Vom incepe anul discutand despre un subiect poate neplacut pentru multi. Insa moartea este unul din cele doua lucruri cu adevarat sigure care ne definesc, in calitatea noastra de fiinte umane (celalalt fiind, evident, nasterea). Si consider ca dezvoltarea si evolutia personala in viata necesita o buna intelegere a acestui aspect. Si nu doar intelegerea, ci si experimentarea directa a unor lucruri ce tin de el. Dar despre asta, un pic mai tarziu.
Moartea este un lucru care ne inspaimanta, constient sau nu. Toate fricile sunt, in esenta, frica de moarte (de disparitie) deghizata. Insa ea poate fi atenuata sau poate chiar sa dispara in anumite conditii. Si o se le discutam, in seria de articole despre acest subiect.
A gandi vs a muri
Unii oameni ar prefera mai degraba sa moara decat sa gandeasca. Si asta si fac, viata o demonstreaza zilnic.
– Bertrand Russel
Poate credeti ca Bertrand Russel exagereaza sau, prin cuvintele sale, “se opune” unei realitati evidente – moartea. Nu este asa insa. Atunci cand “gandesti”, nu mori.
Dar ce este ganditul? Iata o intrebare la care ne raspunde Henry Ford: „Ganditul este cea mai grea munca din cate exista. De aceea atat de putini oameni se implica in asta.”
Cred ca nici Russel nici Ford nu si-au imaginat ca spusele lor se pot aplica “la propriu” in ceea ce priveste moartea. Cu toate acestea, daca va amintiti, in articolele despre transformarea resurselor am spus ca 99% din oameni sunt “consumatori” si doar 1% “cultivatori”. Si acum vedem asemanarea – consumatorii sunt cei ce prefera sa moara, zilnic, in loc sa “gandeasca”; iar cultivatorii – cei putini care se implica in munca grea a “ganditului”.
Nu e vorba de gandit in acceptiunea uzuala a termenului (ca si proces al creierului). Ci de ceea ce ar putea fi numit “inteligenta spirituala”. Atunci cand iti dezvolti de-a lungul vietii o inteligenta spirituala practica, literalmente nu mori.
Amintirea de sine
Nu, nu e vorba ca nu iti moare corpul fizic – ci ca TU nu mori. Tu nu esti corpul tau fizic (desi toata viata te identifici, in mod eronat, cu el).
Tu nu esti nici gandurile, nici emotiile tale. Esti cu adevarat Constiinta care le observa. Acest lucru poate parea abstract – insa este extrem de practic (voi detalia in viitor aceste afirmatii). E nevoie doar de un moment de amintire de sine pentru a trai, a avea experienta acestui fapt.
Acest concept al amintirii de sine a fost introdus de G. I. Gurdjieff in primele decenii ale secolului trecut. Cel mai cunoscut discipol al sau, P. D. Ouspensky a relatat invataturile teoretice si practice primite de la Gurdjieff in cunoscutele sale lucrari “In cautarea miraculosului”, “A patra cale” si “Psihologia evolutiei posibile a omului”.
Prin numeroase exercitii de constientizare clipa de clipa ajungi sa percepi, la modul practic, faptul ca TU esti in principal observatorul imaterial. Nu esti ceea ce observi (corpul, gandurile, emotiile) desi asta crezi si din acestea iti construiesti identitatea in mod predominant.
Cunoscutul intelept indian Osho a dezvoltat, de asemenea, o serie de exercitii si meditatii statice si dinamice in acelasi scop – de a trezi “observatorul”, constiinta de sine. De fapt, acesta este telul multor traditii spirituale – a fi constient clipa de clipa de corp, ganduri, emotii, stimuli din mediul fizic si non-fizic. Iar apoi, a extinde treptat granitele acestei constientizari si a-ti percepe sinele ca fiind totul.
In urmatoarele articole vom patrunde mai in detaliu in acest “mister” si vom cauta si solutii de a-l descifra.
7 răspunsuri
Gurdjieff,Ouspensky,Osho!!!!!! Cine i-a citit se poate considera un om norocos. Stiu despre ce vorbesti,Marius,practic de mult timp exercitii de constientizare.Ele nu fac altceva decat sa te aduca in momentul prezent deoarece ,in majoritatea timpului,”ratacim’in trecut sau in viitor. ma surprind de multe ori,visand,cu gandul „aiurea” si cand imi dau seama imi spun doua cuvinte care ma ajuta sa ma ancorez in „clipa de acum” cum spune alt mare om pentru care am o deosebita admiratie:Eckhart Tolle;”Aici si Acum” .Atunci cand poti fi constient cat mai des cu putinta,reusesti sa captezi informatii care alta data iti „scapau”,carora le dadeai mai putina importanta . Foarte clar articolul ,Marius . Pentru mine ce scrii tu e pur si simplu incantare ,vibrez de bucurie ,asta ca sa folosesc titlul articolului scris de Daniela. Mi-aduc aminte ca ,pe vremuri, asteptam ziua de joi ca sa ascult muzica mea preferata:Cenaclul Flacara.Acum ziua de joi are pentru mine o semnificatie la fel de placuta:Empower-Marius Stan. Multumesc frumos.
Ce gand frumos, Elena :) Asa de frumos ca ma bucur si eu pentru el (banuiesc eu ca Marius imi permite :) ). Tocmai am citit si eu Eckhart Tolle, la recomandarea Ralucai, si ma trezesc peste zi urechind ganduri ratacitoare…
Un articol atat de potrivit cu aspectul pe care ma concentrez eu in ultima vreme, in dezvoltarea mea personala. Conspira Universul, Marius? Iti multumersc si eu.
Da, „universul” conspira – adica universul interior. Atragi catre tine in plan fizic manifestarea a ceea ce ai in plan mental-emotional-spiritual.
Exercitiile de constientizare sunt absolut necesare pentru a te ancora in prezent. Cele de care s-a pomenit (Gurdjieff-Ouspensky, Osho, Tolle)sunt inca de inceput, in care se foloseste mintea. Apoi se folosesc metode ceva mai avansate, cu implicarea energiei – voi vorbi in articole separate despre toate acestea, mai tarziu.
A aparut si ‘Un nou pamant’ de Tolle. Foarte buna si ‘Cine sunt eu ?’ de Jean Klein (dar oarecum mai dificila).
Marius… o adevarata bucurie!! O placere pentru cei care – asa cum spunea si Elena – au avut bucuria de a se deschide unor astfel de scrieri.. Dar este si functie de conjunctura de viata, poate si de destin… fiecare cum crede.. Oricum, ceea ce am inteles foarte bine de multi ani, cu ajutorul lui Ouspensky, din ‘A Patra Cale’ – foarte complex descris – a fost felul in care se cupleaza nivelele de vibratie, ca gamele muzicale, care se pot cupla pe semitonuri (un semiton de la o gama + un semiton de la alta gama = un ton: cuplarea nivelelor pe locatiile semi-libere ) dand astfel posibilitate interferentelor vibrationale in – de ex. – viata unui om.
Si asa ne influentam unii pe altii, si in bine, si in rau.. Doar sa fim atenti la ce ne trece prin cap!! Fluturi sau bolovani, vorba buna a Elenei!!! :)
Trebuie sa fim observatori, dar chiar suntem: fiecare pe vibratia lui. Noi ne preocupam de ceva, altul de altceva. Fiecare ne inaltam, de unde suntem. Am invatat ca fiecare face un efort, chiar daca nu il face pe acela pe care il fac eu.. Dar chiar si daca nu il preia ca ex. pe cel al meu – tot il ia pe cel al altuia care i se pare lui mai bun, si din aproape in aproape oricui i se schimba ceva in viata..
Chiar si animalelor (vezi teoria ‘A 101-a maimuta: chiar daca teoria se refera la altceva, am gandit ca ea poate spune chiar mai mult decat directia care ni se prezinta).
Pt cine se intreaba despre ce se discuta aici, o carte minunata pentru „incepatori” este „Constientizarea” de Osho.
elena, mereu iti citesc postarile si ma bucur cand vad cat de frumos stii sa- i transmiti omului care da nastere unui articol un gand bun avand o destinatie precisa: sufletul acestuia si compartimentul bunastarii celorlalti cititori.admiratia mea iti apartine!
Multumesc mult ,Andra! Tot ceea ce scriu mi-as dori sa fie „hrana pentru suflet”si nu doar vorbe ,oricat de frumos insiruite.