Avem o structura mental-emotionala ce face parte din bagajul obligatoriu al acestei vieti. Si daca tot o avem, e necesar sa invatam sa o folosim doar atunci cand trebuie.
Adica foarte rar.
Ideal ar fi sa o folosim, poate, in proportie de 10%, avand in vedere traiul in societatea moderna. Sa-i oferim ego-ului zeciuiala pentru a nu „comenta” ca i-am luat toata hrana si a ne lasa adevarata fiinta sa se manifeste si sa ne conduca. Sa-i dam de lucru amintindu-ne trecutul (de acum cateva secunde pana la nastere) si programandu-ne viitorul (de peste cateva secunde pana la moarte), dar nu mai mult de 10%.
Si sa lasam 90% spatiu liber pentru prezent, pentru trairea pe deplin, cu atentie si cu bucurie, a ceea ce se intampla, indiferent cum ar fi.
Strategii
De cele mai multe ori insa acest ideal este departe de a fi realizat. Procentul este inversat si ajungem ca ego-ul, structura menta-emotionala, sa ne acapareze aproape in totalitate, lasand prea putin loc sufletului.
Luam exagerat de multe decizii bazandu-ne pe ceea ce s-a intamplat in trecut si „a functionat”. Cand vine vorba de minte, nicio strategie nu este functionala intotdeauna. Unele sunt valabile in anumite contexte, altele in alte situatii… si tot asa. Misiunea ta ar fi sa descoperi, intr-un fel, cand sa aplici anumite strategii de viata si cand altele.
Sa ai „programele” deja construite si sa calculezi cand e momentul oportun sa le aplici pe fiecare in parte.
Sa luam ca exemplu jocul de Loto. Iti poti crea nenumarate combinatii de 6 numere simple, de 9, 12, 16 numere sau mai multe combinate cate 6. Mental, matematic poti calcula probabilitatea (redusa, oricum) ca una din combinatiile tale (program) sa aiba ceva mai multe sanse de a iesi decat alta. Si aplici acest algoritm de viata mereu, in fiecare zi de extragere… si vezi ce iese. (Loto poate ca e un exemplu dificil. Am inteles ca la Poker sau Blackjack sansele ca astfel de calcule mentale sa functioneze ar fi ceva mai mari si mai „logice”… daca cineva se pricepe, sa ne lumineze. :))
Insa viata nu e un joc de calcul. De cele mai multe ori strategiile ne sunt date peste cap de viata insasi, care ne arata ca exista ceva mai puternic decat mintea cu care le-am conceput.
Forta
Acea forta universala, energie, esenta, spirit, scanteie divina, oricum am numi-o are uimitoarea „proprietate” de a trece dincolo de orice calcule si previziuni ale mintii. Cu o singura conditie. Sa faci tu insuti efortul de a reduce mintea la tacere. Sa faci singur munca de golire a vasului. Sa te pregatesti singur pentru ca maestrul sa apara.
Nimeni nu va face acest lucru in locul tau. Vei fi sprijinit, ti se vor da indicatii, sugestii, semne, sincronicitati, cum vrei sa le numesti… dar e treaba ta sa pui cap la cap piesele de puzzle si sa creezi tesatura colorata a vietii tale.
Numim aceasta conexiune cu forta „intuitie” sau „inspiratie” sau „ghidare”… numele e mai putin important. Esential e sa-i recunoastem existenta si sa reusim sa o stabilizam in interiorul nostru, ca si forta conducatoare a calatoriei noastre prin aceasta viata.
Orice metoda am aplica pentru a ne dezvolta aceasta conexiune, ea nu poate inflori pe solul mocirlos al mintii vechi. E necesara asanarea si insamantarea unor noi germeni, a unei noi „strategii” – 90/10 de care am vorbit mai sus. O minte noua, un nou vehicol performant cu ajutorul caruia experimentatul sofer (sinele autentic) sa iasa din hartoape si sa gaseasca drumul drept.
Crearea mintii noi se realizeaza de la sine in tacere… atunci cand mintea veche se sterge de la sine.
11 răspunsuri
Buna
am citit cu mare interes acest articol. intamplator sau nu in perioada aceasta tocmai despre astfel de lucruri citesc. la sfarsitul articolului mi-am dorit sa mai continue….apoi mi-am spus parca ar fi scris de Marius… cand am deschis newsletterul nu m-am uitat cine l-a scris ci pur si simplu
m-am aruncat pe citit. foamea era mai mare…mi-ar placea sa continui sa dezvolti subiectul.
o zi minunata
Articolele tale sunt foarte bine scrise, aducand mereu un plus de lumina si utilitate pentru toate intrebarile pe care mi le pun si framantarile pe care le traiesc.
Ma bucur ca pe langa comentariile submediocre auzite zilnic in jurul meu, am sansa sa parcurg randurile tale si sa gasesc utilitatea ideilor expuse.
Ceea ce ai descris mai sus, este purul adevar si esenta progresului personal. Numai curatand sufletul si mintea de balast, poti depasi situatiile trecute, desigur cu conditia de a intelege ceea ce s-a intamplat si a gasi noi resurse in vederea schimbarii.
Incerc sa imi creez si eu o „minte noua”, muncesc indelung la acest aspect si caut resurse precum rabdarea, in depasirea impasului existent.
Daca cunosti metode, variante pentru aceasta, ti-as fi recunoscatoare sa le transmiti.
Iti multumesc si astept cu nerabdare si alte articole la fel de interesante ca cele pe care le scrii cu atata finete. Succes!
Intr-adevar acolo este adevarata munca. Chiar astazi, in drum spre servici, imi „certam” mintea pentru ca o luase pe „aratura” si crease un scenariu, evident, de altfel, negativ si nedorit de mine pentru o situatie din viata mea. Trebuie sa fii mereu atent ca sa corectezi „cursul” pe care o apuca mintea, altfel te acapareaza cu totul in scenariile ei. Suntem fiinte negativiste, tinjim dupa durere, suferinta….in loc sa vedem frumosul, armonia, dragostea, oportunitatile pe care ni le asterne in fata Dumnezeu….Subscriu la ce te-a rugat Anca. Multumim!
Cristina si Anca – multumesc, o sa scriu si o continuare mai practica in curand :) Anca – si eu am de lucru cu rabdarea si disciplina :) e o ‘problema ‘ generalizata :)
Mihaela – da, mintea ne saboteaza …dar asta e treaba ei :) noi ne vedem de altele mai ‘inalte’ :)
Cat ma bucur ca nu sunt singura persoana care are „de lucru cu rabdarea si disciplina”! Credeam ca sunt singura in acest univers – care isi face ganduri, care conduc la probleme ce trebuiesc rezolvate, fie ele si in minte (veche!) si care despica firul in …
Multumesc Marius, mi-ai facut dimineata mai vesela si luminoasa. Acum zambesc urmare a raspunsului tau!
Am realizat ca am nevoie de o minte noua când am trecut printr-o criza a vieții mele. Pana atunci totul era perfect desi nu aveam rezultate. Dupa aceea am realizat ca totul sta in felul cum gandesc si cum vad lumea si am inceput sa fac schimbari.
Alex si Anca – da, mintea noua vine cand apare criza :) problemele nu mai pot fi rezolvate cu mintea vechea…asa ca urci la un alt nivel :)
Ha! Mi-a placut ideea cu zeciuiala! Superba! Ia o bombonica si pleaca, am treaba!
Tot ceea ce tine de minte,de scenariile create,de temerile de multe ori neintemeiate…tine de noi sta in puterea noastra sa asezam in matca sa in limitele sale normale aceasta minte avida de activitate(de multe ori obositoare ,epuiaznta)…putem incepe doar prin atentia acordata activitatii sale ,prin observarea scenariilor facute a dialogului ce il creaza …si va fi un inceput bun pentru cel ce doreste sa o opreasca sa isi recastige controlul asupra ei…minunat subiect abordat Marius,multumesc voi reveni oricand cu placere aici :)
Mutumesc pentru articol, Marius. De obicei, in zona „spiritualitate”, toata lumea se grabeste sa nege mintea total, sau sa o „distruga” (lucru imposibil de altfel), in speranta unei stari permanente de eliberare – mult aclamata si promisa iluminare. Poate aceasta atitudine e necesara in primele faze, pentru a forta o fisura in dig-ul identificarii cu gandurile noastre, insa, intr-o privire de ansamblu, extremele duc la perpetuarea ciclului inconstient. O abordare intergtariva, unificata, plina de aceptare, a ambelor lumi, a ambelor adevaruri (relativ si absolut), ar aduce mai multa lumina pe drumul cautatorului. Asta e si „calea de mijloc” din budism. Totul isi are locul lui, pana si mult prigonita minte. Lucrurile nu contin nimic problematic in ele. Perceptia noastra asupra lor poate fi cea eronata sau iluzorie. Totul se reduce la felul in care constiinta noastra isi focuseasa atentia: se contracta in identificare separatista, sau se extinde in acceptare si unificare.