As vrea sa incercam o definitie cat mai generala a doua concepte. Unul dintre ele este viata. In mare, aceasta este o insiruire de intamplari. Nu neaparat de evenimente, de „fapte de mare insemnatate”, ci pur si simplu de lucruri care se intampla. Nuante exista destule insa nu despre ele vreau sa vorbesc.
Al doilea concept este cel de timp. O definitie exacta a acestuia ar fi oricum imposibila. Filosofi si fizicieni deopotriva si-au expus parerile legate de aceasta dimensiune pur subiectiva. Daca insa incercam sa extragem esentialul, apare o fraza ce suna cunoscut: timpul este o succesiune de intamplari.
Avand aceeasi definitie pentru ambele concepte, nu am putea spune deci ca ele sunt unul si acelasi lucru? In definitiv, fiecare „simte” timpul in felul sau, deci expresia „timpul meu” capata inteles o data in plus.
Dorinta arzatoare a omului
Din cele mai vechi timpuri oamenii si-au dorit sa detina controlul – asupra celor apropiati, asupra naturii, asupra maselor de oameni. Unii mai mult decat altii; unii au actionat in acest sens, altii nu. S-au dus razboaie tocmai din aceasta cauza.
Nu poti insa controla (in adevaratul sens al cuvantului) decat propria persoana. Partea buna este ca nu e nimic „bolnav” in aceasta dorinta, ba chiar este necesara. Dorinta de a avea putere asupra cuiva poate fi satisfacuta prin preluarea controlului asupra propriei vieti.
Iar asta presupune incetarea de a mai trai la intamplare, de a te lasa in voia curentului. Si, cum tocmai ce stabilisem ca timpul si viata au aceeasi definitie, presupune a inceta sa mai lasi timpul TAU sa treaca pe langa tine.
Cea mai mare minciuna
O cunoastem cu totii: e replica aceea pe care o folosim cand vrem sa menajam unele persoane. Este vestitul „Nu am timp”. Intr-adevar, nu ii poti spune unui prieten: „Imi pare rau, dar nu am timp de tine, am alte prioritati.” Oricat ai incerca sa indulcesti exprimarea, parca cea mai buna varianta ramane tot cea de mai sus.
Este totusi o exprimare defectuoasa. O data pentru ca nu este in spiritul gandirii pozitive, asa cum remarca si Gia. „Nu” ne este dusman si trebuie evitat pe cat posibil. Apoi este defectuoasa pentru ca tot repetand-o ajungi sa crezi ceea ce spui. De fapt, cei mai multi dintre noi credem asta.
Din fericire, gresim. Cu totii avem timp, ba chiar il avem in aceeasi „cantitate”: 24 de ore. Doar ca in plus avem si prioritati si „mancatori de timp”. Astfel ca un pas important este sa incetezi a te mai menaja. Daca politetea fata de un prieten este scuzabila, cea fata de propria persoana nu are ce cauta in ecuatie.
Hotii de timp
Sunt multi si diferiti pentru fiecare. Exista insa un tip care se incapataneaza sa ne atace mereu: intreruperile.
Scenariul este cunoscut. Tocmai te-ai asezat la birou dupa ce seful te-a chemat pana la el pentru ca nu intelege una din frazele din raportul tau. Abia ai inceput sa lucrezi din nou, ca si suna telefonul. O cunostinta. Si obisnuita intrebare: „Ce mai faci?”. Raspunsul: „Foarte bine!” nu trebuie evitat. Insa trebuie sa controlezi ce se intampla de aici inainte.
Daca incepi sa ii povestesti la ce lucrai, sau pui la randul tau „intrebarea magica” dandu-i cunostintei ocazia sa povesteasca vrute si nevrute, ai o problema. Se cheama ca pierzi timpul. Si cum timpul este o resursa atat de importanta, nu iti permiti sa il pierzi.
Ce poti face este sa expui clar problema: „Foarte bine. Acum lucrez la ceva foarte important!”. Intrebarea magica pe care trebuie sa o pui tu nu este nicidecum „Tu ce faci?”. Intrebarea este „Cu ce te pot ajuta?”. Si gata, povestile au disparut, iar cantitatea de timp furata este redusa drastic.
Organizarea timpului
Sa scurtezi conversatiile telefonice inoportune nu este insa de ajuns pentru a iti controla timpul. El trebuie organizat, nu te poti trezi dimineata fara sa stii ce ai de facut in ziua respectiva. De fapt, nu te poti trezi dimineata fara sa stii ce ai de facut macar in saptamana respectiva. Numai ca daca organizarea timpului ar fi un lucru usor nu s-ar mai plange nimeni de lipsa lui.
Hyrum W. Smith – unul din fondatorii Franklin Quest – arata primii doi pasi sub forma raspunsului la doua intrebari:
1. Care sunt marile prioritati din viata noastra?
2. Dintre aceste prioritati care valoreaza cel mai mult pentru noi?
Paradoxal pentru unii, organizarea timpului si a vietii nu incepe de la mic la mare. Nu iti organizezi mai intai zilele, apoi saptamanile, apoi lunile. Trebuie sa faci asta in functie de ceva: de marile prioritati ale vietii tale. Cand reusesti sa iti dai seama ce este cu adevarat important pentru tine, realizezi practic ce ai de facut.
Exista insa si evenimente pe care nu le poti controla. Pentru cei care deja detin controlul asupra propriei vieti, ele sunt un element de diversitate. Pentru cei care traiesc din inertie ele nu sunt decat alti hoti de timp.
Tu in ce categorie te afli?
17 răspunsuri
Acum cativa ani am auzit la cineva: „timpul este Dumnezeu, este cea mai puternica arma a omului si depinde cum este indreptat tragaciul”. Mi-a placut si am fost de acord.
Mi-a placut foarte mult articolul. Pentru oamenii care inca nu stiu care este scopul lor major in viata am o recomandare. Sa inceapa cu lucrurile mici. Sa isi organizeze ziua de azi. Apoi saptamana aceasta. Si treptat vor realiza ca au un tel si ca indeplinirea viselor nu este un apartament inchiriat doar de catre altii. Sigur ca, asa cum ai spus in articol, ar fi bine sa incepem de la scopul principal. Dar pentru cei nehotarati, nu e rea nici cealalta varianta :) .
Raluca, e un articol extraordinar !
Il priveam dintr-o perspectiva mai larga – al vietii in general, al vremurilor actuale, al spiritualitatii etc Organizarea asta a timpului si a vietii…dificila in conditiile ‘contradictiilor’ interioare ce au loc in noi. Si pentru a fi cu adevarat capabili sa acordam acel timp potrivit marilor prioritati ale vietii cred ca ar trebui sa ne cunoastem pe noi insine foarte bine. Intr-atat de bine incat sa stopam ‘virusii interiori’ ce ne fura energie…Ultimul paragraf al articolului tau sintetizeaza tot…Super !
Ovidiu: ma bucur ca ti-a placut :) . Inteleg ce spui tu, daca esti nehotarat si nu stii exact ce vrei in viata, macar organizeaza-ti timpul din aproape in aproape, numai nu pluti in deriva. Dar varianta asta ar trebui sa fie temporara- este esential sa stii ce vrei si sa iti coordonezi eforturile in functie de ce este cel mai important pentru tine.
Marius: multumesc :) :) . Asa este, trebuie sa ne cunoastem pe noi insine foarte foarte bine, nu numai pentru a ne putea organiza timpul, ci in general- suntem cea mai importanta persoana pe care trebuie sa o cunopastem :) .
super, mai asteptam articole pe tema asta fiindca cred ca sunt foarte multe de spus :)
Deocamdata ma aflu in categoria celor care pierd timpul. Asta desi am agenda si imi setez prioritatile la inceputul fiecarei perioade de timp – zi, saptamana, luna, an, dar le tai din lista fara sa le fac.
Cred ca nu sunt aliniate cu ce anume simt eu ca ar trebui sa fac, asa ca zilele astea „pierd timpul” in mod constient, incercand sa vad ce anume imi lipsea.
Cred ca si activitatile din timpul „pierdut” ne arata cine suntem si ce vrem de fapt. Daca suntem atrasi in mod natural de catre o activitate, cum ar fi povestitul la telefon, poate ar trebui sa ne deschidem in aceasta directie in loc sa o suprimam. Cred ca mintea noastra incearca sa restabileasca niste echilibre pe care ea le considera necesare. Ideea e sa le constientizam.
Lia, ai dreptate, daca vezi ca nu reusesti sa faci tot ce ai stabilit in agenda din cauza ca pierzi mereu timpul vorbind la telefon (de exemplu) se poate sa trebuiasca sa te deschizi in aceasta directie (ar trebui insa sa fie si ceva profitabil, si nu ma refer prin asta doar la partea materiala). Asta incerc eu sa spun: descopera ce iti place, descopera care iti sunt prioritatile si organizeaza-ti timpul in functie de ele :) .
Dragut ales titlul :) Jean-Louis Servan-Schreiber isi incepe cartea „Noua arta a timpului” punand semnul egal intre viata si timp. Viata si timp sunt sinonime. E o constientizare de foarte mare ajutor (dupa ce trece socul…) ca de fapt spunem „aloc timp pentru” si de fapt asta inseamna „aloc din viata mea pentru”.
Felicitari pentru articol! A fost o perioada lunga in viata mea cand pur si simplu imi uitasem prioritatile, dar mai ales uitasem ce imi face placere. Ar fi bine sa realizam ca poate e mai pretios un timp petrecut admirand un camp de flori decat facand lucruri care „trebuie” dar nu ne fac placere. Nimic nu trebuie si avem puterea de a alege. Atunci cand iti petreci timpul facand ceva ce iti face placere, la locul de munca, o conversatia cu prieteni dragi, iti dai voie sa te relaxezi (ciudat dar putini mai stiu sa se relaxeze in ziua de azi), realizezi ca incepi sa iti traiesti viata cu adevarat, ca aceasta capata gust si savoare.
Daniela, habar nu aveam :) , inseamna ca ideea mea, chiar daca nu este originala, este macar valabila :D . Ai dreptate, suna ciudat „aloc din viata mea pentru..” dar sigur te face sa privesti altfel lucrurile… parca nu iti mai vine sa „pierzi timpul” :) .
Delia, multumesc :) . Ce ai spus tu, „Nimic nu trebuie si avem puterea de a alege.”, intra in categoria „de scris pe un post-it si lipit pe marginea monitorului” :) .
Citeam articolul Ralucăi Alexe “Viaţa sau timpul? “ de pe empower şi am descoperit că foarte mult timp din viaţa mea l-am pierdut pe lucruri inutile.
Momentan îmi vine în minte faptul că eu mă joc pe calculator foarte mult timp pe zi, pe săptămână , pe lună…..
Şi dacă ar da ceva rezultate benefice aş mai zice, dar câteodată orele pierdute in faţa monitorului dau dureri de cap, de ochi, iar în timp duc la oboseală cronică, poziţii statice incomode şi îndelungate ce duc la boli ciudate ale oaselor, si câte şi mai câte reacţii adverse al acestui „medicament” numit – jocul pe calculator.
E clar că fac parte din categoria celor care trăiesc din inerţie, a celor care pierd timpul şi nu au un ţel mare sau ţeluri mai mici în viaţă.
E timpul să schimb macazul.
Şi am să încep prin a şterge toate jocurile din calculator şi a distruge şi CD-urile cu kit-urile de instalare. Sper să ţină figura de data aceasta, pentru că am mai avute tentative de acest fel şi „boala” a revenit.
Mulţumesc pentru lumină…….
Avram, imi pare rau, abia acum am vazut comentariul tau, as fi vrut sa iti multumesc mai devreme pentru incredere. Sper ca intre timp „boala” nu a revenit.
Una din „cheile” schimbarii este ca atunci cand schimbi ceva la tine sa te mentii 21 de zile. Daca ai reusit sa treci de acest interval nu trebuie sa iti mai faci probleme pentru revenirea vechilor obiceiuri. De ce 21 de zile? Acesta este numarul de zile in care creierul inca mai „simte” la locul lui un membru amputat. La fel se intampla si cu obiceiurile :) .
Sper sa iti fi fost de ajutor :)
Mda. Nu prea sunt de acord cu articolul.De ce? Nu pentru ca nar fi adevarat , dar in momentul in care incepi sa ti organizezi timpul asa strict devii un stressat si un crispat, incapabil sa si mai traiasca viata in mod frumos. Te robotizezi. Hai sa fim realisti, nu e mai frumos sa te scoli dimineata sa faci ce ai chef, nu sa te stressezi sa faci ce ti ai notat pe un carnetel? Se numeste libertate,spontaneitate. Se pare ca unii nu stiu cum sa se mai ingradesca singuri din toate partile.Trist.
Referitor la Avram: mi se pare sincer foarte aiurea sa iti distrugi jocurile cu care te ai distrat atata timp. Eu unul sunt gamer si am facut o meserie din asta. Si fac ce-mi place.Nu ce „trebuie” sa fac, mai precis ce ar vrea altzii sa fac datorita prejudecatilor lor. De ce sa distrugi un obicei care iti face placere?
Chitziboo, in legatura cu anumite prejudecati. Eu am invatat ca se scrie „n-ar fi adevarat”.
Ceea ce e adevarat in cazul tau nu e obligatoriu sa fie valabil si in cazul altora. Ai dreptul la alta opinie, dar nu ai dreptul sa jignesti. Ok? O zi frumoasa.
Multumesc Raluca. Au trecut mai mult de 21 de zile fara sa utilizez calculatorul pentru meseria de gamer. Se pare ca teoria celor 21 de zile a functionat.
Pentru Chitziboo.
Obiceiurile care iti fac placere pe moment, uneori in timp , iti cauzeaza si neplaceri. Mie cel putin sedentarismul unui gamer mi-a adus cateva kilograme in plus si un inceput de coxartroza.
Pt Ovidiu Miron, care tot vrea sa ma puna la punct cu expresii gen „ok?” …ce mi suna aiurea cu iz de bagat pumnul in gura. Uite nu e ok ..si ce daca? What are you gonna do? :)) Sincer relaxeaza-te man. Se vede ca iti organizezi mult timpul =)). Si te stressezi doing it. Se vede ca n-ai inteles o iota din ce am vrut sa zic. Eu am vrut sa spun ca articolul Ralucai e adevarat . Ea are dreptate cu tot ce a zis.Dar ce spun eu e ca poate nu ar trebui sa ne organizam tot timpul ce facem. Eu optez pentru o viata in care faci ce ai chef, nu in care te stressezi sa faci nush ce. Si toti oamenii astia organizatzi, „brici” ca sa zic asa ajung nishte oameni carora ordinea si calculul excesiv al actiunilor nu le aduc decat stress si cadere a parului eventual :)).Sgur fiecare face ce vrea eu doar imi exprim opinia si sincer nu cred ca am jignit pe nimeni cu postul meu de dinainte. Te simti jignit din senin? Esti stressat frate se vede si din ce zici…Iar asta nu i jignire. Incearca sa te mai relaxezi din cand in cand. Ti ar placea? Si inca ceva, o cugetare tare pe care am vazut o intr-un mail funny: „Arguing with people on internet forums is like winning the special olympics. Even if you win you’re still retarded.” =)) Asta legat in general de discutii in contradictoriu pe forumuri.
PS: Stiu ca nar fi adevarat se scrie n-ar fi …imagineaza ti.Da sa nu mai zici la nimeni.Motivul pt care nu am fost atent exact la tastare este ca am considerat ca e mai importanta ideea postului nu sa ne corectam gramatical
PSS: Chill out dude. You know , R&R?
Hai ciao
Avram-in timp, toate hobby urile iti cauzeaza neplaceri sau consum inutil (in aparenta) de timp. Pe de alta parte hobby-urile pot fi importante pentu tine , pentru personalitatea ta si nevoia ta de autodezvoltare si implinire sufleteasca.Daca ar fi sa traim perfectsanatos , am deveni nishte yogini budisti si naturisti ce mananca numai castraveti si vegetale. In momentul in care un om renunta la ceva ce-i place , o parte din el moare. Referitor la a fi gamer,poti fi si gamer si sportiv cu masura. Nu mi place sa ma laud asa ca nu o sa incep cate sporturi unele chiar extreme am practicat si mai practic inca. Hai sa zicem doar ca am facut arte martiale mult timp iar acum inca mai practic.Pe langa altele. Te poti juca cu masura si sa le imbini pe toate. Inclusiv cu munca si familia. Ca am si de aia poate ma crezi vrun pusti emo. Nu e cazul stai chill. Un om echilibrat gaseste solutii pt toate. Si fara stress excesiv. Daca ai kilograme in plus, fa un jogging ceva si slabesti. Sau un fitness o chestie. Nu trebuie sa renunti la jocuri. Te joci cand vii de la sala . :)
Spor maxim