De cand ne nastem incercam sa ne gasim un scop pe care sa il atingem. Mai intai invatam sa mergem… ne dam de-a busilea pana reusim pentru ca scopul nostru este sa stam in doua picioare. Vrem sa cerem, sa ne exprimam. Si cu balbaieli si o limba clar cunoscuta doar de noi in acel moment invatam si primele cuvinte. Apoi la scoala invatam sa luam premiu sau macar sa trecem clasa.
Avem un scop… poate si o rasplata daca rezultatele satisfac si dorintele parintilor. Inaintam in varsta dar mecanismul ramane neschimbat. Facem sport sa slabim, muncim sa avansam in cariera, ne golim cardurile sa mergem in vacanta… totul are un scop bine definit si pentru fiecare avem o planificare cu actiunile necesare pentru a atinge acel ideal.
Dar va intrebati vreodata daca aceste obiective au sens pentru voi? Cat din ce faceti in fiecare zi are sens? Si nu ma refer la sens ca logica.
Sunt multe activitati si obiective pe care le facem fara a avea un sens anume pentru noi. Facem o facultate pentru ca aia e cea mai bine cotata in acest moment. Dar are sens? Simti ca asta te defineste?
1. Ce are sens?
Diferenta majora este ca ceea ce are sens are si rezonanta cu frecventa noastra. Si toate actiunile care intervin sunt naturale, nu le simtim grele sau imposibile. Si chiar daca ni se par, abia asteptam sa le dam de cap, fara grija ca am putea claca sau esua. Pentru ca are sens, se pliaza conceptiilor si personalitatii noastre.
Simtim ca ne dezvolta spiritual si castigul este mai mare decat unul material.
2. Ce este un scop?
Scopurile in schimb sunt dorinte… care poate nici nu sunt ale noastre (uneori). Societatea (prin programele pe care ni le instalam in decursul anilor) ne pune in situatia de a ne minti ca asta vrem. Dar de ce? Chiar vrem?
Daca imi iau masina aia scumpa… e pentru ca ma reprezinta sau pentru ca firma e buna, modelul e nou, motorul e mare si e mai frumoasa ca a vecinului? Nu spun ca este gresit sa ai obiective pe care sa le atingi. Uneori sunt chiar necesare. Si este bine sa poti sa te detasezi de partea grea si urata din drumul atingerii unui obiectiv pentru a putea sa il atingi. Cu perseverenta si rabdare il vei si atinge. Sunt sigura.
3. Putem face diferenta?
Nu exista o clasificare sau o graduare a importantei lucrurilor din viata noastra. Suntem diferiti si este bine. Putem sa ne laudam ca fiecare suntem un exemplar unic si putem personaliza orice tehnica de dezvoltare personala pe formatul nostru.
Nu vor merge aceleasi sfaturi in aceeasi masura pentru toti si unele nici nu vor merge pentru unii. Trebuie sa le gasim pe cele care raspund nevoilor noastre.
4. Fa o pauza!
Eu va propun asa: luati o pauza de 20 de minute si alungati orice gand care va nelinisteste si va distrage atentia. Apoi ganditi-va la tot ce faceti, urmeaza sa faceti sau ati facut.
Si raspundeti la intrebari simple:
- De ce fac asta?
- Este un raspuns la alta nevoie pe care incerc sa o acopar?
- Are sens pentru mine?
- Imi aduce satisfactie si un sentiment de implinire acest lucru?
- Incerc sa imi acopar o frustrare prin aceasta activitate?
- Ce imi place sa fac si m-ar face zambitor zi de zi?
- Ce imi doresc sa devin?
Raspunsurile sunt la noi, adanc ascunse unele, evidente altele. Trebuie sa le cautam doar si ele vor veni in lant. Pentru prima intrebare este cel mai greu de gasit un raspuns sincer si 100% valid. Sinceritatea este foarte importanta, asa ca nu gasiti raspunsurile pe care v-ati dori sa le aveti, ci pe cele reale.
5. Zambeste si alege cum sa iti traieste fiecare zi! :)
Traiti o viata cu sens pentru ca implinirea vine din lucrurile marunte pe care le facem cu inima deschisa si daruire totala. Nu se pune problema de compromisuri cand simti ca te defineste ceva. Restul lucrurilor se vor aranja in favoarea ta.
3 răspunsuri
Un inceput promitator!
Bafta in continuare!
bine scris.
Eu m-as duce si la radacina cuvintelor: Sens vine din latina si e si radacina cuvantului senzatie, simt, aia placuta de a freca mainile inghetate deasupra sobei sau a plescai vara un cub de gheata
Sop, vine insa din greaca, de aici si telescop, si inseamna tinta. Tintesti ceva. Cum in neolitic relatia cauza efect era: nevasta si copilul plang ca nu au ce manca> tintit caprioara; scopul barbatului era de supravietuire
Acum, nu prea mai avem probleme din astea de supravietuire, si teoretic homo sapiens ar trebui sa faca lucruri cu sens, care sa ii gadile neuronii. Dar cum multi homo sapiens cand nu au scopuri, gasesc in a le gadila neuronii chestii care nu sunt ok pentru semenii lor, atunci societatea le da muuulte scopuri si restrictii. Ca sa te citez: „Pentru ca are sens, se pliaza conceptiilor si personalitatii noastre.”, da, conceptiile unora sunt inca eronate(vezi violenta, mostenita din cretacic)
Va multumesc mult si cu drag !!
@Razvan ai dreptate cu semantica celor doua cuvinte. De la ea am pornit si eu in constructia concluziilor si apreciez ca ai semnalat acest aspect :)