Cum sa fii adult intr-o relatie
Cand devine “indragosteala” realmente o dependenta?
Pai da, stim cu totii, e foarte usor sa te pomenesti absorbit de propria-ti poveste de dragoste, la fel cum este foarte greu sa realizam ce se petrece cu noi cand obsesiile noastre izbucnesc in actiuni necontrolate.
Traiesti o poveste de iubire sau agonia unei legaturi nascuta din posesivitate şi dependenta? Ia aceasta intrebare ca pe o provocare!
Jaques Salome spunea ca furia si intensitatea cu care ne aruncam in bratele unei noi iubiri arata in primul rand gradul de insingurare interioara pe care-l traim. Raspunde la urmatoarele intrebari si s-ar putea sa gasesti raspunsurile cheie care sa-ti vindece relatia.
Care dintre urmatoarele afirmatii ti se par mai potrivite pentru descrierea relatiei sau sentimentelor pe care relatia le trezeste in sufletul tau?
- a. O etapa; b. Un pas inainte;
- a. Vreau sa ajung acolo unde sa ma simt implinit; b. Nu vad niciun capat – cu cat am mai mult, cu atat vreau mai mult;
- a. Dorinta de apropiere; b. Nevoia disperata de apropiere;
- a. Ne daruim la fel; b. Dau mai mult pe masura ce primesc mai putin;
- a. De regula suntem egali; b. De cele mai multe ori respectam o ierarhie;
- a. Relatia e reciproca; b. Relatia mi se pare unilaterala;
- a. Avem un viitor; b. Nu avem niciun viitor;
- a. Sentimentul de implinire si bucurie; b. Sentimentul ca nu daruiesc indeajuns/sau ca nu primesc suficient;
- a. Sunt sigur; b. Ma macina indoielile;
- a. Abia astept urmatoarea intalnire; b. Ma doare – nu ne vedem destul de des;
- a. Relatia imi da incredere in mine; b. Relatia asta ma face sa ma simt inferior;
- a. Ma tem ca-mi scapa lucrurile de sub control; b. Nu pun bariere;
- a. Suntem ca boabele intr-o pastaie; b. Unul dintre noi il poseda pe celalalt;
- a. Incep minunatele peripetii ale iubirii; b. Incepe nefericitul periplu al suferintelor din dragoste;
Daca balanta a inclinat spre variantele b de raspuns, este destul de probabil ca ai nevoie de ceva ajutor pentru a scoate relatia din zona obsesiva a dependentei.
Intr-o relatie adictiva si dependenta te focalizezi atat de mult pe nevoile si problemele celuilalt incat uiti sa pui pe primul plan starea ta launtrica de bine. Apare sentimentul ca nu esti apreciat si ai o stare acuta de insecuritate legata de viitorul relatiei.
Iata cateva indicii care iti arata daca faci sau nu parte dintr-o relatie dependenta:
- Pui deseori nevoile, gandurile si sentimentele celuilat inaintea nevoilor si sentimentelor proprii.
- Ai sentimentul ca dai mai mult decat primesti.
- Te surprinzi deseori ca sentimentele tale de grija si dragoste se transforma in resentimente.
- Nu poti spune „nu”.
- Ai un sentiment puternic de insecuritate.
- Simti ca relatia ti-a scapat de sub control.
- Simti ca nu vei putea sa fii OK daca cealalta persoana va disparea din viata ta.
- Incapacitatea de a-ti stabili si a-ti pastra regulile proprii in relatie – sa nu fii mintit, sa ai dreptul la intimitate, etc/
- Tolerezi din partea celuilalt un comportament abuziv verbal, sexual sau fizic.
- Esti incapabil sa iesi din relatie.
- Nu te se simti apreciat si sprijinit in cadrul relatiei.
Solutia? Sa te maturizezi emotional.
Asta inseamna in primul rand cresterea increderii in tine, amplificarea respectului si a stimei de sine. Si merg mana in mana cu vindecarea ranilor emotionale pe care le-ai capatat in trecut. Citeste cu voce tare textul care urmeaza si fii atent(a) in ce masura ti se potriveste si tie:
De fapt cele mai multe ganduri despre persoana care m-a iubit sau m-a parasit nu sunt altceva decat un apel disperat dupa atentie. Iar aceasta intensitate a emotiilor imi scoate la iveala latura copilaroasa si inca ranita, nimic altceva decat vechea durere, in varianta noua, a faptului ca Mami sau Tati m-au cam abandonat, fie fizic, fie doar afectiv.
Gandurile mele obsesive, legate de ……… sunt ecouri ale durerilor din trecut. Suferintele de acum imi ofera, poate, tocmai cheia de a ma reintalni si a ma confrunta din nou cu vechile situatii familiale.
Iubitul(a) meu actual(a) n-a facut altceva decat sa mi le readuca la suprafata, sa ma faca sa inteleg ca nu le-am depasit inca.
Ti se pare ca ti se potrivesc aceste situatii si ca repeti aceleasi tipare in relatiile tale? Vrei sa afli mai multe? Te astept la Workshopul de Relatii Fericite, primul curs pentru femeile care vor sa traiasca fericite si implinite pana la adanci batranete.
19 răspunsuri
Dragoste romantica sau posesivitate?
Nici una.
Doar Iubire. Iubire Magica…
Iubirea e altceva decat indragostirea. Mult mai altfel.
„Nu pot sa adorm, fara ca piciorul meu sa se infasoare in jurul piciorului tau. Nu pot sa raman treaza, fara ca mintea mea sa fie infasurata in jurul mintii tale. Nu pot sa merg in rai, fara ca inima mea sa fie infasurata in jurul inimii tale.
Ce zici? Am dezvaluit indeajuns…?”
„Toata viata am inotat, ai spus tu, dar nu am vazut niciodata aceste lucruri. Ah, ai inotat, dar inainte iti era teama ca te vei ineca. Intinde-te pe spate si eu te voi duce inot acasa. Stelele ne vor calauzi, valurile ne vor purta, iar teama noastra va disparea. Lasa-te in voia mea acum. Marea e mangaietoare. Impreuna vom intalni cerul si ne vom gasi iubirea pentru tot si pentru toate.”
(Marianne Williamson – Iubire magica)
Relatie – relatio – a aduce inapoi, a reface.
In iubire ne aducem unul pe altul inapoi, in centrul Inimii. Si mana in mana pasim in viata, refacand spatiul sacru al iubirii in jurul nostru, in lume.
Imi permit sa o citez iar pe Marianne, care de mii de ori mai bine decat mine poate canta iubirea magica:
„A ne supune iubirii inseamna a ne supune unui vid din care avem intotdeauna un sentiment ca s-ar putea sa nu ne mai intoarcem. E nevoie de credinta si incredere pentru a te abandona, in felul acesta, unui ocean care s-ar putea sa nu te primeasca.
Vraja ne indeamna sa lasam in urma vechiul tinut; locul in care ne-am aflat pana acum nu ne mai hraneste, ci mai degraba ameninta sa ne distruga. Cand traim numai pe pamant uscat, spiritele ni se strang si ni se evapora sucurile. Viata ne orienteaza inapoi catre mare.
Indragostitii fermecati (Iubitii magici) nu se conformeaza statu quo-ului plicitselii, rutinei, sau existentei lipsite de pasiune. Ei au gustat, pentru o clipa, dintr-o alta posibilitate si, desi, in marea lor majoritate, cuplurile permit lumii sa le ia din bucurie si libertate, din ce in ce mai multe spun acum:”Sa ramanem in aceasta lumina. Sa nu ne intoarcem inapoi. Sa nu ne intoarcem la „ceea ce avem de facut”; de aici inainte, sa se angajam pe calea jocului reunirii in extaz si a nesfarsitelor ei posibilitati de expansiune”. Incepand cu un anumit stadiu, cresterea in exterior nu mai e posibila fara sa apara o crestere in interior. Iar aceasta crestere interioara necesita un efort concertat, necesita toate fortele noastre spirituale, pshihice, emotionale si chiar intelectuale pentru a crea si mentine spatiul nostru magic. Iar acest efort va face ca stelele de pe cer sa fie si mai stralucitoare. Adevarate binecuvantari se revarsa asupra noastra atunci cand ne dam mana cu cineva si spunem:”In lumea noastra, cel putin, desi vom vedea demonii, ii vom infrunta. In lumea noastra, cel putin, desi ne vom vedea slabiciunile, ne vom stradui sa le transformam. In lumea noastra, cel putin, desi avem de-a face cu o lume care priveste iubirea cu amaraciune si vinovatia cu afectiune, ne vom angaja sa ne vedem unul altuia inocenta.”
Pe masura ce acest angajament incepe sa ne patrunda in constiinta, o coroana coboara lin din cer si se aseaza pe ambele noastre capete. Odata cu aceasta coroana ne este data stapanirea asupra tuturor lucrurilor care ne provoaca teama, o putere cu care sa domnim asupra lumilor noastre interioare si a regatelor noastre exterioare – asigurand, pentru noi insine si pentru ceilalti, o noua posibilitate pentru ca pe Pamant sa fie pace.”
In prima zi a primaverii, mi-a cantat inima si m-am cufundat si mai adanc in iubire. Asa ca de-aia am scos din cutia fermecata pe Marianne, cu vraja Iubirii magice.
De v-a placut, jucati-va si voi cu primavara, care asterne drumuri noi pentru toti iubitii acestei lumi. Si nu uitati sa mergeti mana-n mana… Si de zburati, v-apropiati din nou… Pamantul e facut pentru Iubire, chiar din Iubirea insasi …
Foarte interesant, am facut testul si slava Domnului, am iesit relativ bine… eeeee, nu chiar perfect, dar cred ca relatia mea are sanse… E super ideea cu workshop/ul, la Romanica nu s-a mai facut asa ceva, dupa cate stiu eu, si am cam haladuit pe net pe tema asta, ca, na! pe noi, fetele, asta ne doare, iubirea fericita… hihihihi, hiiiiii… Bravo, Empower, si de data asta esti cu un pas inainte, asa cum ne-ai obisnuit.
Gabriela, e posibil sa am si eu o discutie intre patru ochi despre cuplul meu?
Multumesc cu drag.
@Mikka, este foarte frumos spus.
Acum cativa ani am avut o clienta. Suferea ca un caine. Cauta de fapt un raspuns pentru sufletul ei; Nu intelegea cum de a fost posibil sa treaca de la niste trairi sublime, adevarate stari de iubire mistica fata de iubitul ei – la stari de anxietate cumplita si gelozie atroce. A gasit pana la urma raspunsul in vechile traume emotionale ale copilariei. Ce vreau sa spun cu asta…Este usor sa traim strafulgerari ale acestor stari in primele ceasuri ale indragostirii. Eu cred ca adevarata magie a iubirii este atunci cand reusim sa traim asemenea stari si dupa 10 sau 15 ani alaturi de barbatul iubit ;) …
@Del-fina, multumesc pentru cuvintele frumoase. Mai multe amanunte despre workshop poti gasi urmand linkul de la sfarsitul articolului, care te va indruma spre pagina web a cursului. Tot acolo vei gasi si adresa mea de email. Daca simti ca vrei sa povestim mai mult, scrie-mi. Te voi ajuta cu drag :)
Da…foarte adevarate. Acuma chestia cu maturizarea…e cam complicata…dintr-un anume punct de vedere cu totii suntem imaturi, de aceea de cele mai multe ori relatiile ni se ‘distrug’. O buna comunicare la nivelul constientului poate rezolva multe, dar nu chiar tot. Totdeauna suntem supusi reactiilor inconstientului care ne pot distruge intr-o clipa un munte de munca…Mai e si o chestie de ‘joc al energiilor’, de destin etc…
De fapt nu vreau sa fac un comentariu.
Caut cu disperare o solutie la situatia in care sunt acum.
Insa,deja am senzatia ca ma depaseste aceasta situatie.
Daca as fi fost in Ro, probabil ca as fi participat la aceste sesiuni, insa, in situatia mea sunt blocata.
Sunt singura intr-o tara straina, bagata intr-o relatie cu un barbat care nu e capabil sa spuna ce simte.Care pr de-o parte ,,cica,, imi arata , iar pe de alta parte e ca un zid.
E clar ca totul porneste din copilarie.
Am avut un tata alcoolic, cu repetate tentative incesuoase, care m-au marcat.
O mama care nu a avut curajul, puterea de a face ceva sau chiar educatia necesata.
M-am bagat intr-o casnicie care o credeam fericita.M-am agatat de acel barbat multi ani, desi era agresiv verbal,uneori fizic, dar care compensa cu momente de iubire, tandrete, atentii…care era atasat de mama si…etc…etc…Credeam ca il iubesc, probabil in felul meu chair il iubeam, pana cand intr-un moment de criza, am cunoscut pe altcineva.
Sunt o persoana destul de logica.Simteam pericolul unei astfel de actiuni.Doua luni m-am luptat cu mine, insa l-a final am cedat.M-am bagat in aceasta relatie adulterina, asumandu-mi toate riscurile, si fara sa ma mai uit in urma.
Insa, din pacate nu era sau nu e omul care ma face fericita.
Cred ca il iubesc.Insa…habnar nu mai am …caci de fapt el e cel pentru care de mai bine de trei ani sufar.
Casniciea mea s-a terminat intre timp.Dar el…nu are curajul sa se implice mai mult.Nu are curajul sa imi spuna ce simte.Nu are curajul sa imi spuna vorbe frumoase.
Doar cand suntem intimi, simt toata pasiunea lui.Atunci e perfect, insa…nu e suficient!
Ce as vrea?
Ce as dori de fapt?
Sa fiu mereu cu el, si sa fiu fericita langa el.
Insa, nu stiu ce asteapta.
A asteptat sa imi inchei casnicia.Credeam ca asta e motivul pt care tace.Caci mereu imi spounea ca decizia imi apartine.Ca nu vrea sa fie el cauza destramarii familiei mele.Desi…intr-un fel ..e..dar cata neasumare !!!
M-a lasat singura cu toata responsabilitatea, dupa ce sotul a aflat de relatia extra conjugala.Imi era aproape fizic, insa atat.
Nu cred ca e vorba doar de sex in mintea lui.Nu ar fi intertinut aceasta relatie atata timp, mai ales ca nici nu suntem in acelasi oras acum …si nu ne vedem toata ziua.
Acum face doar aluzii…Cauta-ti un servici aici, si ne mutam impreuna…
Ce pot intelege din asta?
De fapt, nu vreau sa rup relatia cu el…pentru ca simt ca si el la randul lui are o problema.Nu se poate exprima.Nu poate spune ce simti.
Insa, tacerea asta imi da sentimentul incertitudinii.
Vreau sa stiu cum sa ies din cosmarul asta.
Oscilez intre a ma desparti de el(desi nu vreau)…si intre ai lasa timpul necesar pentru a se putea exterioriza si asa cum astept eu.
E un om cult, educat.Nu m-a jignit in rest niciodata.Nici in gluma.Foarte bland, rabdator si admirabil…
Dar oare atractia mea fata de el e datorata respingerii sale constante…sau e cu adevarat reala?
Indragosteala nu devine o dependenta.Exista persoane capabile de iubire si altele nu.Exista oameni care confunda obsesionarea cu iubirea,altii care poseda crezind ca iubesc, si l-i se intimpla lucrul asta pentru ca la rindul lor niciodata nu au avut parte in jurul lor de persoane care sa le daruie iubire.E trist dar asa stau lucrurile, ceea ce primim dam mai departe,fara sa ne dam seama ca facem rau si altora.
ptr. SIMONA.Afara din RO. e mai simplu.Eu sunt afara. In tara unde locuiesc ajutorul psihologic e gratis.Te duci la medicul de familie si il convingi ca ai nevoie de sprijin psihologic.De regula emigrantii il cer pentru ca sufera mult din cauza desradacinarii si pentru ca le este greu sa se adapteze in societatea de adoptie.Nu trebuie sa ceri pastile, ii spui ca doar ai nevoie sa vorbesti cu cineva care sa te ajute sa treci momentul greu.Chiar o fac.Te ajuta sa te reorientezi, sa te repui,i-ti dau sfaturi profesioniste si te asculta.SPRIJINITA I-TI VA FI MAI USOR.Trebuie sa iei in calcul diferenta de mentalitate.In tara unde sunt eu in majoritatea relatiilor femeia este cea care decide, barbatii doar accepta iar noi romancele care ne-am nascut in patura saraca a societatii din tara nu suntem obisnuite ca barbatul sa ne lase sa decidem.Confundam libertatea pe care ne-o dau cu raceala sau lipsa de inters.SA AI NOROC!!
Da…
In tara unde sunt eu e aproape imposibil sa ajungi sa ai un medic de familie.Sistemul sanitar este marea problema a acestei tari.
Probabil…probabil ca as ajunge la un psiholog, insa…trairile mele sunt asa de profunde si complexe…ca mi-ar fi tare greu sa o fac in alta limba.
Cat despre mentalitatea diferita…da asa este…insa in cazul meu…ambii sunt romani.
Nu e vorba ca iti da sau nu libertate…
Marea mea durere in aceasta relatie e ca, datorita tacerii lui(faptului ca nu poate spune ce simte, daca simte)…nu am incredere in ceea ce e , in ceea ce va fi.
In societatea romaneasca,parintii doar faptic le aratau copiilor ce simt(acum s-a mai schimbat putin datorita filmelor americane, sau a posibilitatilor de a avea informatii psihologice)…si probabil, mare majoritate din adultii romani au aceasta problema de a complimenta, de a fi amabili si de a face placere altora doar zambind.
Sufar pentru ca nu imi spune ce simte.Sufar caci stiu ca am de ce sa fiu apreciata(fara modestie.,…sunt mai mult decat ok), insa…tacerea lui imi ia increderea in mine, imi ia bucuria de a crede ca e iubire.
Daca ma iubeste…de ce nu spune?
Atunci, imi spun ca probabil daca nu as fi avut trecutul meu…probabil ca as fi avut sa astept sa o faca in ritmul lui…
Apoi imi spun…ca de fapt imi cunoste asa de bine viata, trecutul, situatia…am comunicat mereu ..si ca..nu e drept sa stie ca sufar din aceasta cauza si sa nu faca un mic, mic efort.
La capitolul afectivitate verbala..are mari probleme…asta e tot!
Problema mea e ca imi spun zi de zi ca imi e destul…ca nu mai pot!
Dar cu toate astea, nu reusesc!
Astept mereu vesti de la el.Ma bucur pentru orice mic semn din partea lui.
Nu imi pot lua gandul de la el.
Si stiu ca e mai mult decat normal ce fac.Adica…mai mult spre anormal!
Dar…cum sa ies din asta?
Cum?
E clar ca sunt dependenta de el…de ,,iubirea,,lui …asa cum e ea.
A fost casatorit 15 ani.
Mi-a spus ca nu si-a inselat niciodata sotia(barbatii fideli sunt rari-dar pe el il cred).Ca au avut o relatie normala, pana sa vina aici.
Ma intreb daca din cauza fostei sotii e aceasta tacere.
O fi iubit-o mult…Nu sufera vizibil dupa ea.Simt ca eu sunt femeia din mintea lui.
Insa…am multe , multe intrebari.Fara raspuns din partea lui.De fapt, nici nu as putea sa il intreb direct cum de a rezistat fosta sotie langa el, atatia ani fara sa ii spuna o vorba ..insa…oare cum?
El are problema lui…iar eu pe a mea.
Mi-am impus chiar sa termin aceasta relatie.Sa ma gandesc la mine.Sa am o relatie sanatoasa.Dar…NU POT !!!NU POT!!!
Pentru ca nu vreau sa fiu singura.Il vreau pe el!
Simona exista trei feluri de oameni:cei care cred tot ce aud, cei care cred tot ce vad, si cei care cred tot ceea ce simt.
Iarasi..da!
Inteleapta cugetare!
Si…pe laanga aspectele astea afective..cand mai apar si factori concreti, de viata…inevitabili, unde trebuie sa lasi toate la o parte si sa uiti ca ai probleme..caci, nu sunt de mult timp in tara asta, nu cunosc aproape pe nimeni, nu am timp sa socializez, am doi copii de crescut, o limba de invatat ca sa ma pot descurca mai bine, un servici care e…dar nu e destul de ok , insa nu in domeniul meu…si uite asa, ma trezesc ca mai trece o saptamana si inca una si inca una…si ma invart intr-un carusel al nebuniei, singuratatii si a dorintelor neinplinite.
Cred ca eu cred ce simt,cred si daca aud…si mai cred si ce vad…insa, in momentul de fata am ramas doar cu simtitul!
Simti ca nu ajungi niciodata acasa, chiar daca atunci cind ai terminat lucrul si tot ce mai aveai de facut,intri pe usa apartamentului si ar trebuii sa te relaxezi dar relaxarea nu vine?Simti asta?
Cum sa vina relaxarea cand mereu ai ceva de terminat, de finalizat?
Cand parca toate sunt incepute si fara sfarsit!
Pentru ca lipseste scopul final.
De fapt in mintea mea scopul exista, insa se pare ca nu e acelasi cu al lui!
Si atunci sunt intr-un soi de asteptare fara sfarsit!
Omul asta parca m-a fermecat!
E mereu in mintea mea si nu pot avansa pentru ca nu stiu ce vrea el.
Intrebarea pe care ti-am pus-o ieri nu are legatura cu problema pe care o ai cu acest individ.Are legatura cu faptul ca ai emigrat acum putin timp in urma.In primii ani emigrantul in general sufera un sindrom .Se numeste Sindromul lui Ulise.Simte ca nu ajunge acasa niciodata.Vezi tu ,eu cred ca nu poti sa-ti rezolvi problema pe care o ai cu el pentru ca datorita situatiei complexe pe care o traiesti ,ai mai multe probleme de care nu i-ti dai seama. Una dintre ele este ca inca suferi datorita faptului ca ai emigrat.Eu de aici vad doar atit dar poate ca mai ai si alte probleme.Toti avem mai mult de o problema.Opreste-te un moment pe zi din cursa nebuna a vietii si gindeste-te,si mai ales cauta sprijin calificat.Singura e mult mai greu sa reusesti.
Posibil sa fie si emigrarea o sursa cauzatoare de probleme.,Nu e usor deloc sa fi printre straini, sa nu ai pe nimeni sa ai de invatat tot ceeea ce si un copil mic nauscut aici ,deja cunoste, insa nu tu,,,,si sa nu mai existe cale de intoarcere.Cand ai copii si i-ai rupt odata, e complicat sa tii cont doar de tine.
E….si uite asa….nu e doar o problema sentimentala de care discut…ajung si la probleme de viata reala,….si sunt , sau ma trezesc o persoana …cu mulote, multe probleme.
Da…ce viata!
Fa-ti ordine in ginduri si in probleme.Incepi sa le rezolvi una cite una,pe rind.Tine cont ca esti o fiinta umana,nu esti perfecta. Nimeni nu e perfect.Uneori gresim.
crede-ma ca incerc sa fiu cat se poate de ordonata in gandire…
intr-o vreme eram in stare sa fac multe
eu eram cea care ridica moralul tutoror daca era nevoie
teoria o cunosc asa de bine!
am zile si zile, cand imi spun ca pot face tot ceea ce vrea si ca pana la urma va fi ,,bine,,…si zile in care vrea doar sa dormitez si sa uit ca mai exista ceva in jurul meu
si asta tine de ceva vreme
mi-am impus sa imi umplu mintea cu activitati ,,didactice,,…insa, da ma ajuta, dar ma si oboseste, caci sunt ,,incarcata ,, inca de problemele nerezolvate
sunt convinsa ca ideea de a apela la un ajutor specializat e cea mai buna
caci, cu toate cunostintele mele psihologice se pare ca ma ingrop singura.
Multumesc mult pentru raspunsuri..stii, nu te cunosc, nu ma cunosti…dar apreciez ca ai prins ideea problemei, pe langa ceea ce de fapt arata cele cateva randuri scrise de mine..
nu faptul ca mi-am inselat sotul,nu faptul ca sunt dependenta de un barbat care la urma urmei pe langa ce ofera, mai aduce si multe dureri de cap
adevarul e ca desi am copiii, sunt singura, tare singura si simt ca traiesc o viata artificiala, care habar nu am unde duce
mi-am facut scopuri practice…sa imi gasesc un servici care sa imi aduca satisfactii mai mari, sa fac aia sau cealalta…insa…nu e asta!
am devenit vesnica nemultumita!
Stiu ce inseamna sa fii singur.Am avut si eu o epoca in viata,asta e motivul pentru care i-ti raspund.De obicei i-mi pasa de cei din jur si ii ajut daca pot.Eu acum sunt bine dar pentru ca am in jurul meu oameni care ma ajuta,ma valoreaza,ma iubesc.Cauta iubire.E greu de gasit dar exista.Poate ca esti sensibila la lipsa de iubire.Ai nevoie sa te inconjori de oameni care stiu sa dea fara sa ceara nimic in schimb.Viata ta artificiala,e semn ca nu te simti implinita.Majoritatea oamenilor traiesc asa,dar cei mai multi dintre ei nici nu-si dau seama. Tu esti mai sensibila decit ceilalti si atita tot.
Ce bine ar fi sa fie asa de simplu!
Insa, nu este!
Am incercat sa gasesc un psiholog aici,…insa…daca nu ai asigurare privata, nici o sansa.
Poate doar daca vrei sa te sinucizi poti gasi unul…
Insa, cand ai doi copii nevinovati de care trebuie sa fii responsabila, si care doar pe tine ca mama te au…nici macar asta nu poti face!