Burke Osborne Hedges era unul dintre cei mai bogati cubanezi. Avea multe investitii in domeniul imobiliar, fabrici de textile si inainte de anul 1958 avea o avere de 20 milioane dolari.
Macromediul insa mereu a lovit cu o duritate asemanatoare celei cu care se tot (si ne tot!) lovesc caricaturile de oameni politici din Romania. Fidel Castro a preluat puterea de decizie in Cuba. Au inceput jafurile si executiile. Si domnul Hedges abia a reusit sa fuga intr-o noapte in SUA.
Diferenta de reactie
In timpul crahului bursier din 1929 multi oameni au pierdut mult mai putin decat Burke Osborne Hedges. Reactia lor a fost ca au sarit pe geam. Dar cel care fusese unul dintre cei mai bogati cubanezi a decis ca va actiona in continuare in cu totul alt mod.
A reconstruit totul de la zero. Chiar daca din punct de vedere financiar era la pamant, mental deja castigase. A lucrat in sistemul bancar american, a avansat functie dupa functie. Apoi si-a demonstrat din nou clasa in antreprenoriat, avand succes cu mai multe firme in Caraibe si America de Sud. A suferit mult, s-a luptat cu multe frustrari.
Acestia sunt spinii aflati la baza trandafirului. Gandirea, atitudinea si actiunea corespunzatoare nu traverseaza un fluviu linistit. De cele mai multe ori, chiar daca in plan conceptual ai construit totul in regula, socoteala din targul vietii este aproape in totalitate schimbata. Pupaza e mult mai scumpa decat aveai impresia. Si daca nu dai dovada de coordonare, e posibil ca in sat vecinii sa iti ingreuneze tranzactiile viitoare!
Raspantia unde se decide totul
In momentul in care afli povestea unor astfel de oameni, nu se poate sa nu te intrebi macar pentru o secunda: “De ce atat de multi oameni isi plang de mila? Iar in lume exista persoane care au reusit indiferent de tara, conditii vitrege sau lovituri din partea unor dinozauri de cosmar!”?
Exista o rotita anume care pune intregul mecanism uman in miscare si il impinge spre gasirea implinirii. E o rotita mai subtila si mai delicata in acelasi timp decat orice informatie bagata pe gat de catre un profesor, care chipurile contribuie la pregatirea elevilor. E o legatura stransa intre cine ai fost si cine vrei sa fii acum si in viitor. Si nu e vorba aici despre schimbarea radicala a fiintei tale.
Eu nu cred in asa ceva. Dar cred in analiza actiunilor tale anterioare si in condimentarea acestora cu ingredientele care iti vor da gust si iti vor aduce aprecierea chiar pe masa din sufragerie. Iar in momentele de noapte tarzie si senina, vei realiza ca exista mult spatiu intre stele. Spatiu care doar asteapta noi ingrediente.
Il cunosteam personal pe Osborne. Asa ca stiu prin ce a trecut. Cat de mult a suferit. Vreti sa stiti daca si-a plans de mila? Nicio sansa! In fata acestei nenorociri teribile, a celei mai grave nedreptati, Osborne nu s-a afundat niciodata in autocompatimire.
Stiti, Osborne era de fapt, Burke Osborne Hedges – tatal meu. Era unul dintre cei mai bogati oameni din Cuba inainte ca un comunist insetat de putere, Fidel Castro, sa-i confiste toate companiile, conturile bancare, imobilele, totul pentru „crime impotriva umanitatii”.
Stiti care fusese crima savarsita de tatal meu? Angajase in acei ani mii de muncitori in Cuba si in toata America Latina. De aceea, misiunea vietii mele este aceea de a raspandi mesajul liberei initiative inspre cat mai multi oameni, astfel incat sa nu considerati nimic ca fiind venit de la sine.
– Burke Hedges
15 răspunsuri
1. articolul asta ar trebui citit de toti cei care una-doua se vaita ca „din cauza aia si din cauza ailalta” nu au obtinut ce au vrut. Iar exemplul dat face mai mult decat 100 ore de analize si intrebari. Pur si simplu viatza merge inainte, indiferent de ce lovituri primesti. Si merge asa cum o faci.
Modul in care reactionezi la evenimente te definesc ca om.
2. inca nu stiu cina canta si nici nu stiu toate ariile, dar e superb concertul.
10 minute de incantare
Richard Clayderman este fenomenalul artist care canta in acest filmulet!
Ce rost are sa ne vaitam? E greu, nici eu nu reusesc tot timpul. Ideea este insa aceea de a tinde spre mai bine, catre progres.
Multumesc pentru comentariu, Emy :) .
„Exista mult spatiu intre stele!” Minunat Ovidiu,pe langa gandirea pragmatica pe care o ai in majoritatea timpului,aceasta exprimare poetica nu face decat sa-ti defineasca si mai mult caracterul complex pe care-l ai .Esti cu adevarat un trainer pe cinste si ma bucur sa citesc ceea ce scrii de fiecare data.
Elena, multumesc mult pentru incurajari si cuvintele frumoase :) .
Eu nu sunt trainer, nu am acest nivel. Sunt aici pe Empower, oameni care practica aceasta meserie cu mare succes.
Si da, exista spatiu intre stele. Mult spatiu. Si e al nostru!
Si stii ce-mi mai place la tine Ovidiu? Faptul ca oferi un feed-back pe cinste,tuturor celor ce-ti citesc articolele! Si-acum am sa-ti spun ceva ce sigur ai auzit sau ai citit si tu! „Mare om ,mare caracter!”
Elena, chiar asa mare om nu sunt :P .
Mai am multe de invatat, am multe defecte de eliminat, sau macar diminuat. Iti multumesc inca o data! :)
Am invatat de la un om, care acum ma priveste dintre stele, sa nu imi fac sesizari retorice , sa nu imi pun intrebari retorice, de genul: nu stiu de ce oamenii se vaita, nu stiu de ce oamenii sunt rai, ci sa constat. Oamenii se vaita, oamenii sunt rautaciosi, sunt agresivi… Omul din fata mea se vaita: ce pot face pentru a-i arata ca poate face altceva? Daca ii spun nevricoasa ‘Ce te vaiti?!’ ori se va enerva, ori se va simti neinteles in continuare si nu am facut nimic; ba da – mi-am pierdut timpul. si chiar o mica parte din energia zilnica..
Omul acela mi-a spus intr-o situatie similara: Poti sa te superi, doar sa nu te tzina mult.
Prin extrapolare: poti sa te vaiti – doar sa nu te tina mult .
Procedand asa cu cineva, la randul meu, am vazut ca a avut un efect stupefiant , nu numai pentru mine, ci si pentru celalalt. Amandoi am fost socati, in acel moment – pentru mine fiind primul moment cand am folosit aceasta … ‘strategie’ de ajutor.
Omul acela mi-a spus mult mai tarziu ca de atunci treptat s-a lasat de vaicareala, si ori de cate ori ‘se scapa’ i se face rusine.
Atunci am extrapolat ideea de PERMISIVITATE, care rezulta din tratamentul de mai sus, si am continuat cu el: dar de ce sa iti fie rusine?? Ai furat ceva de undeva?? Mi-a venit s/o fac – am facut-o. De unde sa stiu eu daca nu este asta cumva o ustensila de descarcare a unui suflet obosit? Sa-l obosesc mai rau?? Cand imi dau seama ca am facut-o din nou, ma opresc si schimb registrul: chiar in mijlocul discutiei, daca pot – si sa nu-mi fie rusine!! sa spun ‘Lasa, vad eu ce-oi face!!’.
Iar daca sunt nevricoasa, imi dau seama si spun: ‘Mi-am pierdut mintile! Hai s-o luam d’a capo si sa vedem ce putem face.’
Si merge !!! Nu chiar totdeauna… dar de multe ori … :)
Ideea este ca putem AJUTA ca oamenii sa nu mai fie asa. Noi citim, gandim, altii poate nu au timp, nu au obisnuinta. Dar ei vorbesc, comunica – obositi-neobositi… Daca ei primesc un sfat prin care li se si permite – li se si ofera o solutie de taiere a oboselii pe care si-o induc in continuare singuri (caci asta e esenta, in loc sa faca CEVA, macar sa nu se mai planga) poate lucrurile li se schimba.
Noi, cei care urmarim dezvoltarea personala, dam exemplu. Invatam si punem in practica. Nu ne mai punem intrebari ‘De ce eu pot si el nu?’ , caci deocamdata nu toata lumea isi poate raspunde la o astfel de intrebare. Dar poate lasa la o parte mirarea, dispretul (ati simtit ca de multe ori exasperarea poarta un sambure de dispret?) si ne purtam asa cum stim ca am putea schimba ceva in jur. Adica exact ceea ce ne invata Gandhi – sa fim ceea ce dorim sa fie ceilalti.
Este, de fapt, strategie harica. Asa o putem numi noi, aici in Carpati. Nu e nevoie de religie ca sa facem asa ceva. Numai de bunavointa si incredere ca ceea ce facem poate fi bun. Cuiva. Oricui.
Poate nu… dar daca fiecare dintre noi reuseste sa schimbe macar si un singur om… E URIAS !!!
Stii ceva ,Cristiana ? Sa facem ceea ce scrii tu aici este religia adevarata! Nu scrie oare in Biblie ca oricata credinta ai daca nu ai dragoste totul e in zadar! Si daca ai dragoste si compasiune pentru suferinta si neputinta cuiva nu poti sta nepasator! E un prim pas! „Chiar si drumul de zece mii de li incepe cu un pas.”(proverb chinezesc)
Ovidiu, imi place tare mult articolul tau! Iar ce a scris Cristiana referitor la oamenii ce se tot vaicaresc e de tinut minte si de pus in practica de cate ori avem ocazia. Atat cu suparaciosii (eu am avut adevarate show-uri cu astfel de oameni, pusi numai pe reprosat, niciodata pe apreciat) dar si cu cei ce-si plang de mila e bine sa ne purtam cu dragoste si intelegere, sa-i facem sa inteleaga ca-i doar o faza TRECATOARE ceea ce traiesc ei la momentul respectiv; imi place enorm „poti sa te superi/vaiti, doar sa nu te tina mult”…la urma urmei suntem oameni, iar pentru unii e uman, e „in sangele lor cumva” sa se tot vaite…daca le arati ca-i intelegi, DAAAAR…, ii poti face sa constientizeze mai usor probabil. Bun pontul si pe bune, ca merita incercat!
Sa stii ca am constatat si eu ca esti printre putinii autori de pe empower ce ofera feed-back tuturor celor ce te citesc; se vede ca-ti pasa, dar mai ales ca-ti place ceea ce faci tu pe empower (e o mare calitate pt cei ce vor sa-si multumeasca mereu clientii si sa-i tina aproape, asta daca te vei gandi vreodata sa-ti deschizi o afacere a ta-este deosebit de important). Frumos site, multe de invatat, de aplicat, de perfectionat. Imi place ca ne ajutam si ne incurajam unii pe altii, iar dezvoltarea personala a devenit unul dintre topicurile mele favorite.Pe empower gasesc tot ce-mi trebuie in directia asta. La cat mai multe articole frumoase!
Frumos comentariu, Cristiana :) .
Am observat si eu ca oamenii care isi revin repede din momentele de tristete, suparare, ba chiar si dintr-o amaraciune aparent sfasietoare sunt cei care atrag solutiile asupra lor. Sportul national al romanilor este „of…of…vai…vai ce grea e viata”.
Asa e. Nu toata lumea poate raspunde la acea intrebare. Nu ma cred cine stie cine. Imi pun deseori intrebarea: „Cum pot face mai mult? ”
Da, e un adevarat gigant cel care reuseste sa schimbe macar un om. Mai ales pe el insusi.
Elena, oamenii fara dragoste sunt persoane sortite taurului furios al resemnarii.
Sunt fiinte care inconstient au ales sa inchine steagul si sa cedeze reduta pe care aveau misiunea de a o apara.
De aceea comentariul tau este atat de frumos! :)
Roxana, iti multumesc mult! :)
A-l face pe cel de langa tine sa constientizeze faptul ca e doar la un pas de a gasi solutia pentru a progresa e un dar nepretuit. E unul din perspectiva atitudinala si ale carei origini se afla in copilul existent in fiecare dintre noi. In bucuria sincera de a ne juca si de a indrazni.
„E o mare calitate pt cei ce vor sa-si multumeasca mereu clientii si sa-i tina aproape, asta daca te vei gandi vreodata sa-ti deschizi o afacere a ta-este deosebit de important.” :) Imi voi deschide :P . Multumesc inca o data! :)
Si eu va multumesc muuult la toti :)
Va imbratisez cu tot dragul din lume !!!
Stiti, dragii mei, eu ma simt o fire romantica si foarte sensibila, si ma gandeam, odata, tanara fiind (de atunci am citit ca multi s-au gandit la asta !!!), ca stelele sunt atat de singure… departate atat de mult una de alta… Dar viata m-a condus la intelegerea simtirii singuratatii stelelor de pe cer si a ‘stelelor’ umane… Stelele acelea de pe cer m-au invatat ca ele nu sunt singure, atata timp cat exista toate vietatile din lume, care se bucura de lumina lor , iar oamenii – oricat ar fi ei de sus, raman tot oameni buni, daca stiu sa se apropie de semenii lor, si de toate vietuitoarele pamanturilor lor, cu dragoste, cu bucurie si alinare…
E frumos ca oameni si stele sa imparta ceea ce au cu tot ceea ce traieste in lume !!
Tare frumoasa-i viata asta !!!…
(acum, capul la fund, pauza s-a terminat !!! contabilitate si inventariere !! :) )
Ovidiu, raspunsul la intrebarea aceea exista (si chiar este cunoscut de multi oameni azi, care se apleaca in mod echilibrat asupra elementelor asa-zis esoterice dar si religioase, din cunoasterea noastra); dar nu este acceptat din multe motive.
Cand vom accepta ca toti suntem de fapt spirite intrupate aflate in evolutii de diferite feluri si ca avem teluri comune aici, acum, cand vom intelege si accepta ca cei mai evoluati au obligatii de ajutor oferit celor mai mici si mai neexperimentati, cand vom intelege ca perioadele de cea mai joasa vibratie planetara sunt scurte si de fapt – la nivele de vibratie inalte – orice om este un creator inaltat care trebuie sa isi continue drumul de inaltare… atunci vom intelege de ce unii oameni au obligatia de a A OFERI LA INFINIT si altii de A PRIMI LA INFINIT .. Fara sa isi impuna nimic unul altuia, fara a se inlatura, fara a se denigra, totul desfasurandu-se cu bunavointa, cu moralitate si incredere.
Pana atunci mergem cum putem, fiecare dupa dramul de constiinta pe care il intuieste a-l avea. Vedem astfel limitele noastre inferioare, pentru a sti apoi ce trebuie sa facem pentru a ni le inalta. Tot cu ajutorul altora, in sistem piramidal de ajutor – nu de impunere.
Cristiana, frumusetea stelelor vine uneori si din singuratatea lor misterioasa si generatoare de vraja :) . Un cer instelat reprezinta o poveste atat de frumoasa incat se merita sa inchidem televizorul si sa-l privim. Astfel, investim in linistea sufleteasca, in sanatatea si in fericirea noastra.
Ai idei foarte frumoase. Si eu cred in ajutorul continuu. E o lege nescrisa a Universului. A celor care vor sa atinga implinirea.