In ziua de azi cand toti suntem grabiti sa ajungem undeva si totdodata nicaieri, m-am intrebat daca mai avem timp si pentru suflet. Traim intr-o societate materialista unde banul este lucrul cel mai de pret. Daca ai castiga la o loterie o suma mare de bani si ai intreba pe cei din jur ce ar face cu ei, ar insira o lista de lucruri pe care le-ar cumpara.
Avem ceva mai de pret decat banul, si anume timpul!
Daca suntem atat de atenti cum cheltuim banii de ce nu suntem atenti cum ne folosim timpul?! Sunt momente unice in viata pe care le irosim in loc sa ne hranim sufletul.
Veti spune, dar trebuie sa muncesc, trebuie sa am grija ca cei din jur sa aiba tot ce le trebuie. Dar te-ai gandit ca daca iti hranesti sufletul vei fi mai multumit, vei reusi in toate mult mai usor? Daca nu iti merge bine, daca simti ca totul te irita, ca nu iti ies lucrurile pe care ti le propui, opreste-te… a secatuit izvorul tau de resurse.
Ati intalnit cu siguranta persoane foarte bogate dar cu sufletul gol si nici nu isi mai dau seama de ce sunt atat de nefericiti. Sau ati intalnit persoane care desi nu au bani reusesc sa se bucure de tot ce ii inconjoara si sufletul lor este bogat.
Care este principalul motiv pe care il invocam?
Sunt prea ocupat!
Daca esti intr-o permanenta fuga, iti asumi mai mult decat poti duce, te agiti din orice, ceea ce faci este o corvoada, opreste-te pentru un moment si intreaba-te:
Incotro ma indrept?
Care sunt obiectivele mele?
Ce vreau eu de la viata in general? Sa fac cat mai multe lucruri, sa imi demonstrez cat de mult pot lucra, uneori pana la epuizare? Sa le arat celorlalti ce om de succes sunt?
Nu cat de multe sarcini poti rezolva intr-un timp scurt este important, ci calitatea lor. Pe ce pune pret azi societatea? Pe cantitate, oamenii sunt cu atat mai valorosi cu cat se comporta mai mult ca niste roboti care au ceva de executat si gata. Si cel mai rau este ca ajungem sa ne comportam si noi astfel si nu reusim sa ne schimbam „programarea”.
Cand ai facut ceva ultima data, un proiect spre exemplu, care sa iti faca placere si caruia sa ii dedici toata atentia ta, toata dragostea ta, sa ai sentimentul ca munca ta a fost impecabila si nu facuta pe fuga… si nu cu sentimentul acela ca „am facut ce am putut”?
Stii unde sa te opresti si cum sa iti hranesti sufletul? In ziua de azi, in goana, mai avem oare curajul de a spune: vreau sa ma bucur de razele soarelui, de un camp de maci, imi pare rau dar prefer sa fac asta decat sa mai muncesc 10 ore!!! Cati facem asta? Ba mai mult ajungi sa te scuzi ca vrei sa te bucuri de lucruri simple, ca si cum ar fi o rusine.
De cele mai multe ori trebuie sa ne imbolnavim fizic, sa fim trantiti la pat de boala ca sa intelegem ca sufletul nostru sufera si trebuie regenerat.
Intreaba-te intotdeauna ce se afla in spatele acelei boli fizice pe care o ai! Exista un mesaj… spre exemplu eu faceam o criza de colecist de stres… am inteles apoi mesajul transmis… si anume sa incep sa imi cunosc limitele, atat pot, atat fac si sa invat sa spun „nu”.
Citisem la un moment dat intr-o carte ca in loc sa trec lucrurile pe care le am de facut in agenda zilnica, sa trec cine vreau sa fiu si cum vreau sa ma simt in timp ce fac acele lucruri. Tu faci ceea ce iti place sau ceea ce faci e o corvoada? Puneti sufletul pe primul loc si nu mai cauta sa iti faci alte ganduri pentru a ignora ceea ce simti. Probleme nu dispar daca tu le ignori, doar se adancesc.
Asadar acorda-ti timp in fiecare zi pentru a-ti hrani sufletul: asculta muzica ta preferata, fa o plimbare in parc, citeste o carte, intalneste-te cu prietenii, fa gesturi spontane si pline de dragoste bucurandu-i pe cei dragi, ai grija de SUFLETUL TAU!
13 răspunsuri
Incet, incet uitam sa fim oameni. Devenim simple fiinte.
Mare dreptate ai, Delia…Viata de azi distruge sufletul atat de mult…lupta continua pentru bani, putere sau chiar supravietuire…E greu de schimbat ‘programarea’ fara un impuls interior ce tine de destinul tau….fie ca este o boala fie o carte sau un curs sau o persoana, ce te pun pe un alt drum…Din fericire din ce in ce mai multi dau semne ca se trezesc…
…e trist sa vezi cum fiecare persoana devine incet, incet altceva decat este, altceva decat isi doreste. Si uite asa distanta intre ceea ce este si ceea ce doreste a fi devine tot mai mare, atat de mare incat nu mai este cale de intoarcere.
…suflete chinuite, suflete flamande, suflete pierdute…
Ai dreptate Delia din fericire si eu am invatat sa-mi ”citesc„organismul.Acum cativa ani cand am simtit ca nu mai pot am plecat de una singura la Olanesti si mi-a prins tare bine,chiar daca in ochii celor din jurul meu am fost considerata un pic cam”sarita”.
Cand nu-mi permite timpul sa evadez merg la biserica sau cos goblen,sau citesc articole pe net…
Timp pentru sufletelul nostru trebuie sa ne gasim .Sunt femeie si am atat de multe de oferit iubitului meu,familiei mele si societatii.Daca eu nu-mi gasesc echilibrul nu voi putea sa-i sprijin pe ceilalti.
Si mie mi-a placut fiindca e bine punctat aspectul sufletesc. Si sunt reale argumentele care arata ca boala fizica vine din interior. Corpul biologic somatizeaza o durere emotionala. Cand aveti semne de boala altele decat cele traumatice sau provocate de accidente, sa comutati atentia pe suflet si nevoile acestuia.
Felicitari Delia pentru semnalul tras!
Foarte adevarat! Organismul reflecta starile noastre emotionale. Dezechilibrele interioare se transforma in boli daca nu sunt rezolvate. Am invatat sa imi cunosc organismul si cand apare primul mic semn de boala stau si ma intreb: oare care a fost problema care m-a afectat atat de tare incat sa ma imbolnavesc?! Rezolvand-o, probabilitatea de a ma insanatosi creste o data cu aceasta. In plus, unul dintre cele mai bune medicamente este buna-dispozitie. Atitudinea pozitiva face minuni! Cat despre timp, eu cred ca totul tine de prioritati. Adica ai sau nu ai timp pentru cineva / ceva in masura in care asta te intereseaza sau nu. La fel este si cu propria persoana.
Delia, e foarte dragut articolul, felicitari :)
M-am gandit sa incerc varianta de lista TO BE in loc de TO DO sau poate combinate. Cred ca in felul asta iti dai sema ce e cu adevarat important pentru tine. Alegi prima daca ce vrei sa fii, cum sa te simti si apoi ce vei face ca sa te simti in felul ala. Si poate astfel filtrezi lucrurile pe care le faci zilnic, eliminand activitatile care nu iti aduc nicio bucurie. In plus, te ajuta sa iti formezi un obicei de autoevaluare si sa iti setezi prioritati de dezvoltare personala.
Asta la nivel teoretic. O sa incerc si practic :).
Multumesc pentru comentarii. Cum ai scris Marius, e cazul sa ne trezim si da Gabi am vrut sa trag un semnal de alarma ca sa ii trezesc si pe altii.
Daca uitam de noi nu putem darui celorlalti, daca noi avem o viata de care ne plangem, poate e cazul sa facem ceva, tine doar de noi, iar primul lucru pe care ar fi bine sa il facem este sa stam de vorba cu noi pentru a afla ce vrem de la viata.
O vreme am uitat sa traiesc, eram un robotel care la un moment dat a mers in gol si s-a ruginit. Poti sa NU ajungi acolo, daca ai curajul de a povesti cu tine si a afla ce te face sa TRAIESTI cu adevarat. Raspunsurile la orice probleme din viata cotidiana le gasim doar in noi, nu in exterior.
Iulia, foarte buna ideea. La mine „TO DO” List era asociat cu TREBUIE SA, aveam tot timpul senzatia ca sunt urmarita si ca daca nu fac ce TREBUIE de pe lista, o sa fie sfarsitul lumii. Apoi am realizat ca pot filtra lucrurile, ca singura persoana care ma impiedica de a face ceea ce imi place sunt doar eu. Asa cum ai spus e important sa fii multumit cu cine esti si cum te simti, in primul rand tu cu tine. Priviti in jurul vostru, veti vedea diferenta intre persoana care are o meserie care ii place si in care se simte bine si una pentru care meseria ei e o corvoada si nemultumirea ei profesionala se extinde in toate ariile vietii ei. Sau ati intalnit persoane care traiau pentru altii, uitand de ei. Nu e pacat sa lasi viata sa treaca pe langa tine?
Noi nu suntem importanti doar pt.noi ci si pt.ceilalti. A iubi si a darui iubire in tot ceea ce facem (chiar si prin munca pe care o facem in folosul celorlalti) ar trebui sa fie un mod de viata. Dar asta se poate face fiind constient de tine insuti, acceptind ca forma ta fizica are limite. Si traind VIATA la cea mai mare intensitate!
Foarte interesant articolul.Ar trebui scris cu litere mari de aur si fiecare om sa-l citeasca in fiecare dimineata,este foarte important sa-i dai sufletului ceea ce ii este de trebuinta.
Subiectul acestui articol mi-a mers la suflet.
FELICITARI!
EMPATIA este cel mai important.daca nu empatizezi cu cineva nu sti sa te pui in locul lui,nu-l poti intelege ,n-ai cum.din nefericire multi nici nu inteleg bine sensul acestui cuvant.majoritatea oamenilor sant superficiali,si bine-nteles uita de suflet,de armonie, meditatie si asa mai departe….iubirea neconditionata,fara sa astepti rasplata ,mila,recompensa.pe tema aceasta e mult de scris,dar toate la timpul lor.
Eu deja fac lista. scriu ce imi doresc in jurnal, pun data in anticipo si scriu ca si cum s a realizat. in timp ce scriu experimentez starile. bineinteles ca nu iese exact cum scriu insa intr un fel sau altul ma apropii. si daca nu se intampla nimic ma gandesc ca mi se pregateste ceva mai bun.iata inca o idee. Utilizati previzualizarea anticipata si fericita inainte de a va trezi dimineata si seara inainte de a va culca. macar ca un instant foto care sa semnifice realizarea cu succes a ceea ce doriti. sau un film in miscare, depinde de fiecare.
Intamplarea face ca am citit aceeasi carte chiar ieri(Alan Cohen – Viata ca o teapa). Ma mir cum face universul treaba cu mine, mereu imi descopera ca sunt pe drumul cel bun. Succes tuturor in hranirea sufletului!!