Articolul de astazi va propune o abordare care risca sa devina singulara, propunandu-va a reflecta la implinirea profesionala.
Suntem bombardati de sfaturi mai mult sau mai putin competente referitoare la CUM sa ne construim o cariera de succes (cum sa ne scriem un CV, cum sa ne prezentam la un interviu, cum sa ne “vindem mai bine”). Va invit ca inainte de a invata aceste tactici, de altfel utile, sa descoperim CE ne dorim cu adevarat in viata profesionala (si nu numai…), pentru a avea implinire, multumire, motivatie.
Astfel, primul pas este sa descoperim:
Ce sunt valorile?
Valorile sunt principiile pe care le consideri “normale”, firesti, pe care aproape ca nu le mai pui in discutie, considerand ca “asa trebuie sa fie”. Valorile sunt punctele tale de reper in functie de care iei, constient sau nu, deciziile personale si profesionale.
Dificultatea descoperirii valorilor este faptul ca nu “se vad”, sunt subintelese, si le putem descoperiri doar dand la o parte cu rabdare valul cu care iuresul de zi cu zi ne acopera.
Care sunt valorile tale?
Iti propun urmatorul exercitiu de investigare a valorilor tale, in contextul profesional.
Astfel, inarmeaza-te cu o foaie de hartie si un creion si scrie o lista lunga, fara a reflecta prea mult, cu toate raspunsurile la intrebarea:
Ce este cu adevarat important pentru tine in activitatea profesionala?
Te provoc sa ai minim 20 de raspunsuri. Iata cateva din lista mea, doar ca exemplu: autenticitate, contributie, libertate, competenta, invatare…
Evident, este esential sa fii sincer si sa raspunzi ceea ce crezi cu adevarat si nu ceea ce familia, societatea sau compania asteapta de la tine. Scrie ceea ce conteaza pentru tine acum, ceea ce astepti tu de la cariera ta in acest moment al vietii tale.
Reia lista si alege 5 care crezi ca sunt cele mai importante pentru tine. Este dificil dar cu siguranta poti discerne intre ceea ce ar fi frumos sa ai, dar te poti lipsi si elementele nenegociabile.
Respectand regula numarului 3, alege primele 3 si astel, ai cele “nucleul” de 3 valori importante pentru activitatea ta profesionala.
Cum te ajuta valorile tale in viata ta profesionala?
Acum stii deja principalele 3 valori ale tale. Stii ce este important pentru tine in cariera ta. Este o informatie extrem de importanta la care te invit sa reflectezi.
A stii ce iti doresti cu adevarat iti permite sa fii “congruent”, sa existe o coerenta intre ceea ce este in interiorul tau si ceea ce faci (activitatea profesionala). In acest caz, a munci devine o placere si o pasiune. Te poti identifica cu ceea ce faci si vei aduce “suflet” in activitatea ta.
Intrebarea fireasca este acum: In ce masura activitatea ta profesionala de acum este in concordanta cu valorile tale? In ce masura organizatia in care lucrezi are aceleasi valori cu tine? In ce masura compania ta iti sustine valorile tale? In ce masura activitatea ta te ajuta sa iti manifesti valorile?
De exemplu, daca esti o persoana pentru care stabilitatea si rigoarea sunt potrivite, s-ar putea ca un post de trainer part-time intr-o organizatie antreprenoriala sa nu fie locul potrivit pentru tine.
Daca raspunsul tau la intrebarile de mai sus este afirmativ, te felicit: se pare ca esti omul potrivit la locul (de munca) potrivit! In caz contrar, te provoc sa reflectezi la gradul tau de motivatie si satisfactie profesionala.
Dificultatea apare pentru ca uneori poti avea impresia ca valorile te tin pe loc. Intr-o lume a vitezei si a materialului, sa iti pui probleme ce vrei in loc sa te gandesti la criza poate parea un lux.
Nu cred ca este asa. Orice ne-socotire a valorilor personale se plateste scump. In timp, iti va scadea performanta sau vei depune extrem de mult efort pentru a te mentine la nivel mediu. Foarte probabil, te vei simti apatic, obosit si lipsit de motivatie. Mai mult corpul tau, un indicator intotdeauna sincer, iti va comunica prin ulcer, hipertensiune, migrene sau crize biliare ca poate a venit momentul unei schimbari…
Inchei aici, invitandu-te sa iti adresezi cat mai des intrebarea: Ce imi doresc cu adevat?
12 răspunsuri
Un articol exceptional. E vital sa descoperim ce ne dorim cu adevarat si cat mai curand posibil, chiar inainte de a ne alege o cariera. E superb sa faci ceea ce iubesti, nici nu o mai percepi ca pe o munca, nici nu mai obosesti, ba chiar te simti energizat…si impacat cu tine insuti, implinit – asta e cuvantul.
Putem sa discutam si despre ‘implinire intelectuala’?
Scuze, a intervenit ceva.
Pentru ca, daca situatia materiala/familiala/social – politica nu permite, omul isi poate gasi o linie intelectuala de traire, profunda si tinzand mereu catre complex – atunci putem purta o discutie si mai ampla.. care sa ajute si sa ofere curaj tuturor, indiferent de acele situatii precare mentionate la inceput..
Draga Raluca,
Ai atins un subiect foarte sensibil! Si ai punctat foarte bine „zonele” fierbinti ale lui!
Ma opresc doar la un pic, caci ar fi multe de spus, regasindu-ma atat de aproape de ceea ce ai povestit.
„A sti ce iti doresti cu adevarat iti permite sa fii „congruent”, sa existe o coerenta intre ceea ce este in interiorul tau si ceea ce faci (activitatea profesionala). In acest caz, a munci devine o placere si o pasiune. Te poti identifica cu ceea ce faci si vei aduce „suflet” in activitatea ta.”
Spre uimirea apropiatilor mei si a mea insami, in loc sa fiu persoana draguta si ascultatoare care se prefigura dupa ce am inceput rolul meu de angajat, m-am transformat, dupa vreo paisprezece ani de „copil cuminte” , in …calator, marinar, poate chiar …nomad. Acele valori, pe care inca nu mi le descoperisem, erau acolo, „deep inside”, si au inceput a creste in timp, spargand in cele din urma zidurile groase ale propriei orbiri, si, la un moment dat am strigat… exact ce canta fantasticul acesta de Freddy Mercury, exact acum, cand scriu astea: I WANT TO BREAK FREE!
La inceput, nici eu nu stiam de ce nu ma simteam nici pe departe bine. Jobul de dupa ’91 era mai bine platit decat in invatamant, unde lucrasem opt ani, dar… era foarte stresant, si imi luase tot timpul liber, ma scosese din circuitul vietii de… om, si trecusem in faza de magar, cu desagi in spate. Asa ma simteam eu atunci!
Valorile au inceput sa sape dinauntru, mai repede decat invatam eu despre mine, si la o vreme am zis: gata! Plec! Eiii, si asta a fost de mai multe ori. Multi m-au vazut ca o dezradacinata.. ceea de fapt a fost foarte bine: Omul, asa cum am aflat mai tarziu, este o fiinta cu radacinile in cer si ramurile pipaind si imbratisand pamantul… Valorile de care ai pomenit – multumesc! – autenticitate, contributie, libertate, competenta, invatare s-au construit si in mine. Mai bine zis s-au scos la lumina. Imi place ca ai pus autenticitatea pe primul loc. La un moment dat, asta a devenit ghidul meu. Fara a fi avut atunci vreo tendinta filosofica – a aparut mult mai tarziu- m-am trezit intrebandu-ma, pe culoarele de la serviciu:”CINE SUNT EU?” Faimoasa intrebare, uriasa unealta a descoperirii de Sine s-a activat in mine, si m-a luat cu ea pe drumul acestei vieti, purtandu-ma mereu in brate.
Libertatea a devenit tovarasul de drum, iubita mea, partea de stralucire a vietii care ma ghideaza in schimbari si sederi pe loc, care ma trage din amaraciune (pricipiul amar, din „Veronica se hotaraste sa moara” a lui Coelho) si ma impinge mereu si mereu sa respir (iara, iata ce canta exact acum Pink Floyd: „Another brick in the wall”).
Propriile mele descoperiri m-au facut sa ma misc „prin meandrele concretului” :) pana cand am ajuns la a fi ceea ce descoperisem ca vreau sa fiu, lucrand intr-un mediu prietenos (oricum, asa il vad eu…) deschis spre comunicare (asa il vad eu…) in care fac ceea ce ma pricep mai bine (asa ma vad eu…) oferind aproape fara efort darurile mele, ceea ce pot aduce eu in aceasta lume.
A fost o calatorie lunga, si barca mi s-a lovit de stanci de cateva ori, s-a si spart, am stat si pe un tarm, asteptand vreo salvare, si pana la urma toate au fost spre bine. Dorinta de a face ceea ce face inima sa-mi cante a fost mai mare chiar decat dorinta de confort (destul de mare, la mine, in acele vremuri…)
Am invatat ca ceea ce sta in mine stabil, puternic, cu o curata intentie de a ajuta cresterea, de a manifesta plinatatea, de a trece prin frici si prin bucurii, dincolo, mereu dincolo, este ceea ce nu se separa in „viata de zi” si „viata de noapte”. In „viata de acasa” si „cea de la servici”. In aici – asa, acolo – altfel. Acest ceva este EU INSAMI. Pe care ma iau, mai bine zis ma port peste tot, oricand. Cu acele valori care se slefuiesc si se restructureaza din cand in cand, construind ceva ce este si mai grandios, si mai frumos, care ma face sa alerg uneori ca sa ma tin pe urmele sale…
In maretia frumusetii acesti vieti, am invatat sa ma bucur de ea si sa o privesc astfel incat sa vad aceasta frumusete. Poate acum voi naviga mai usor sau voi avea mai multa forta in a tine carma pe timp de furtuna. Asa simt acum.
Ceea ce simt aduc cu mine acolo unde sunt. Asa ca nu mai am stapani, ci doar sefi. Adica oameni ca si mine, cu bune si rele, cu desteptaciuni si erori, pe care ii vad ca oameni. Ei nu ma mai ingradesc, caci eu stiu ca doar eu ma pot ingradi. Si asta nu, nu ma mai stradui sa-mi fac… Nu mai caut varfuri in cariera, caci implinirea imi este deja cunoscuta, si acum oriunde imi e plin si bine. Nu mai schimb pentru a fugi de ceva sau cineva, ci doar primesc invitatia unuia sau altuia, si uite-asa, ma mai mut, ca sa am parte de noi prieteni, noi experiente… si sa joc jocuri noi.
Imi place sa imi simt aceasta libertate care face sa-mi fluture parul in adierea ei si, incet-incet, langa mine, capetele colegilor plecati aproape vesnic spre tastatura, se ridica si ele, se rotesc si gasesc unghiuri noi, din care vad, in sfarsit, un petec de cer, o pasare in zbor peste blocuri… iar in birou curge usor-usor muzica… Imi place sa fiu „omul care aduce…ploaia de bucurie”. E ceva care „imi iese” , care „se misca natural”…
Valorile mele pun acum, pe primul loc, pe aceea de a ma simti iubita. Nu e ceva ce imi doresc, e ceva in care traiesc. Abia acum invat ce e asta. Cuprinde bucuria de a ma simti vie, umbland prin acest ocean care este iubirea. Oricum, nu stiu inca a vorbi despre asta.
Din asta apoi curg si decurg toate celelalte: libertatea, bucuria de a lucra impreuna, placerea de a comunica, usurinta de a primi si a lasa sa se desfasoare evenimentele, si asta fara a ma lua prea mult in serios…
Asa ca, in plina criza, lucrand intr-un domeniu direct lovit de ea – banca – eu mi-am luat bilet de avion pe baza de credit si concediu anticipat in perioada „interzisa”, adica de sarabatori, si plec in cea mai traznita aventura a vietii mele (de pana acum, caci „this is just de beginning”…), intr-o vacanta pe care o voi plati, baneste, cu salariul pe un an… DA’ MERITA! Conform acelor valori, merita! Imi hraneste inima, imi da bucurie in tot sangele, face sa-mi straluceasca ochii, sa imi pluteasca pasii, sa am iar zambetul ala care face buzele sa se deschida singure, fara motiv…
De ce fac asta? Pentru ca asta e ceea ce imi face inima sa-mi cante. Aici e cheia. Acel „ce imi doresc cu adevarat” de care spuneai tu, draga Raluca.
Candva, o femeie minunata ne-a invatat pe mai multi acest secret: sa afli ce iti face inima sa-ti cante. Asta este ceea ce iti este si darul tau pentru aceasta lume si bucuria ta, caci facand cu pasiune ceea ce iti place, faci usor, fara efort, si aduci o contributie acestei lumi, prin ceea ce iti este dat, ca dar…
Facad asta, manifesti pe cel care esti, deschis, curat, fara frica, si in plin avant al bucuriei. Dar a afla raspunsul la aceasta intrebare cere lucru cu sine. Adica cu Sine… :)) Ceea ce este, uneori (de cele mai multe ori!), mai de durata. Dar intotdeauna benefic!
Asta va doresc tuturor, sa descoperiti ce va face inima sa cante, si apoi sa faceti cu usurinta, bucurie si gratie acel ceva!
Buna Vero,
Multumesc pentru feedback:-)
Intr-adevar, am vrut sa trasnmit ca deseori suntem orientati catre succes (oarecum exterior) si pierdem din vederea implinirea (pe care eu o vad ca o stare mai degraba interna).
Buna Cristiana,
De fapt prin implinire am vrut sa subliniez exact aceasta idee – de multumire sufleteasca…
Nu in sensul ca nu avem nevoie si de recunoastere externa, dar cred ca esentiala este starea noastra.
Mikka,
Iti multumesc pentru deschidere; iti admir curajul,
Vant bun la pupa in calatoria vietii!
Draga Raluca,
Multumesc mult pentru urare…
Asa sa fie (zis(sic!) is just da beginning!)
Si tie, toate bune, si corabie trainica!
Apreciez deschiderea de a publica un articol referitor la valori. Poate ca totusi empower.ro nu este locul potrivit pentru a scrie despre asta, intrucat nu permite extinderea subiectului intr-o maniera in care, dupa cum stie si Ionut, ar putea fi tratat spre a oferi o posibilitate de intelegere mai profunda. Tocmai de aceea, valorile si metaprogramele se studiaza impreuna la stagiul de Master NLP Practitioner si nu se gaseste documentatie online referitor la asta decat foarte greu, pentru ca rar se gasesc persoane care sa scrie corect stiintific si in acelasi timp pentru a intelege toata lumea despre ce este vorba. Tocmai in acest sens, efortul Ralucai de a aborda aceasta temartica intr-o maniera atat de accesibila este un act de curaj profesional care merita apreciat. Subiectul valorilor, din punctul de vedere al cercetarii stiintifice, este unul de varf in domeniile psihologiei si ale programarii neuro-lingvistice.
As avea de facut urmatoarele adaugari/corectii importante, ca cineva care foloseste de peste 2 ani instrumente de evaluare profesionala care se bazeaza pe aceasta tehnologie.
Primele trei valori pe care le alege cineva constient nu e obligatoriu sa
fie cele mai importante, cel mai adesea nu sunt singurele si aproape niciodata ele nu sunt si valorile nucleu.
Din practica, daca o persoana are mai mult de 10 valori intr-un anumit context (pentru ca sistemele de valori, in continut si nivel sunt contextuale), fie are o perspectiva prea detaliata, fie are o perceptie nerealista. In aseenea situatii, cand se
realizeaza procesul, este util pentru client sa fie un consultant, care sa il ajute sa discearna si sa ordoneze in continutul sau, si sa il ajute sa inteleaga, semnificatia de dincolo de continut.
Valorile se deosebesc de principii prin faptul ca valorile sunt de obicei constituite din 1-2 cuvinte, suficient de puternice pentru a cuprinde o semnificatie in realitatea cuiva. Un principiu exprima o perspectiva mai larga, un punct de vedere, o regula care se poate aplica pentru a facilita luarea unor alegeri in viata.
De asemenea, desi utilizarea evaluarii valorilor poate fi un instrument destul de puternic in evaluarea personalului, este necesar sa se faca si o evaluare a altor perceptii inconstiente (mai ales metaprogramele), pentru a se evalua daca cineva chiar este potrivit pentru o anumita slujba.
Vreau si eu sa fac o mica observatie si sper sa nu se supere NIMENI pe mine! Daca da, imi cer multe scuze! Nu va mai laudati atata unii pe altii! Sunteti intr-adevar extraordinari, dar cand citesc comentariile la un articol, ma astept sa gasesc completari sau discutii referitoare la tema articolului si de obicei, in loc de asta, citesc doar “Cutare, ce articol grozav! Iti multumesc! viata mea va fi fericita de acum datorita tie si articolului tau” etc.samd. Sunt tentata sa nu mai citesc deloc comentariile, din cauza asta. REPET, sunteti, intr-adevar GROZAVI, dar… hai sa incercam sa ne axam in comentarii pe discutii legate de articolul in sine si mai putin pe laude peste laude aduse autorilor. Multumesc si imi cer scuze inca o data daca am deranjat pe cineva!
Raluca,
nu te-a laudat nimeni, doar articolul a fost laudat
iar daca te-au laudat, f bine, meriti :)
eu sunt de felul meu mai simplist, mai practic si mai direct, de aceea am sa rezum ce as recomanda eu:
`valorile` fiecaruia sunt un lucru abstract, nu asta trebuie sa monitorizezi, ci sentimentele
in clipa cand te simti bine la un loc de munca, atunci acesta este in concordanta atat cu valorile, cat si cu asteptarile tale
in clipa in care NU te simti bine la un loc de munca, atunci acesta nu este in concordanta fie cu valorile tale, fie cu asteptarile tale (fie ambele)
daca un loc de munca este sau nu in concordanta cu asteptarile tale, se poate verifica printr-un scan instant, deoarece toti indicatorii sunt cuantificabili (salariu, beneficii, oportunitati de dezvoltare/educatie/promovare, timp de lucru, mediu de lucru, conditii de lucru, stilul sefului etc)
asa ca, in caz ca nu te simti bine la locul de munca, avem 2 situatii:
1. acesta nu concorda cu asteptarile tale (si atunci nu mai conteaza ca vibreaza cu valorile, oricum trebuie sa schimbi)
2. acesta concorda cu asteptarile tale (si atunci clar ceva nu e in regula cu valorile companiei vs. valorile tale, deci oricum trebuie sa schimbi)
In concluzie:
te simti bine la un job, felicitari!
nu te simti bine la un job, schimba!
Va doresc succes :)
draga Raluca,
da, asa e – valorile sunt esenta a ceea ce suntem, ne dorim, manifestam in context personal.
de aici decurg apoi interesele personale si asa mai departe.
… de ce inversunezi atat de tare cand iti spune cititorul ‘viata mea va fi fericita de acum datorita tie si articolului tau’? :-)
poate chiar ai atins CEVA, prin acel articol; ceva care rezoneaza cu valorile personale ale cititorului, cititor care in urma acestei rezonante ajunge sa FACA ceva, sa aduca raspunsurile interioare la suprafata, sa ACTIONEZE in consecinta!
nu asta inseamna, la modul cel mai simplu, EMPOWERING? :-)
keep up the great work! ;-)