Daca in articolul trecut am descris dificultatea desprinderii de o realitate cunoscuta, subiectul de astazi este o alta provocare adusa de catre schimbare: haosul, inerent oricarei tranzitii.
De la vechi la nou, prin haos!
Parasind realitatea cunoscuta, suntem suspendati si putem avea senzatia ca suntem imobilizati. In aceasta trecere, modelul vechi nu mai functioneaza si inca nu am invatat un model nou.
Pentru cei mai multi dintre noi, unul dintre cele mai dificile aspecte ale acestei etape este senzatia de a pierde controlul. Obisnuiti cu gandirea algoritmica, ne asteptam ca indata ce am incheiat o etapa, o alta sa se nasca imediat. Mai mult, ne asteptam sa ne putem adapta intotdeauna rapid si eficient la nou.
Realitatea arata ca tranzitia este mai complicata si cere timp. Si inevitabil, aduce confuzie si haos, ceea ce chiar daca sperie, poate fi benefic, dupa cum vom putea vedea in continuare.
Calatorind cu Moise prin desert…
Un model care cred ca poate ilustra teoria schimbarii este calatoria lui Moise si a poporului evreu prin desert.
Astfel, pentru poporul evreu, momentul desprinderii este cel al parasirii Egiptului si inceperii calatoriei catre Pamantul Fagaduintei. Acel moment reprezinta deplasarea fizica dintr-un spatiu al sclaviei, schimbarea de mentalitate urmand sa apara ulterior.
Plecarea din Egipt a insemnat parasirea unei realitati neplacute, dar cunoscute, si a dat nastere unei perioade de haos. Calatoria nu este lipsita de incercari: apare lipsa de hrana, de apa, dar si de incredere.
Poporul evreu este confuz, iar Moise are nevoie de sprijin divin si dovezi constante pentru a le reda increderea. Dar aceasta perioada este si cea in care Creatia (si creativitatea) se manifesta plenar – nu intamplator, acum pe Muntele Sinai, Moise primeste de la Dumnezeu “cele 10 porunci” care vor fi sapate pe doua table de piatra (Tablele Legii).
Calatoria ia timp; drumul lui Moise prin desert care a durat 40 de ani, din punct de vedere sociologic durata a doua generatii, durata estimata si de psihanaliza ca perioada necesara ”curatarii” transgenerationale.
Cum ne putem adapta la haos?
Revenind in prezent, departe de mine intentia de a sustine ca fiecare schimbare are nevoie de 40 de ani.
Si pentru a face tranzitia cat mai prolifica, iata trei posibile sugestii:
1. Acceptati citatul lui Albert Einstein “o problema nu se rezolva niciodata la acelasi nivel de gandire care a produs-o”. Si pentru a trece la un alt nivel de gandire, pe langa renuntare la cel vechi, este nevoie de o perioada de trecere, de “un vid”, care sa favorizeze crearea noilor paradigme.
2. Bucurati-va de creativitate! Perioada de haos este cea mai benefica pentru creativitate. Suntem in sfarsit eliberati de vechile modele si putem gandi liber. Acum, putem imagina optiuni fara sa ne lasam cantonati de modelul trecut. Este un moment unic de a imagina viitorul, fara a avea ca punct de reper experienta trecuta, ci potentialul maxim!
3. Invatati sa plutiti! Perioadele de haos ne readuc aminte, mai subtil sau mai brutal, cat de putine lucruri putem controla! Astfel, in loc sa incercam sa tinem cat mai strans “fraiele” vietii noastre, viata ne invata sa plutim si sa curgem.
Revin saptamana viitoare, cu o descriere a ultimei etape a procesului de schimbare – noile inceputuri!
7 răspunsuri
Apropo de haos, imi aduc aminte de ideea lui Joker din „The Dark Knight” – sa introduci haosul intr-un sistem organizat si sa observi reactia oamenilor robotizati. Ideea lui era buna, insa doar ca experiment limitat, nu ca distrugere cum intentiona el.
Referitor la perioda de schimbare – poate ca nu e nevoie de 40 de ani, dar oricum, dureaza ceva reprogramarea vechilor obiceiuri….
Marius,
Tot ca experiment, au fost scoli de psihologie (de exemplu, tranpersonalii) care au folosit substante psihedelice pentru ca pacientii sa isi poata abandona „controlul” si accesa o stare de haos necesara pentru vindecare. Controversat, dar se pare ca au fost eficiente…
Legat de timp, ma gandesc la Brucan si la declaratia lui de la Revolutie..
Dupa parerea mea, haosul este iminent si face parte din realitatea noastra de zi cu zi.
Cred ca totul depinde de paradigma fiecaruia: invatam sa controlam haosul si sa il inlaturam sau invatam sa fim flexibili si sa ne adaptam la orice tip de schimbare, fie ea si aparent „necontrolata’…
Excelente sugestii !!
Ele sunt aplicatia mea in plina viata de femeie care a trait panici, frici, nebunii legate de imposibilitatea de a-mi controla viata… Am invatat ca daca altii vor sa mi-o controleze, inconstient de fapt, pot sa-mi fac un varf pe care sa nu mi-l atace nimeni: fac ce vrei – dar nu stii tu ca profit de situatie ca sa simt ce vreau eu!!! Si profitand de neatentia ‘stapanului’ , l-am ‘trezit’ ca m-a ‘scapat’ din mana definitiv, atunci cand ma credea mai ‘prinsa’…
Si la revolutie… la fel… O sa va povestesc aventurile mele candva…
Si in serviciu… Si in familie…
Cei din jurul meu spuneau candva ca viata mea a fost un haos… Eu spun ca viata mea a fost frumoasa si am trait-o din plin, cu ‘aventurile’ ei cu tot !!!
Asaaa… plutind pe de-asupra (dar stiind foarte clar PE DE-ASUPRA CAROR LUCRURI AM PLUTIT !!!)… bucurandu-ma de tot ceea ce am putut sa fac… luand in fiecare clipa totul ca un nou inceput…
Mi-am facut procese de constiinta ca eu m-am bucurat de ale mele, in timp ce altii sufereau… Dar am incercat sa le spun ce faceam – nici macar nu m-au ascultat.
‘Haosul’ ii cuprinsese si nu puteau iesi de acolo…
Cred ca in momentul pe care l-am povestit pe blogul meu mai era ceva de spus: cand banii erau pe sponci (ni se dadea o chenzina pe luna) am redus cheltuielile cu rujuri, parfumuri si deodorante si m-am dus de 3 ori la munte !!!
Unul dintre acele drumuri a fost cel mai frumos din viata mea !!!
Este foarte interesant articolul tau, Ralu.
Cred ca intr-adevar perioada de haos intre doua activitati (si nu iau acum termenul „activitate” stricto sensu) poate insemna un „boom” pentru creatie, dar cu conditia sa treaca destul timp de la desprindere. Si mai cred ca unul din cele mai dificile lucuri de facut dupa desprindere este organizarea haosului, care e ingreunata de senzatia de non-apartenenta la ….. CEVA-ul ala care dadea sens pentru tine .
Cristiana,
Perceptia mea e ca ai trait si ai fost „vie” – lucru cu care nu multi se pot lauda…
Raluca
Ioana,
Personal nu cred in organizarea haosului, ci mai degraba in cautarea de sensuri si intelesuri in haos.
Raluca