Sa le facem altora pe plac (II)

„Daca esti nemultumit de ceea ce vezi zi de zi in oglinda, NU imi da mie niciun ban, ci fie-ti mila de tine” este mesajul care l-a surprins pe Bulan la finalul articolului de saptamana trecuta.

Uitandu-se in ochii lui Strula, Bulan a simtit o caldura in dreptul inimii si o liniste in mintea sa. Era un moment care parca dura o eternitate. Era prezent la corpul sau si la ce simtea, era prezent la zgomotul masinilor de pe strada, la mirosul aleii in coltul careie statea si cersea Strula. Bulan era prezent la tot si la toate, iar in secunda urmatoare se trezeste auzindu-se cum ii spune lui Strula “Te validez. Ma validez. Te validez.”

Daca nu vezi clipul de mai sus in RSS/email, intra pe site pentru a-l vedea.

Era pentru prima data in viata lui cand isi dadea seama ca valida un om. Fugea deja de cativa ani buni, insa pe tot parcursul calatoriei sale nu a fost multumit de niciun om peste care a dat. Si, bineinteles, acest lucru nu putea decat sa il faca sa fie si mai nemultumit de sine si neincrezator ca va reusi vreodata sa il gaseasca pe Bulan pe care il cauta.

Acum era si pentru prima data in viata sa cand a simtit ca se accepta pe sine si ca de fapt tot ce a cautat in acesti ani in care a fugit prin lume, era deja inauntrul sau insa el nu avea ochi ca sa vada asta. A fost orb, si acum simtea ca pentru prima data in viata lui vede.

Momentul de contact vizual profund cu Strula a mai continuat cateva secunde, secunde care parca curgeau in etern. Apoi, ca si cum nu s-ar fi intalnit, a plecat mai departe. Nu a simtit nevoia sa intoarca privirea inapoi dupa Strula si nici sa regrete ca a plecat. A plecat, si pentru prima data dupa anii de alergat, acum nu mai alerga.

Acum mergea linistit si se bucura de tot ceea ce simtea in corpul sau, de linistea mintii sale, de prezenta oamenilor de pe strada, de adierea vantului, de mirosurile de mancare de la ferestrele larg deschise. Mergea, se bucura, si avea o privire senina care parca lumina si ii facea sa zambeasca pe trecatorii de pe strada care il observau.

Si-a dat seama in acel moment ca nici nu are de ce sa le faca pe plac celor din jur si sa traiasca viata pe care ei si-o doresc de la el. El este unic si nu are nevoie nici macar sa isi schimbe numele pentru a sti asta. El este Bula si va ramane Bula si darurile cu care l-a inzestrat Dumnezeu la nastere sunt tot ce are nevoie pentru a trai viata pe care simte sa o traiasca. Si-a dat seama atunci…

Sunt un om frumos si traiesc o viata implinita de care ma bucur. Oamenii pe care ii vad in jur si cei care au facut parte din viata mea sunt si ei oameni frumosi si se pot bucura, in orice moment aleg asta, de o viata implinita. Nici eu si nici ei nu trebuie sa ne facem pe plac unii altora, ci doar sa fim; sa fim si sa ne onoram darurile cu care am fost inzestrati la nastere.