e o problema…..atunci URMATORUL.Dar asta prea e o problema pt toti…A te intalni cu “”altcineva”” reprezinta o drama absoluta in zilele noastre. Iete de aia ajung si eu la concluzia ta(si asta este doar unul dintre motive).
:-) frumos articol